Fenomenul obedienţei

[laurastifter]

Hristos a înviat!
Am citit, acum mai mult timp, într-o revistă de psihologie, un articol interesant şi bine argumentat despre calamităţile pe care fenomenul obedienţei le poate produce în relaţiile noastre sociale. Articolul este adresat mai ales celor neavizaţi în domeniul psihologiei şi prezintă un experiment ştiinţific, realizat acum mai mult timp, ce demonstrează până unde poate merge obedienţa... şi de ce sunt capabili cei care au se supun orbeşte, necreştineşte, oricărei persoane pe care ei o pot asocia cu ideea de autoritate.
http://www.infopsihologia.ro/2011/12...ul-obedientei/
Cei care, în numele credinţei, se exprimă împotriva gândirii libere (care, de fapt, este virtute creştină!) şi proslăvesc duhul obedienţei (numindu-l "ascultare necondiţionată") vor avea, cu siguranţă, o temă de meditaţie...
Dumnezeu ne-a dat raţiunea, ca şi orice alt talant (dar) ca s-o sporim, să nu fim copii în gândire (cf. I Cor14, 21), ci să fim inteligenţi şi cu simţ critic/ dreaptă socotinţă. Capacitatea de a avea iniţiative, gândirea liberă şi simţul critic sunt daruri ale lui Dumnezeu, iar obedienţa, ca şi sora ei bună slugărnicia, constituie un păcat grav, o nesocotire a libertăţii noastre pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu.
Ştiu că, fiind foarte obosită şi distrată în perioada aceasta (aşa voi fi până la sfârşitul lunii, când termin cu examenele...), m-am exprimat destul de laconic şi neîngrijit, dar sper că s-a înţeles mesajul.
Sfântul Justin Martirul şi Filosoful, în Apologia I, scria atât de frumos că noi, creştinii, suntem "copii ai iniţiativei şi ai ştiinţei"; aşa să ne ajute Dumnezeu!
P. S. Ascultare totală şi necondiţionată, bazată pe încredere, libertate şi iubire, I se cuvine doar lui Dumnezeu.
În relaţiile dintre noi, însă, orice exces de virtute devine păcat. Tot astfel, ascultarea (care, înflăcărată de încredere şi dragoste faţă de semeni, poate fi o virtute), atunci când devine iraţională, exagerată, "necondiţionată", se transformă în exces, aşadar în... păcat, fiindcă se opune libertăţii şi datoriei de a gândi cu propria raţiune.
Doamne ajută!