Imi amintesc, ca in liceu, la ora de religie am avut o lectie in care ni s-a spus ca Dumnezeu a creat spatiul si timpul, El a existat din totdeauna asa cum a existat dintotdeauna si o credinta in divinitate. Parerea mea este ca aici este locul povestirii despre Fericitul Augustin, care dupa ce s-a gandit mult cum ar putea sa explice pe intelesul tuturor cine este Dumnezeu pentru a scrie o carte pe aceasta tema, si-a dat seama ca e la fel de nestiutor ca si copilul, in joaca sa, care a vrut sa mute intr-o gropita apa marii, sau a legendei cu imparatul care l-a chemat pe un slujnic sa ii ceara explicatii in legatura cu identitatea si localizarea lui Dumnezeu si drept raspuns, slujnicul i-a cerut sa se uite la soare, dupa care i-a raspuns can daca nu poate privi la soare care este cu mult mai putin luminos decat Bunul Dumnezeu,. atunci nici pe Acesta nu il poate vedea. Sincer, cred ca intrebarea d baraj pe care a pus-om acest copil este specifica varstei lui. cat priveste originea lui Dumnezeu, cred ca incapacitatea omeneasca de a-L percepe este fireasca si acesta este un raspuns la intrebarea acestui copil. Noi nu putem gandi, intelege si privi lucrurile la fel ca Dumnezeu pentru ca suntem mult mai mici decat El.
|