ory: ...Si ma intreb,oare la varsta la care se afla aceasta sensibila preoteaza,care vrea un lucru deosebit,sa conceapa prunci,la varsta acesteia tu chiar tineai cont de cele scrise de tine la acest subiect?

ory la vremea respectiva inca nu eram ortodoxa practicanta, dar bunul simt m-a retinut intotdeuna da la concepere de prunci in posturi. Cred ca instictiv am stiut, desi nu-mi spusese nimeni.
Pot sa mai spun (iertare pt off topic) ca am stiut intotdeauna ce e un sfant, chiar daca nu stiam de lucrarea Duhului Sfant.
ory, ma bucur ca m-ai intrebat caci acum pot spune si care e optica mea: pentru mine unde-i lege nu-i tocmeala ( nu ma refer la legea din VT). Nu spun prin asta ca eu nu ma abat niciodata de la lege, ci ca legea trebuie cunoscuta, ca sa stii cand te abati si de la ce te abati. Stiind ce greseala ai facut, poti sa te caiesti de greseala, te poti spovedi si te poti indrepta.
Ori daca luam propria gandire drept lege, si facem lucruile dupa gandirea omeneasca, oricat de multa logica am avea, aceasta nu se poate ridica la intelepciunea lui Dumnezeu. Noi catre Dumnezeu trebuie sa aspiram, sa ajungem aidoma Lui, sa ne indumnezeim si sa ne mantuim. Oricat de indepartat ar fi acest deziderat, in fiecare zi putem face un mic pas inainte, caci drumul intr-acolo duce. Dar daca gasim ca dorinta de indumnezeire e absurda, atunci voit ne vom indeparta de la drum. Viata in familie e bun prilej pentru a ne desavarsi spiritual si nu intra in contradictie cu induhovnicirea. Iar daca avem ceva de pret, acesta este sufletul nostru.
Dar fiecare face dupa cum ii dicteaza constiinta si fiecare va raspunde de ale sale, nu ale altuia.
Sper, draga ory, ca atunci cand vei ajunge la varsta mea, sa ma intelegi mai bine.