[geo.nektarios]

[quote=Hartford;98371]

În prealabil postat de petrurar

Vedeti voi ce usor e sa judeci sa stai asa la distanta si sa observi, e mai greu sa te duci(voluntar) si sa te bati cu capul acolo de carte sa pricepi cintecele mai ales cind ajungi la Axion sau la Heruvic si cind unul o ia razna ce ai face tu?

Frate, ti-am spus "din experienta mea de aproape 8 ani de activitate la strana" = asta inseamna ca si eu am trecut prin astfel de stari, nu ca nu mai am, departe de mine, dar se simte la fiecare cum canta! In jurul lui, a celui mandru, nu provoaca altceva decat mahnire in sufletele celor de langa el! pt ca el "se afirma" mereu, vezi ca celor din jur le face mereu observatie, nu ii accepta asa cum sunt fiecare, vrea sa fie tot el in evidenta! Mai ales daca nu stie tipic, si vrei sa ii spui, greu te asculta si se incrunta, si nu iti mai da si tie sa canti, e o "razbunare" a "protosului" de la strana! Acest "protos" dintre cantareti daca e mandru, mereu se uita catre publicul din Biserica, face gesturi de iti vine sa zici ca este oleaca bolnav... El dirijeaza, el face tot.. ori cantaretii de la strana trebuie sa fie o singura voce!!! Nu protosu mai tare, si restu abia se aud! Sau canta ceva sa se auda singur sa nu mai cante si lumea in Biserica!
Toate acestea se intampla mai ales la Seminaristi, ca de aici pleaca mandria de strana, apoi se "intinde" si la studentii teologi! Fiecare "isi da aere", fiecare este "impresar"!!!

In cantarea smerita este COMUNIUNE, nu diferentiere si evidentiere!!! este rugaciune si pace si liniste, te odihneste sufleteste!!! chiar te face sa versi lacrimi! si pleci de la acea slujba ZURAND de bucurie si pace sufleteasca!!!

Cine nu recunoaste acestea, va dati seama ca este...

Va rog sa ma iertati de cuvintele dure si realiste, si sa "cantam Domnului cu inima smerita si in duh de rugaciune"!!!