Citat:
|
În prealabil postat de mihailt
Este adevarat ca Dumnezeu nu are nevoie de biserici aurite dar omul are...ca nu pentru Dumnezeu se fac bisericile ci pentru a-l apropia pe om de Dumnezeu.
Poate daca nu te-or atrage icoanele aurite te-or atrage icoanele pictate pe lemn.
Asemenea Dumnezeu nu are nevoie de preotzi dar noi pentru a comunica cu Dumnezeu avem nevoie.
|
No comment!... :rolleyes:
Mie mi-au ajuns la suflet vorbele acestea ale tale, mihailt. Pentru ca si eu sunt inca o vanatoare de idealuri, daca lumea nu ma mai doboara si de oameni nu-mi mai este teama... Dar acum Il recunosc pe Domnul si stiu unde sa-L caut si sa-L primesc... Adica in Biserica Sa... Sper ca si AlwaysAndForever sa inteleaga unde sa-L caute si de unde sa-L manance ca sa se sature de El, asa cum are nevoie, chiar daca poate acum nu vede... Dar Dumnezeu lucreaza, si se vede ca e receptiva.
Eu cred ca are in jur de 15 sau 16 ani, cel mult 18. Daca are mai mult imi pare rau, doar mi-am spus parerea, adica impresia. Dupa cum s-a exprimat, pare inca un copil, poate cam razgaiat dar matur ...dar poate se si ascunde intr-un copil pe care ar vrea sa il faca iubit de cei care o ranesc, sau sa se simta iubita ca atunci cand era copil... Sau pur si simplu nu mai are incredere ca poate fi iubita pentru cea care este ea, fara sa tanjeasca iubirea nimanui... Tocmai asta e Bunatatea Lui, ca El ne Iubeste in orice clipa neconditionat, asa cum suntem noi chiar si cand nu-I facem ceva pe plac... Noi nu avem cum sa nu-I fim pe plac, nu asa este Iubirea lui Dumnezeu pentru noi... Nu stim cum iubeste Dumnezeu, dar Ii simtim grija si delicatetea cu care ar vrea sa ne aduca la El, ca sa nu ne mai lipseasca niciodata nimic, si sa fim intregi in fiinta noastra.
Numai ca mai este si o altfel de maturitate, si anume cea duhovniceasca. Cred ca lipsa acesteia te-a adus aici, AlwaysAndForever, unde ai putea invata cate ceva. Eu de multe ori citesc din cuvintele celorlalti (ale unora, bineinteles, ca mai sunt si "incurca-lume" sau "pierde-vremea", asta e) si inchid site-ul cu ceva in plus in minte si in inima. E ca atunci cand termini de citit o carte buna, pe care o lasi sa-ti ajunga la suflet atunci cand simti ca e ceva bine - daca stii sa deosebesti binele de rau, si fara sa te minti. Cu muzica nu e chiar atat de marcant si limpede ca si cu o carte, pentru ca acolo vorbele sunt puse pe sunete, care au un efect halucinant asupra sufletului. De aceea muzica bisericeasca este mai sanatoasa, pentru ca te si incarca, cu ceva intelepciune de la Dumnezeu, nu doar cu placerea sunetelor.
Si eu ascultam aceleasi trupe ca si tine. De fapt eu am inceput de printr-a 9-a, adica pe la 15-16 ani, cu rockul. Mai exact, trupa mea preferata pe atunci era NW. Eram fana infocata, stiam toate versurile la toate cantecele, toate albumele, si as fi fugit si de acasa ca sa ajung la concertele lor, cand au fost in Romania. Dar eram o rockerita mai mult pentru mine, nu prea imi placea sa stau cu alti rockeri, pentru ca eram cam timida. Pe mine rockul m-a ajutat sa ma revolt impotriva lucrurilor cu care nu eram de acord, dar din nefericire mi-a afectat prea mult, si fara sa-mi dau seama, personalitatea, si am avut si depresie un timp indelungat, de fapt eram un emo fara sa stiu ca sunt. Mi-am dat seama dupa mai multi ani ca am vrut sa ma feresc de a copia anumite comportamente pe care le vedeam infantile si prostesti, sau neplacute, ale celor din jurul meu, dar am cazut in altele la fel de grave, doar ca intr-o alta forma. Asta a fost experienta mea. Si acum ma simt mai mult atrasa de muzica din genul asta, pentru ca sunt o fire mai directa si mai razboinica sa zic asa (cel putin in interior), desi imi recunosc si slabiciunile. Dar iti spun ce stiu sigur ca asa va fi si pentru tine, adica mai bine, si anume ca daca vei lasa un pic la o parte rockul, macar sa nu mai cauti sa iti mai cultivi o anumita atitudine pe care tu o vezi inteleapta si benefica, si vei incerca un pic mai multa muzica bisericeasca, vei vedea o schimbare in mai bine in felul de a vedea lucrurile, si la fel te vei simti. Incearca si ai incredere ca Domnul este Cel de care ai nevoie, si apoi vei reusi sa treci peste toti si toate, pentru ca nu vei mai fi singura. El este cu tine, oricand, chiar si atunci cand esti in batjocura celor ce-ti fac rau. Iti recomand, daca nu stii deja, un site interesant si frumos
http://www.sfintii-arhangheli.ro/. Dar si mai bun ar fi sa-i citesti cartile Maicutii Siluana, cel putin "Mestesugul bucuriei". Mai sunt si "Impreuna dumiriri pe cale" vol I si II, dar le gasesti si pe site. Macar din curiozitate. Dar eu zic ca n-o sa-ti para rau. :D