Cum ar trebui

[AGabriela]

Sa inteleg libertatea data de Dumnezeu daca El nu raspunde la nevoile mele sufletesti? Nu mai inteleg unde-I este mila si dragostea pentru un suflet pierdut care nu Ii cere decar sa iubeasca si sa se simta iubit, spre mantuire. Daca cer gresit atunci de ce nu imi arata unde gresesc? Daca nu cer gresit atunci de ce este indiferent si are grija sa mi arate ca sunt ultimul om de parca nu ar fi de ajuns ca simt asa?

[DragosP]

Poate pentru că trebuie să mai înveţi smerenia?
Sau poate că nu-ţi pui îndeajuns de mult încrederea-n Dumnezeu?

[AGabriela]

În prealabil postat de DragosP

Poate pentru că trebuie să mai înveţi smerenia?

Arata-ti-mi un mirean care are suficienta smerenie cat sa nu se considere mandru

În prealabil postat de DragosP

Sau poate că nu-ţi pui îndeajuns de mult încrederea-n Dumnezeu?

Recunosc ca acum nu mai am, cum as putea sa mai am cand Il simt mereu indiferent?

[Corinusha]

AGabriela, e o parere, chiar daca vine de la cineva care e ortodox mai mult cu numele, dar care crede in Dumnezeu... Dumnezeu nu ne ajuta neaparat in modul in care vrem noi sa ne ajute. Trebuie sa descoperi si ce poti tu face ca sa fie mai bine. Dumnezeu te poate ajuta sa reusesti. Sti probabil vorba "Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista". Totul vine de la constientizarea noastra ca ceva nu facem bine si se la vointa noastra de schimba lucrurile in bine.. Eu cred ca Dumnzeu ne ajuta. Si mai cred ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce/face. Trebuie sa gasesti undeva, ceva. Sigur Dumnezeu te ajuta, dar poate inca nu iti dai seama cum.

Nu inteleg, de ce te simti ultimul om? Si cati ani ai?

[AGabriela]

În prealabil postat de Corinusha

Nu inteleg, de ce te simti ultimul om? Si cati ani ai?

Pentru ca de ceva vreme, si nu este putina, caut raspunsuri, caut o vorba buna, caut un duhovnic, caut si am ajuns nici sa mai stiu ce caut, dar caut ceva/pe cineva care sa-mi strapunga inima si sa patrunda acolo...nimic mai mult. Si stiu si ce anume ma poate ridica: dragostea. Dar oare cum sa te mai faca implinit doar dragostea mamei si a prietenilor de la o varsta incolo, mai ales ca nu mi doresc calea monahismului.
Si daca vine o vreme si zambesc si indraznesc sa-mi fac sperante sunt trantita de nu ma vad, de parca as indrazni mult prea mult si nu as avea dreptul sa zambesc

[Corinusha]

hm... urata situatie.

De obicei cand cautam atat de intens nu gasim, sau nu ne dam seama ca gasim. Am trecut si eu prin situatii de genu, prin momente in care ma sinteam singura si nimanui. Dar culmea, cand am renuntat sa mai caut si sam multumesc cu e am, am gasit in scurt timp ce cautam inainte. Am pornit fara mari pretentii si vise, dar in timp mi s-au materializat si acele vise care le aveam inainte. Am avut noroc, m-a ajutat Dumnezeu, amansoua...

[AGabriela]

În prealabil postat de Corinusha

hm... urata situatie.

De obicei cand cautam atat de intens nu gasim, sau nu ne dam seama ca gasim. Am trecut si eu prin situatii de genu, prin momente in care ma sinteam singura si nimanui. Dar culmea, cand am renuntat sa mai caut si sam multumesc cu e am, am gasit in scurt timp ce cautam inainte. Am pornit fara mari pretentii si vise, dar in timp mi s-au materializat si acele vise care le aveam inainte. Am avut noroc, m-a ajutat Dumnezeu, amansoua...

Nu am cautat decat un pic de liniste si...dragoste. In momentul acesta nu mai caut nimic. Acum eu sunt cea care vrea sa fie singura si lasata in pace. Din pacate mi-e cam indiferent si ce este in jurul meu. Ma simt ca un leu ranit si as face rau si celor ce nu mi-au facut sau care ar indrazni sa se apropie macar un pic de mine in aceste momente

[Corinusha]

Incearca sa fi putin mai optimista, lasa nagativismul la o parte. Stiu ca e greu, mai ales cand esti ranit, dar nu iti faci nici tie, nici celor din jur bine cu atitudinea negativa. Lasa lucrurile sa curga de la sine, ia viata asa cum vine si fi tu un om mai bun, iarta si mergi inainte cu capul sus. Lucrurile se vor schimba odata cu atitudinea ta, optimismul o sa te ajute putin cate putin. Si increderea in Dumnezeu la fel.

[AGabriela]

În prealabil postat de Corinusha

Incearca sa fi putin mai optimista, lasa nagativismul la o parte. Stiu ca e greu, mai ales cand esti ranit, dar nu iti faci nici tie, nici celor din jur bine cu atitudinea negativa. Lasa lucrurile sa curga de la sine, ia viata asa cum vine si fi tu un om mai bun, iarta si mergi inainte cu capul sus. Lucrurile se vor schimba odata cu atitudinea ta, optimismul o sa te ajute putin cate putin. Si increderea in Dumnezeu la fel.

Am ajuns sa cred ca nici optimismul nu-mi mai ajuta. Au fost si momente de optimism in viata mea....am relatat mai sus. Apoi in momentul asta prefer sa raman jos decat sa mai fiu inca o data si inca o data trantita. Negativismul este urmarea tuturor momentelor de optimism care s-au naruit, si odata cu ele si sufletul meu. multumesc frumos pentru cuvintele de imbarbatare. Cu siguranta va trece si asta, dar pana va trece eu voi ramane tot un "leu ranit"

[Corinusha]

Incearca sa te ridici de jos putin cate putin. O viata avem pe pamant...
Imi pare rau ca nu te pot ajuta concret, dar sper sa reusesti sa devi persoana optimista care erai. Sau macar realista, dar in nici un caz negativista.