Cum ar trebui

[DragosP]

Poate pentru că trebuie să mai înveţi smerenia?
Sau poate că nu-ţi pui îndeajuns de mult încrederea-n Dumnezeu?

[AGabriela]

În prealabil postat de DragosP

Poate pentru că trebuie să mai înveţi smerenia?

Arata-ti-mi un mirean care are suficienta smerenie cat sa nu se considere mandru

În prealabil postat de DragosP

Sau poate că nu-ţi pui îndeajuns de mult încrederea-n Dumnezeu?

Recunosc ca acum nu mai am, cum as putea sa mai am cand Il simt mereu indiferent?

[Corinusha]

AGabriela, e o parere, chiar daca vine de la cineva care e ortodox mai mult cu numele, dar care crede in Dumnezeu... Dumnezeu nu ne ajuta neaparat in modul in care vrem noi sa ne ajute. Trebuie sa descoperi si ce poti tu face ca sa fie mai bine. Dumnezeu te poate ajuta sa reusesti. Sti probabil vorba "Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista". Totul vine de la constientizarea noastra ca ceva nu facem bine si se la vointa noastra de schimba lucrurile in bine.. Eu cred ca Dumnzeu ne ajuta. Si mai cred ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce/face. Trebuie sa gasesti undeva, ceva. Sigur Dumnezeu te ajuta, dar poate inca nu iti dai seama cum.

Nu inteleg, de ce te simti ultimul om? Si cati ani ai?

[AGabriela]

În prealabil postat de Corinusha

Nu inteleg, de ce te simti ultimul om? Si cati ani ai?

Pentru ca de ceva vreme, si nu este putina, caut raspunsuri, caut o vorba buna, caut un duhovnic, caut si am ajuns nici sa mai stiu ce caut, dar caut ceva/pe cineva care sa-mi strapunga inima si sa patrunda acolo...nimic mai mult. Si stiu si ce anume ma poate ridica: dragostea. Dar oare cum sa te mai faca implinit doar dragostea mamei si a prietenilor de la o varsta incolo, mai ales ca nu mi doresc calea monahismului.
Si daca vine o vreme si zambesc si indraznesc sa-mi fac sperante sunt trantita de nu ma vad, de parca as indrazni mult prea mult si nu as avea dreptul sa zambesc

[Corinusha]

hm... urata situatie.

De obicei cand cautam atat de intens nu gasim, sau nu ne dam seama ca gasim. Am trecut si eu prin situatii de genu, prin momente in care ma sinteam singura si nimanui. Dar culmea, cand am renuntat sa mai caut si sam multumesc cu e am, am gasit in scurt timp ce cautam inainte. Am pornit fara mari pretentii si vise, dar in timp mi s-au materializat si acele vise care le aveam inainte. Am avut noroc, m-a ajutat Dumnezeu, amansoua...

[AGabriela]

În prealabil postat de Corinusha

hm... urata situatie.

De obicei cand cautam atat de intens nu gasim, sau nu ne dam seama ca gasim. Am trecut si eu prin situatii de genu, prin momente in care ma sinteam singura si nimanui. Dar culmea, cand am renuntat sa mai caut si sam multumesc cu e am, am gasit in scurt timp ce cautam inainte. Am pornit fara mari pretentii si vise, dar in timp mi s-au materializat si acele vise care le aveam inainte. Am avut noroc, m-a ajutat Dumnezeu, amansoua...

Nu am cautat decat un pic de liniste si...dragoste. In momentul acesta nu mai caut nimic. Acum eu sunt cea care vrea sa fie singura si lasata in pace. Din pacate mi-e cam indiferent si ce este in jurul meu. Ma simt ca un leu ranit si as face rau si celor ce nu mi-au facut sau care ar indrazni sa se apropie macar un pic de mine in aceste momente

[Corinusha]

Incearca sa fi putin mai optimista, lasa nagativismul la o parte. Stiu ca e greu, mai ales cand esti ranit, dar nu iti faci nici tie, nici celor din jur bine cu atitudinea negativa. Lasa lucrurile sa curga de la sine, ia viata asa cum vine si fi tu un om mai bun, iarta si mergi inainte cu capul sus. Lucrurile se vor schimba odata cu atitudinea ta, optimismul o sa te ajute putin cate putin. Si increderea in Dumnezeu la fel.

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

Ma simt ca un leu ranit si as face rau si celor ce nu mi-au facut sau care ar indrazni sa se apropie macar un pic de mine in aceste momente

Poate aici e buba.

Si fara pocainta, si cu har..cam greu.

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

Dar oare cum sa te mai faca implinit doar dragostea mamei si a prietenilor de la o varsta incolo, mai ales ca nu mi doresc calea monahismului.

Oricat de ciudat ti-ar parea dar dragostea care implineste cu adevarat (implineste <> satisface) nu este dragostea care o primesti ci cea care o oferi.

Ce si cata dragoste ai oferit tu pana acum?
Desi nu stiu daca ar trebui sa pun intrebarea asta pentru ca nu stiu sigur daca intelegi cu adevarat definitia dragostei.

Si daca vine o vreme si zambesc si indraznesc sa-mi fac sperante sunt trantita de nu ma vad, de parca as indrazni mult prea mult si nu as avea dreptul sa zambesc

Depinde ce fel de sperante, sunt oameni care, cu disperare, isi pun sperantele orbestei in locuri de care in mod normal ar trebui sa stea de(o)parte.

[AGabriela]

În prealabil postat de AlinB

Oricat de ciudat ti-ar parea dar dragostea care implineste cu adevarat (implineste <> satisface) nu este dragostea care o primesti ci cea care o oferi.

"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" - sigur raspunsul pe care-l voi primi la intrebarea "Cum obtin Duhul Sfant?" o sa fie "Prin smerenie!". Iar acum va intreb domnule Alin "Cum obtin smerenia?" Astept un raspuns la fel de destept si reusit pe masura dvs....sau poate o sa-mi spuneti prin "Pocainta, Sf. Spovedanie!", iar eu va spun ca ma spovedesc fara sa ascund nimic, dar cum fac sa ma pocaiesc cu adevarat, sa simt, sa il iubesc pe Dumnezeu in situatia in care eu il percep insensibil? Sincer ma cam invart in jurul cozii si sunt satula de astfel de rapunsuri pe care sa nu le pot pune in practica. Si de raspunsuri sarcastice sunt satula. Daca nu veniti cu o solutie concreta si/sau nu va intereseaza situatia la ce mai postati aici?

În prealabil postat de AlinB

Ce si cata dragoste ai oferit tu pana acum?
Desi nu stiu daca ar trebui sa pun intrebarea asta pentru ca nu stiu sigur daca intelegi cu adevarat definitia dragostei.

Sigur ca definitia dragostei o gasim in Biblie la I Corinteni , cap. 13. Oare nu se leaga tot de prezenta Duhului Sfant?

În prealabil postat de AlinB

Depinde ce fel de sperante, sunt oameni care, cu disperare, isi pun sperantele orbestei in locuri de care in mod normal ar trebui sa stea de(o)parte.

Am spus foarte clar: speranta spre mantuire, speranta de a fi fericita, iar acea fericire sa se reflecte si la persoanele din jur... este gresita speranta mea?