Cine doreste sa inteleaga de ce vesmintele bisericesti sunt atat de impodobite si de solemne are aici un material:
http://www.crestinortodox.ro/liturgi...tie-70681.html
Redau numai un fragment:
Potrivit marturiilor biblice si patristice, vesmintele liturgice intrebuintate astazi in Biserica noastra provin din epoca apostolica, ca o continuare a vesmintelor Vechiului Testament pe care le purtau arhiereii, preotii si levitii la serviciul divin de la Cortul marturiei si apoi la templul din Ierusalim, conform randuielilor prescrise de Dumnezeu lui Moise. Dumnezeu insusi, vorbind cu Moise i-a poruncit sa-l aseze pe Aaron arhiereu al iudeilor, iar pe fiii lui ca preoti, randuind si vesmintele lor corespunzatoare cu care acestia trebuiau sa se imbrace la slujbele aducerii jertfelor. "Sa aduci pe Aaron si pe fiii lui la intrarea cortului adunarii si sa-i speli cu apa. Si luand vesmintele sfinte, sa imbraci pe Aaron, fratele tau, cu hitonul si cu meilul, cu efodul si cu hosenul si sa-l incingi peste efod; sa-i pui pe cap mitra, iar la mitra sa prinzi diadema sfinteniei. Apoi sa iei untdelemn de ungere si sa-i torni pe cap si sa-l ungi. Dupa aceea sa aduci si pe fiii lui si sa-i imbraci cu hitoane; sa-i incingi cu braie si sa le pui turbanele; si-Mi vor fi preoti pe veac. Asa vei sfinti tu pe Aaron si pe fiii lui" (les. XXIX, 4-9).
Insa, preotia Vechiului Testament a fost numai umbra sau pre-inchipuirea preotiei Noului Testament (Evr. IX, 10-14, X, 1) sau a preotiei lui Hristos. Aceasta preotie harica a fost instituita de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, prin Sfintii Sai Apostoli, pentru a-I continua in lume dumnezeiasca Sa slujire si lucrare mantuitoare si pentru ca din roadele operei Sale rascumparatoare sa beneficieze tot neamul crestinesc (Ioan XV, 16).
Daca serviciul dumnezeiesc din Vechiul Testament covarsea prin stralucirea si solemnitatea sa toate serviciile lumesti din acel timp, cu atat mai mult, serviciul divin al Bisericii crestine, intemeiat de Mantuitorul Hristos, trebuia sa-l depaseasca pe cel dintai prin maretie, splendoare si frumusete artistica. "Infricosatoare si cu totul cutremuratoare erau si preotia si slujba adusa lui Dumnezeu in timpul legii vechi, inainte de venirea harului... Dar daca te uiti la preotia si slujba adusa lui Dumnezeu acum, in timpul harului, vei vedea ca cele infricosatoare si cele cu totul cutremuratoare ale legii vechi sunt mici si ca in aceasta privinta sunt adevarate cele spuse de Pavel despre legea veche, aceasta, cu toata slava ei, era fara de slava, fata de legea noua din pricina slavei covarsitoare a Vesmintele si insignele arhieresti
Vesmintele liturgice ale arhiereului se deosebesc de cele ale preotului si ale diaconului prin forma si marimea lor caracteristica, prin calitatea deosebita a materialului si mai ales prin frumusetea si podoaba lor exterioara impunatoare, aspecte ce denota stralucirea si superioritatea demnitatii arhieresti.
In calitate de urmas direct al Sfintilor Apostoli, arhiereul exercita toate functiunile liturgice din cult, iar liturghisirea sa reprezinta chipul cel mai inalt al slujirii noastre cultice. Din acest motiv, el este protosul adunarii liturgice atat in momentul cand slujeste in sobor de preoti si diaconi, cat si atunci cand sta asezat in strana arhiereasca, in ambele cazuri, rezervan-du-i-se anumite ecfonise si formule liturgice de binecuvantare proprii, cum ar fi "Pace tuturor", "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti", "Si sa fie milele Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti" etc.
Slujirea liturgica a arhiereului in biserica in mijlocul clerului si a credinciosilor pe care ii pastoreste reflecta chipul celei mai inalte slujiri a Mantuitorului nostru Iisus Hristos "arhiereul cel vesnic" (Evr. IX, 14) si ilustreaza complexitatea marii sale raspundri spirituale de parinte sufletesc, detinator al harului preotiei in gradul cel mai inalt.
Avand plenitudinea harului sfintitor, arhiereul are dreptul de a purta toate vesmintele liturgice existente in cultul ortodox, afara de orarul diaconesc pe care il poarta totusi, preinchipuit sub forma dubla a epitrahilului. Felonul preotesc este inlocuit de sacos, care, impreuna cu omoforul au devenit vesmintele sacerdotale specifice treptei arhiresti. Deci, in total, asa cum precizeaza si Sfantul Simeon al Tesalonicului, vesmintele arhiereului sunt sapte la numar, preinchipuind cele sapte daruri ale Sfantului Duh si el le enumera in ordinea urmatoare: stiharul, epitrahilul, braul, bedernita, manecutele, sacosul (polistravosul) si omoforul. "Toate impreuna insumeaza umanitatea lui Hristos si cele ce sunt ale omenirii; fiecare in parte avand insemnatatea sa".
Si iacata ce simbolizeaza mitra care ii sminteste pe unii, din cauza stralucirii sale:
Mitra este acoperamantul capului folosita de arhierei in timpul serviciului liturgic, avand de obicei forma coroanei sau diademei imparatesti. Denumirea provine de la termenul grecesc (xitpd, ccq, care inseamna legatura, invelitoare la cap, turban. in primele veacuri crestine, mitra nu era decat o simpla banda de metal care impodobea capul, asemenea coroanelor imparatilor sau a tablitelor de aur pe care le purtau pe frunte arhiereii Vechiului Testament in timpul serviciilor religioase de la Cortul Marturiei si de la templu (Ies. XXVIII, 4, 37, 39 si XXXIX, 28) si pe care erau scrise cuvintele: "sfintenia Domnului", pentru a ilustra marirea si autoritatea data de Dumnezeu slujitorilor Sfantului Sau jertfelnic.
Potrivit marturiilor istorice si patristice, Sfantul Apostol loan si Sfantul Iacob, fratele Domnului si primul episcop al Ierusalimului si-ar fi impodobit capul cu o astfel de cununa, sub forma unei foite de aur pusa pe frunte, in timpul oficierii serviciului divin.
La inceput, in primele secole, o purta numai papa Romei si patriarhul Alexandriei.
Cu timpul, mitra s-a departat putin cate putin de forma si simplitatea ei primitiva si incepand din secolul al Vl-lea, patriarhii Constantinopolului au impodobit-o cu cusaturi frumoase si cu iconite lucrate cu maiestrie dupa modelul coroanei imparatilor bizantini.
La inceput a fost purtata numai de patriarhi, apoi, cu timpul, incepand cu secolul al XVIII-lea, au inceput sa o poarte toti episcopii, iar ca distinctie onorifica s-a ingaduit sa fie purtata si de unii arhimandriti si chiar protopopi. Purtata de arhiereu, ea inseamna "puterea spirituala asupra credinciosilor" si totodata semnul demnitatii imparatesti a Mantuitorului, precum si al vredniciei primite de arhiereu de la Hristos, ca savarsitor principal al celor sfinte si al tainelor Lui.
Dupa majoritatea liturgistilor
mitra simbolizeaza cununa de spini care a fost pusa pe capul Mantuitorului in timpul Sfintelor Sale patimi (Matei XXVII, 29) si mahrama cu care a fost acoperit capul Lui la punerea Sa in mormant, fiindca "toate instrumentele de injosire, de tortura si de umilinta ale patimilor lui Hristos au devenit ornamentele cele mai stralucite si mai glorioase si odoarele cele mai de cinste ale Bisericii lui Hristos".