Atei, in adevaratul sens al cuvantului, nu prea exista. Un ateu adevarat ar fi cuprins de disperare, iar viata pt el ar fi un adevarat chin.
Eu cred in Dumnezeu, dar nu in dumnezeul pe care il propovaduieste biserica crestina si asa. Cred in dumnezeu in masura in care el e Absolutul. Ceea ce sustine biserica sunt bazaconii gen antropomorfismul lui dumnezeu, bunatatea lui sau stiu eu ce legi care nerespectate devin pacate. Pana la urma si Hristos a comis suicid prin faptul ca el a venit in lume ca sa moara pt oameni. Vii in lume stiind ca mori, este tot un fel de suicid, macar indicrect. Problema cu crestinismul este insa alta. Dupa cum NIetzsche bine afirma, crestinismul este religia oamenilor slabi. Faptul ca unii oameni nu sunt mai slabi decat altii, imposibilitatea lor de a se ridica si ei, de a patrunde in elita, a dus la formarea acestei religii care propavaduieste iubirea aproapelui, promite viata vesnica si fericire celor care ii iubesc pe ceilalti la fel de mult ca pe ei. Asta deoarece nu oricine se poate ridica prin forte proprii in societate. Complexul acesta, si, ceea ce Nietzsche numeste vointa de putere, neputinta lor de a avea puterea, a dus la apritia formei actuale a crestinismului. Iudaismul spre ex, in inceputurile sale, nu vorbea despre un demiurg bun, vorbea despre un demiurg care se supara, trazneste oameni, isi trimite harul in oameni alesi de el, deschide mari prin intermediul lor etc. Oamenii Vechiului Testament se razboiau cu dumnezeu si traiau de frica lui. De frica lui, nu din iubire. Traducerile care au fost facute de crestini, comentariile la Vechiul TEstament, bineinteles ca infirma lucrurile astea, pt ca ar fi contra dogmelor actuale. De fapt, doctrina crestina, cum ca ar fi un dumnezu bun, atotputernic, imuabil, creator etc vine direct din gandirea greaca, mai precis de la Platon, care sustine ceva de genu, numai ca el vorbeste despre Ideea de Bine, eterna, creatoare a intregii realitati etc si apoi, trece prin gandirea neoplatonica, si mai ales al lui PLotin, care aduce si atributul infinitului. De aici apare crestinismul, pt ca creatorii doctrinei cresinte au fost tot filosofi greci care mai apoi au devenit sfinti. Nu conteaza asta. Cel mai rau lucru adus de crestinism este tocmai aceasta doctrina care pica perfect pe firea omului slab. TOcmai de aceea religia aceasta a rezistat atat de mult si tine la atatia oameni. Pt ca in fond e o religie, in cel mai profan sens al cuvantului. E adevarat, poate contine samburi de adevar, dar ea este cu mult departe de adevar. Contradictiile din ea sunt evidente, de la bunatatea demiurgului si liberul arbitru pana la existenta nimicului si crearea lumii. Pt un om cu o minte lucida, care nu a fost indoctrinat de mic, sau care a scapat de doctrina prin puterea sa proprie, lucrurile sunt evidente. Numai privind istoria iti dai seama de absurditatea crestinismului. El sustine ca are toate adevarurile, nu este impotriva altor religii, si ca toti oamenii au un singur Dumzezeu. Dar, privind mai atent celelalte religii observi ca unele au chiar mai multi zei ( gen hinduismul, care apropo, este una dintre cele mai recente religii, asta deoarece am vazut numai tampenii scrise pe aici ), iar altele nici macar unul! ( gen budismul, care ei fac un cult din nimic, brutal zicand, spre a intelege europenii si care, apropo, nu se trage din hinduism ci din brahmanism si care nu e chiar asa de originala pe cat se zice pt ca este foarte asemanatoare brahmanismului ). Atrocitatile facute de biserica in trecut ( INchizitia, cruciadele, etc ) pt a converti lumea cu forta sau a demonstra lucruri inexistente arata pericolul acestei religii. Este adevarat ca acum s-a mai temperat, asta datorita spiritului rational al omului, care de la iluministii incoace incepe sa se dispenseze de DUmnezeu. Oamenii isi dau seama ca morala nu trebuie venita dintr-un eudemonism teologic cand poate veni pur si simplu dintr-un spirit deontologic. Suprimarea moralei, a valorilor ( care, apropo, de tot de om sunt facute ) duce la disparitia religiei crestine in forma ei actuala. NU a lui DUmnezeu. Eu nu am nicio treaba cu el. Sunt convins ca Dumnezeu exista. Dar nu Dumnezeul crestinilor, ci, poate, acel Dumnezeu despre care vorbea Spinoza. Crestinismul e nul in fata disparitiei valorilor de bine si de rau. Valori care, cum se stie, sunt foarte relative. Nu se poate face un sistem moral a priori, cum sustine crestinismul. Astea sunt bazaconii inventate pt ca oamenii puternici sa fie suprimati. Oamenii pasiunii, care se lasa prada viciului, au fost marii artisti - poeti, pictori, sculptori, etc. LOr nu li se poate lua valoarea. Asta pt ca arta incanta simturile, te duce la acele trairi dionisiatie sau apolinice. Arta te face sa te cutremuri din toata fiinta ta, pt ca pe om, il defineste aceasta traire in orizontul artei, in orizontul cunoasterii de tip luciferic, dupa cum se exprima Blaga atat de plastic. De ce am zis acum de arta? PT ca arta vine tocmai din ceea ce neaga crestinismul: pasiunea dusa la cote paroxiste. O alta problema adusa de crestinism, dar si de iudasim si islamism, este discrimarea femeii, care mie mi se pare cea mai mare atrocitate. Inainte de aparitia acestor religii, Europa, si nu numai, era plina de culte ( pagane zic crestinii ) care faceau din femeie principiul vietii, o ridicau la rang de zeitate suprema. Si mi se pare normal. Femeia, sau pamantul, este principiul creator, numai ea da nastere vietii, numai ea da rod. Este adevarat, este nevoie si de principiul masculin, cerul, barbatul. Dar femeia trebuie privita macar egala barbatului, daca nu superioara lui. Crestinismul suprima acest drept, si din cauza lui femeile au fost disciminate atata amar de ani ( in zona islamica nu s-a schimbat nimic ). Crestinii privesc femeia ca aducatoare de pacat, pt ca ea a fost prima inselata de sarpe si tot ea l-a adus si pe Adam in pacat si bla bla bla. Asta sunt niste prostii, niste mituri. INtre timp, biserica a mai temperat aceasta discriminare a femeii, dar oricat ar sustine oricine, ea inca exista. Dovada clara: femeia nu poate fi preot, nu poate face slujbe si alte d-astea. Aceasta evolutie a gandrii europeanului a scapat femeia pana la urma, si acum, cat de cat, ea este egala barbatului, cu toate ca multa lume inca e cuprinsa de anumite prejudecati. Privind stiintific, existenta lui Dumnezu, sub orice forma ar fi el, nu poate fi demonstrata, dar la fel si inexistenta lui. Stiinta inca este la inceput, iar ceea ce cer unii, reprezinta tocmai sfarsitul cautarilor stiintei. O data Dumnezeu gasit de stiinta, adica cauza ultima a lucrurilor, inseamna ca stiinta a gasit tot, lucru care mi se pare destul de inoielnic, fie si intr-o vesnicie. Pt a ajunge la Dumnezeu, omul ori trebuie sa paractice un fel de speculatie filosofica, lucida, o fenomenologie, care este foarte riscanta, pt ca poate usor cadea in neadevaruri, ori pe calea dionisaca, prin revelatie, exaz si asa mai departe. In general, teologii crestine sunt omaeni inteligenti care spun multe adevaruri, dar ei sunt cititi aiurea, la fel ca si Biblia. Lumea ia lucrurile literalmente, cand de fapt lucrurile sunt ascunse in spatele metaforelor. Spre exemplu, tot exodul evreilor din Egipt a fost demonstrat de cercetatori, iar ceea ce scrie in Biblie este adevarat acolo, numai ca nu in forma aceea ( de ex nu s-a intunecat cerul si a plouat cu foc ca o vointa divina, ca un miracol, ci pur si simplu a avut loc una dintre cele mai mari eruptii vulcanica cunoscuta in istorie, la Santorin ). Dar astea sunt doar detalii. Un om inteligent va pretui ce am scris aici. Ceilalti vor cauta nepotriviri in ce am zis, vor interpreta altfel, vor lasa la o parte anumite lucruri. La fel cum s-a intamplat intotdeuna in istorie.
|