Cum a aratat Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica absurditatea geocentrismului

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Universul se misca si la scara macrocosmica, de exemplu galaxii intregi se intalnesc contopindu-se una cu alta, dar si la scara microcosmica, atomii ascunzand atata viata, atata miscare si energie nevazuta incat nu ne putem imagina. NIMIC nu este static si asta o spune una din legile mecanicii cuantice: principiul incertitudinii.

Este evident ca "miscand toate" inseamna pronia activa a Duhului care viaza la superlativ tot ce este pe lumea asta si pe oricare alta, toata creatia, prin adancul Sau care pe adanc cheama la existenta...

Ma apuca plansul cand vad ca unii inca au ramas blocati in mileniul trecut, negand descoperirile stiintei. Traditia noastra aminteste de trei pacate fundamentale, uriasi ai patimilor: nestiinta, nepasarea si uitarea. Ei se refera la cele duhovnicesti, eu ma refer la descoperirile care s-au produs inspirate fiind de la Duhul Sfant, ca sa nu murim prosti - iertati expresia populara. Apoi nu-i de mirare ca rad ateii de noi si se mentin tari pe pozitii, din cauza unor opinii vrednice de vremea Inchizitiei. Daca Pamantul nu-i rotund, atunci nici tranzistorul nu exista, pentru ca n-a vazut nimeni vreodata un electron cu ochiul liber! Si Internetul este o iluzie a celui rau, el nu exista de fapt in realitate, e teoria conspiratiei, pentru ca nu scrie in Biblie de calculatoare.

Constient sau nu, transformi si tu stiinta in religie, si o faci chiar impotriva spiritului stiintific care, cel putin teoretic, trebuia sa-ti impuna un cu totul alt mod de gindire. Lucru stiut, in stiinta nu ar trebui sa existe dogme, ci doar teorii care pot fi oricind re-evaluate si chiar inlocuite. Din pacate progresul pe care l-a cunoscut stiinta in secolul al XIX-lea i-a facut pe oameni sa creada ca stiinta este de neoprit, ca totul poate fi explicat, fiind doar o chestiune de timp. Multi au ajuns sa fie convinsi ca Dumnezeu poate fi scos din ecuatii in rezolvarea problemelor legate de natura lucrurilor si originea vietii. Si pentru ca viata omului e scurta au vrut sa vada rezultate chiar in timpul vietii lor, de aceea, repede si pe nesimtite teoriile au devenit dogme pentru a se impiedeca repunerea lor in discutie din nevoie de timp si pentru a forta descoperirile stiintifice in zone inca necalcate stimulind astfel avansul stiintei. Astazi stiinta este o religie in toata puterea cuvintului, cu dogme si sfinti, care aduce slava omului. Cum le poti impaca pe amindoua, numai tu poti sa raspunzi.

Pentru ca esti atit de fermecat de electron, ar trebui sa te intorci la Rutheford si Bohr ca sa pot sa-ti dau un exemplu clar de transformare a unei teorii in dogma. Primul a propus modelul planetar pentru atom in care electronii graviteaza in jurul nucleului ca si planetele in jurul soarelui. Insa la foarte scurt timp cineva a realizat (astazi ar putea-o face un copil) ca protonii, de sarcina pozitiva, n-au cum sa stea acolo unde i-a pus Rutheford, in nucleu din cauza fortelor de respingere. O astfel de descoperire ar fi trebuit sa conduca la respingerea modelului, dar stiinta nu mai avea deja timp pentru asta si Bohr salveaza constructia inventind proprietati noi pentru materie, fortele nucleare care sa tina protonii in loc. Nu mult mai tirziu apare insa o problema legata de gravitarea electronilor in jurul nucleului, dar nimeni nu mai indrazneste sa conteste opera lui Rutheford si Bohr. In prima faza traiectoriile electronilor sint transformate in elipse, dar nici asta nu rezista mult si Sommerfeld are atunci ideea geniala de a muta electronul atit de greu de strunit in mecanica cuantica si matematica unde poate fi “dresat” la infinit in functie de nevoi si fara sa contrazica cuceririle stiintei. Electronul ramine sa se miste in jurul nucleului dar traiectoria lui nu mai poate fi precizata pentru ca se ascunde intr-un nor de probabilitate. Noul model introduce si el o multime de paradoxuri si, rind pe rind, celelalte particulele atomice si nucleare isi iau si ele ramas bun de la fizica ca sa urmeze in matematica electronul. Astazi acest model atomic este pur si simplu un sistem de ecuatii diferentiale suficient de flexibil ca sa accepte surprize ce pot aparea prin experiment. Tu ai putea fi tentat sa crezi ca Duhul Sfint i-a inspirat pe Bohr si Sommerfeld sa nascoceasca proprietati ale materiei sau chiar sa reinventeze materia ca sa tina in viata un model atomic invalidat de experiment si chiar de legile acceptate ale fizicii, eu insa sint convins ca n-a fost nimic mai mult decit intentia de a nu stirbi prestigiul stiintei in goana de a-l scoate pe Dumnezeu afar din istorie. Ca se poate si altfel, stau marturie, de exemplu inventiile si experimentele formidabile ale lui Tesla bazate pe o viziune total diferita asupra lumii.

Probabil ca toata osteneala e gratuita, ca si atunci cind le scrii orbilor si le vorbesti surzilor pentru ca tu pari atit de indoctrinat in noua ta religie paralela incit cred ca nici nu ti-a trecut vreodata prin cap ca poti sa-i pui in discutie dogmele. Mai vad din ceea ce scrii si ca ai ajuns sa interpretezi Scriptura in “duhul sfint al stiintei”. Nu-ti mai ramine acum decit sa te lepezi de Dumnezeul bibliei pentru acela pe care ti-l releva dansul quarcilor si tremurul delicat al neutrinilor.