[Doriana]

În prealabil postat de osutafaraunu

dacă esenţa creştinismului este mântuire/salvare doar prin crucea/Jertfa lui Hristos, mai pot fi numiţi creştini cei ce cred că se pot mântui prin fapte proprii ori prin apelarea la alţi mijlocitori?

In zilele acestea, cand cuvintele care se spun sunt atat de multe incat si-au pierdut puterea, intalnim o mare discrepanta intre credinta declarativa si cea practica, intre credinta mentala si cea din inima, singura care mantuieste.

Astfel, vom vedea, paradoxal, ortodocsi care predica sfinti stiind sa se inchine mai corect ca unii penticostali (nu zic azs) care vorbesc atat de bine de jertfa lui Hristos, dar nu mai cred in ea. Si, de asemenea, destui ortodocsi care se pierd prin hatisurile unei teologii prea complicate.

În prealabil postat de osutafaraunu

Pe de altă parte, cum ai vrea să-şi păstreze identitatea confesională pe acele forumuri un adventist (ori un penticostal) căruia i se refuză statutul de creştin tocmai datorită acelor particularităţi confesionale?

Daca considerati ca este atat de importanta pastrarea identitatii confesionale incat sa fie discutata la nesfarsit (ca oricum nu se ajunge la vreun consens), atunci e in regula. Insa, in contextul in care Hristos a spus ca cine nu isi uraste propria viata nu e vrednic de El, pasiunea exagerata pentru confesiunea de care apartinem seamana prea mult a idolatrie. Crestinul, in ultima instanta, nu este chemat sa-si apere identitatea confesionala si nici macar nationala; el este chemat sa se asemene lui Hristos si astfel sa faca si altora cunoscuta mantuirea lui Hristos. Vremurile sunt prea grabite si viata prea scurta ca sa ne pierdem in detalii.