Citat:
În prealabil postat de Leonid7
Am publicat un articol despre felul în care ar trebui citită Filocalia, mai ales de către mirenii de astăzi.
Filocalia nu este o carte de lectură obișnuită și nici un manual rapid de „tehnici duhovnicești”, ci o comoară a experienței sfinților, care cere smerenie, răbdare, discernământ și, pe cât posibil, îndrumare duhovnicească.
În articol încerc să explic de ce nu trebuie citită în grabă, cum pot fi înțelese textele ascetice fără a cădea în exagerări și ce loc are Rugăciunea lui Iisus în această tradiție.
Articolul poate fi citit aici:
https://ortodoxway.com/cum-se-citeste-filocalia/
M-aș bucura să aflu și cum ați început voi să citiți Filocalia și ce sfaturi ați primit de la duhovnici sau părinți cu experiență. |
Dupa cum spui si in articol , cateva zeci de pagini , pare ca se leaga ccate ceva dar repede devine inaccesibil si obositor, si o pui pentru mai tarziu....
Retroactiv la rece,dupa o perioada chiar ma intreb de ce sa gasesti explicatii complicate si multe pentru un lucru aparent simplu , repetarea celor 10 cuvinte , chiar cu trairea ce o implica..
Sunt de acord cu trairile si semnificatiile lor specificate in Filocalie si citite printre randuri, sau compilate de prin alte parti, ca importanta este rostirea si marturisirea numelui lui Hristos ,si in ultima instanta insusi starea perpetua de rugaciune.
Stateam zilele trecute si ma gandeam, ca am vazut tot felul de echivalari , daca ma gandesc toata ziua la Hristos , daca am gandul de lauda si chiar si pe cel de rugaciune izvorat din gandul la El, oare nu ar fi tot un fel de rugaciune a inimii ?
Dar ce mi se pare important la rugaciunea inimii , este cererea insusi , si constiinta permaenta a starii de pacatosenie, pocainta , probabil ca aceasta e mai aproape de Domnul decat gandul la El.