Pseudo-stiinta si teologia ortodoxa

[bogdan81]

Dupa logica dvs. ar trebui sa renuntam si la antibiotice pentru ca si ele au efecte adverse.
Dar daca dvs. aveti o infectie severa, va tratati sau nu cu antibiotice?
Raspundeti.

[neica_nimeni_altul]

Pe această temelie să stai: să nu te coboare cineva în tulburarea gândurilor omeneşti - că gândurile muritorilor sunt cu frică, şi cu greşală cugetele lor (Înţelepciune Solomon IX, 14). Deci, nu lăsa temelia cea tare ca să încredinţezi mântuirea sufletului tău putreziciunii şi nestatorniciei, ci să rămâi întru cele pe care le-ai învăţat şi de care ai fost încredinţat, şi să spui: „De-nceput au făcut Dumnezeu cerurile şi pământul”.

Chiar dacă vine maniheul, chiar dacă vine Marcion, chiar dacă vin cei ce suferă de boala lui Valentin (Marcion şi Valentin - figuri marcante ale gnosticismului), oricine dacă ar veni, să pui împotriva lor acest cuvânt; chiar dacă-i vezi râzând, tu să plângi pentru ei, ca pentru nebuni. Gălbejiţi sunt la culoare, au sprânceana plecată (sunt smeriţi la înfăţişare) şi blândeţe în vorbe. Fugi, însă, de momeală şi să cunoşti lupul ascuns în piele de oaie.

Mai vârtos să-ţi fie urât pentru că faţă de tine, cel împreună-rob cu dânsul, se arată plăcut şi blând, iar faţă de Stăpânul Cel de obşte al nostru, al tuturor, e mai sălbatic decât câinii turbaţi, căutând să arate că în cer este război necruţător şi luptă neîmpăcată, şi că în cumpănă cu Dumnezeu deopotrivă trage oarecare putere potrivnică. Fugi de otrava vicleniei, să urăşti leacurile cele pierzătoare; şi dacă ai primit moştenire de la părinţi credinţa şi învăţătura cea din Dumnezeieştile Scripturi, pe aceasta să o „păzeşti nestricată”.

fragmente din Cartea CELE DINTAI OMILII LA FACERE de Sf Ioan Gura de Aur

În prealabil postat de bogdan81

Dupa logica dvs. ar trebui sa renuntam si la antibiotice pentru ca si ele au efecte adverse.
Dar daca dvs. aveti o infectie severa, va tratati sau nu cu antibiotice?
Raspundeti.

da , nu .... exista antibiotice naturale fara efecte adverse ... e alta discutie desigur ....
multa iubire
ps nu ma lua cu dumneavoastra ca nu am 1000 de ani
multa iubire

[cocacoc]

În prealabil postat de catalin2

Adevarul e ca nu exista o teorie stiintifica, ci doar o teorie numita evolutionism. Stiinta nu numai ca nu sustine, dar o infirma, aratand ca nu a existat in trecut (ar fi trebuit sa avem o dovada fosilifera bogata nu doar cateva fosile si acelea probabile), dar nu e posibila (nu se pot dezvolta mutatii genomice la speciile evoluate).
Dar este mentinuta aceasta teorie pentru ca nu exista ceva alternativ pentru stiinta decat creationismul biblic, iar majoritatea oamenilor de stiinta actuali sunt atei si nu pot accepta asa ceva.

Te intreb si pe tine ca pe bogdan81, de unde citesti prostiile astea ? In special ce-ai zis despre mutatii si fosile ...

[neica_nimeni_altul]

Sfântul Iustin Martirul: „Acesta, după ce a fost numit Iisus (Iosua), şi după ce a primit putere de la Duhul Sfânt, a făcut ca soarele să stea pe loc.” (Dialog cu iudeul Trifon, CXIII )
„Şi iarăşi, când acest ţinut ţi s-a dat cu aşa mare arătare a puterii, încât mărturiseşti că soarele s-a oprit în cer la porunca aceluia numit Iisus (Iosua), şi nu a coborât timp de 36 de ore, ca şi celelalte minuni lucrate pentru tine cu timp şi fără timp...” (Dialog cu iudeul Trifon, CXXXII )

Sfântul Ipolit Romanul: „Şi iarăşi, când Iisus fiul lui Navi se lupta cu amoreii, când soarele se apleca spre asfinţit şi bătălia se ţinea strâns, Iisus, fiind cu grijă ca păgânii să nu scape la căderea nopţii, a strigat zicând: “să stea soarele spre Gavaon şi luna despre valea Aialonului“ până când îi voi birui pe aceştia. Iar soarele şi luna au stat nemişcaţi, la locurile lor, astfel că ziua aceea fost de 24 de ore. (E vorba desigur de o zi lumină. Au urmat cele 8 ore ale nopţii, total 32 de ore )” (Fragmente, I, Cuvânt la Iezechia)

Fericitul Augustin: „Dar noi citim în dumnezeieştile cărţi că însuşi soarele s-a oprit când un bărbat sfânt, Iisus al lui Navi, a cerut aceasta lui Dumnezeu, până când bătălia pe care o începuse se va încununa cu biruinţă...
„Cine altul decât Iisus al lui Navi a despărţit apele Iordanului pentru ca poporul să treacă mai departe, şi prin rugăciunea fierbinte către Dumnezeu a oprit şi ţintuit soarele din mişcarea sa?” (Tratate, XCI, Cap. XV, 24-25, 2)
„Aşadar, nimeni să nu-mi spună că timpurile sunt mişcările corpurilor cereşti, pentru că odată, când soarele se oprise după dorinţa cuiva, ca să termine un război victorios, soarele stătea, dar timpul mergea. În adevăr, acea luptă a fost purtată şi terminată în spaţiul său de timp, care să-i fie de ajuns…” (Confesiuni, Cartea XI, XXIII, 30)

Sfântul Ioan Gură de Aur: „Luaţi aminte cât preţuieşte acest drept. Iisus al lui Navi a spus: “să stea soarele spre Gavaon şi luna despre valea Aialonului“ şi a fost aşa. Acum să vină toată lumea, sau 2-3 lumi, sau 4, sau 10, sau 20 de lumi, şi să-i punem să spună şi să facă aceasta; şi nu vor fi în stare s-o facă. Dar prietenul lui Dumnezeu a poruncit zidirilor Prietenului său, sau L-a rugat fierbinte pe Prieten pentru robi, şi apoi a poruncit acestora. Vezi tu că aceste zidiri sunt pentru slujirea menită lor? Aceasta a fost mai mare decât [minunile] lui Moise. (Întreb) De ce? Pentru că nu e totuna să porunceşti mării sau [zidirilor] celor cereşti. Căci şi aceeea a fost cu adevărat ceva măreţ, şi chiar foarte, dar cu toate acestea nuicidecum la fel cu [cealaltă] Pentru ce? Numele lui Iosua [Iisus], a fost un tip. Pentru aceasta, şi chiar pentru acest nume, zidirea i s-a închinat. Şi atunci ce? Nu au mai fost oameni numiţi Iisus? [ba da]; dar acesta a fost numit astfel pentru faptele sale, căci se numea Osea. Deci i s-a schimbat numele: a fost o predicţie şi o proorocire. El a adus poporul în tărâmul făgăduinţei, aşa cum a făcut Iisus la cer, nu Legea; după cum n-o făcuse nici Moise [să îi ducă acolo], ci a rămas afară.” Poate că fiecare din voi ar dori să fie în stare să poruncească soarelui şi lunii… Căci el nu a spus [doar], “stai soare” dar a adăugat: “să stea soarele spre Gavaon” ca ziua să fie mai lungă? Acelaşi lucru s-a făcut în zilele lui Iezechia. Soarele s-a întors înapoi. Aceasta este şi mai minunată ca aceea, să mergi înapoi, înainte de a apuca să-ţi faci crugul.” (Omilii la Epistola către evrei, Omilia VIII)

[neica_nimeni_altul]

Poziţia (locaţia) pământului în cosmos (spaţiu) nu putea fi decât una: în centru (geocentric), iar din punctul de vedere al mişcării, staţionar, imobil (geostatic). Singurul caz excepţional de mişcare a pământului este cutremurul. Dar în nici un caz nu este vorba de o rotaţie, de vreun fel permanentă, ci de o clătinare temporară: 2 Regi XXII, 8; 1 Paralipomena XVI, 30; Iov IX, 6

Să reţinem că în toată Scriptura nu există nici măcar un singur verset care să indice vreo mişcare de rotaţie a pământului în jurul soarelui sau în jurul axei sale! Iarăşi, trebuie subliniat că poziţia pământului este riguros dreaptă pe axul vertical N-S, iar polii pământului coincid cu polii cereşti. De asemenea şi ecuatorul ceresc este acelaşi cu ecuatorul pământesc. Vestita înclinaţie a axei pământului de 23½°, reprezintă de fapt înclinarea bandei zodiacale faţă de planul orizontal al eclipticii.

"Căci cei nebuni îşi închipuie că nimic nu stă pe loc, dar aceasta li se pare nu din obiectele văzute, ci din ochii care văd. Deoarece ei sunt nestatornici şi buimaci, ei cred că Pământul se roteşte cu ei, dar el nu face asta ci stă nemişcat. Tulburarea este chiar starea lor, şi nu vreo schimbare a stihiei.” (Sfântul Ioan Gură de Aur Omilia la Tit)

Sintetizând cele spuse pana acum, să recapitulăm:

- Pământul este sferic (şi nicidecum plat), greu, dens, stabil, nemişcat şi stă în mijlocul cerului (universului), suspendat, pe nimic.
- Pământul nu este planetă.
- Pământul are şi întâietatea ontologică faţă de toate celelalte corpuri cereşti, fiind un „întâi făcut”.
- El este singurul centru al universului.
- El este singurul corp fix şi nemişcat (în afara situaţiilor speciale ale cutremurului)
- El este singurul corp ceresc purtător de viaţă.
- Pe el s-a făcut omul.
- Aici a fost creat paradisul, grădina Edenului, raiul.
- Aici S-a întrupat Mântuitorul, a trăit şi a lucrat iconomia mântuirii noastre, a fost răstignit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri.
- Aici va veni cu slavă să judece viii şi morţii, (chiar dacă va fi un pământ nou şi un cer nou, datele esenţiale nu se schimbă).

[Dumitru73]

În prealabil postat de neica_nimeni_altul

Poziţia (locaţia) pământului în cosmos (spaţiu) nu putea fi decât una: în centru (geocentric), iar din punctul de vedere al mişcării, staţionar, imobil (geostatic). Singurul caz excepţional de mişcare a pământului este cutremurul. Dar în nici un caz nu este vorba de o rotaţie, de vreun fel permanentă, ci de o clătinare temporară: 2 Regi XXII, 8; 1 Paralipomena XVI, 30; Iov IX, 6

Să reţinem că în toată Scriptura nu există nici măcar un singur verset care să indice vreo mişcare de rotaţie a pământului în jurul soarelui sau în jurul axei sale! Iarăşi, trebuie subliniat că poziţia pământului este riguros dreaptă pe axul vertical N-S, iar polii pământului coincid cu polii cereşti. De asemenea şi ecuatorul ceresc este acelaşi cu ecuatorul pământesc. Vestita înclinaţie a axei pământului de 23½°, reprezintă de fapt înclinarea bandei zodiacale faţă de planul orizontal al eclipticii.

"Căci cei nebuni îşi închipuie că nimic nu stă pe loc, dar aceasta li se pare nu din obiectele văzute, ci din ochii care văd. Deoarece ei sunt nestatornici şi buimaci, ei cred că Pământul se roteşte cu ei, dar el nu face asta ci stă nemişcat. Tulburarea este chiar starea lor, şi nu vreo schimbare a stihiei.” (Sfântul Ioan Gură de Aur Omilia la Tit)

Sintetizând cele spuse pana acum, să recapitulăm:

- Pământul este sferic (şi nicidecum plat), greu, dens, stabil, nemişcat şi stă în mijlocul cerului (universului), suspendat, pe nimic.
- Pământul nu este planetă.
- Pământul are şi întâietatea ontologică faţă de toate celelalte corpuri cereşti, fiind un „întâi făcut”.
- El este singurul centru al universului.
- El este singurul corp fix şi nemişcat (în afara situaţiilor speciale ale cutremurului)
- El este singurul corp ceresc purtător de viaţă.
- Pe el s-a făcut omul.
- Aici a fost creat paradisul, grădina Edenului, raiul.
- Aici S-a întrupat Mântuitorul, a trăit şi a lucrat iconomia mântuirii noastre, a fost răstignit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri.
- Aici va veni cu slavă să judece viii şi morţii, (chiar dacă va fi un pământ nou şi un cer nou, datele esenţiale nu se schimbă).

ha, ha, ha! sa mor de ras ...

[neica_nimeni_altul]

1. Căutăm adevărul. Trebuie să avem suficient respect pentru Cartea Facerii spre a recunoaşte că ea cuprinde adevărul, chiar dacă acel adevăr ne poate părea neobişnuit sau surprinzător. Dacă el pare să intre în contradicţie cu ceea ce credem a cunoaşte din ştiinţă, să ne aducem aminte că Dumnezeu este Autorul întregului adevăr, şi orice este adevăr curat în Scriptură nu poate să contrazică cu nimic ceea ce este adevăr curat în ştiinţă.

2. Insuflarea Scripturii este de la Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să căutăm în ea adevăruri de un rang mai înalt, iar, dacă întâmpinăm greutăţi în a înţelege ceva, trebuie mai întâi să suspectăm propria lipsă de cunoaştere, mai curând decât un neajuns al textului dumnezeieşte-însuflat.

3. Să nu ne grăbim a aduce propria desluşire locurilor „grele”, ci să căutăm ca mai întâi să ne familiarizăm cu ceea ce au spus Sfinţii Părinţi despre acele locuri, recunoscând înţelepciunea lor duhovnicească de care noi suntem lipsiţi.

4. Trebuie iarăşi să ne ferim de ispita de a lua citate izolate de la Sfinţii Părinţi, scoase din context, spre a „dovedi” ceea ce dorim. De pildă, am văzut un ortodox care dorea să dovedească că zidirea lui Adam nu are nimic „deosebit”, citând următoarea afirmaţie a Sfântului Athanasie cel Mare: „Omul întâi-zidit a fost făcut din ţărână ca orişicare, iar mâna ce l-a zidit pe Adam zideşte iarăşi şi întotdeauna pe cei ce vin după el”. Aceasta e o afirmare generală a lucrării ziditoare neîntrerupte a lui Dumnezeu, şi nimeni nu s-ar gândi s-o contrazică. Dar lucrul pe care persoana respectivă voia să-l demonstreze era acela că nu există o deosebire reală între zidirea oricărui om viu şi zidirea primului om şi, îndeosebi, că trupul lui Adam s-ar fi putut alcătui prin zămislire firească în pântecele unei creaturi încă nu chiar umane. Poate fi oare îndreptăţită folosirea afirmaţiei citate ca „dovadă” în această problemă ?

Se poate întâmpla să aflăm în scrierile Sfântului Athanasie un pasaj ce respinge tocmai această idee. Într-un alt loc el zice: „Deşi numai Adam a fost alcătuit din lut, totuşi în el s-a cuprins moştenirea întregului neam”. El afirmă aici destul de clar că Adam a fost zidit în chip diferit de toţi ceilalţi oameni, ceea ce, aşa cum vom vedea, este într-adevăr învăţătura Sfinţilor Părinţi îndeobşte. Deci nu ne este îngăduit să luăm un citat din el şi să socotim că dovedeşte sau deschide calea unei idei dragi nouă. Afirmaţia generală a Sfântului Athanasie despre firea omului nu spune absolut nimic despre felul aparte al zidirii lui Adam.

Greşita folosire a citatelor din Sfinţii Părinţi este o capcană foarte obişnuită în zilele noastre, când polemicile asupra unor subiecte de acest fel sunt adeseori foarte pătimaşe. Vom face tot ce ne stă în putinţă spre a ocoli asemenea capcane, neatribuind nici una dintre tâlcuirile noastre Sfinţilor Părinţi, ci încercând doar să vedem ce anume spun ei înşişi.

5. Dacă socotim că putem adăuga câte ceva înţelesului textului pentru zilele noastre, să o facem cu precauţie şi deplin respect pentru integritatea textului Facerii şi părerile Sfinţilor Părinţi. Şi, făcând aceasta, trebuie să rămânem întotdeauna smeriţi, căci ştiinţa zilelor noastre are eşecurile şi greşelile ei, iar dacă ne încredem prea mult în ea ne putem trezi noi înşine cu o înţelegere greşită.

6. Vom încerca mai întâi să-i înţelegem pe Părinţi, şi abia apoi să dăm propriile răspunsuri la unele întrebări, dacă le avem. În Sfinţii Părinţi aflăm "mintea Bisericii”, înţelegerea vie a revelaţiei lui Dumnezeu. Ei sunt legătura noastră între vechile texte ce cuprind descoperirea dumnezeiască şi realitatea de astăzi. Fără o asemenea legătură fiecare om rămâne de capul lui, rezultatul fiind zecile de mii de interpretări.

http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Facerea.html

[neica_nimeni_altul]

Potrivit teoriei evoluţiei, omul s-a ridicat din sălbăticie, şi tocmai de aceea cărţile îi arată pe omul de Cro-Magnon său pe omul de Neanderthal foarte sălbatici la înfătişare, gata să-i dea cuiva în cap şi să-i ia carnea. Evident, e doar ceva imaginar, nu un fapt întemeiat pe forma fosilelor sau pe altceva de felul acesta. Dacă crezi că omul provine din sălbăticie, vei interpreta întreaga istorie trecută în aceşti termeni. Dar Ortodoxia susţine că omul a căzut din Rai. În filosofia evoluţionistă nu e loc pentru o stare suprafirească a lui Adam. De-aceea, cei ce vor să păstreze şi creştinismul şi evoluţionismul sunt siliţi să alipească un Rai artificial unei creaturi de tip maimuţă. E vădit că avem de-a face cu două sisteme diferite care nu pot fi amestecate.

De îndată ce ai cedat ideii că Facerea şi obârşia omului trebuie cercetate în chip raţionalist - pe temeiul filosofiei naturaliste a gânditorilor moderni - trebuie să laşi deoparte creştinismul. Filosofia naturalistă este tărâmul adevărurilor relative. Pe de altă parte, în învăţătura Sfinţilor Părinţi avem adevăruri descoperite şi date nouă de oameni insuflaţi de Dumnezeu.

Vom nota aici că adeseori "teologii" sunt cam în urma timpului. Pentru a-şi cere scuze faţă de dogma ştiinţifică, de multe ori vin cu lucruri pe care oamenii de ştiinţă le-au părăsit deja, fiindcă oamenii de ştiinţă citesc ceea ce se scrie. "Teologii" sunt adeseori speriaţi că vor ajunge să fie demodaţi sau să spună ceva ce nu se potriveşte cu opiniile ştiinţifice. Astfel că adeseori se întâmplă ca ei să alunece către idei evoluţioniste, necercetând problema în întregul ei, neavând o filosofie dusă până la capăt şi neavând cunoştinţă de dovezile ştiinţifice şi de problemele ştiinţifice.

Unii "teologi", mai curând naivi, încearcă să spună că cele şase zile ale Facerii pot fi perioade oricât de lungi, că pot să corespundă cu diferitele straturi geologice. Acest lucru este, bineînţeles, absurd, fiindcă straturile geologice nu au şase stratificări usor identificabile, sau cinci, sau patru sau orice alt*ceva de felul acesta. Există o mulţime de stratificări, şi nu corespund deloc cu cele şase zile ale Facerii. Deci asimilarea este mult prea inconsistentă.

Filosofia modernă a evoluţiei şi învăţătura ortodoxă se deosebesc nu doar în privinţa înţelegerii trecutului omului, ci şi în privinţa viitorului său. Dacă creaţia este un filament uriaş care evoluează, preschimbându-se în noi specii, atunci ne putem aştepta la evoluţia "supraomului" - despre care vom discuta imediat. Dar, dacă creaţia este alcătuită din făpturi distincte, atunci ne putem aştepta la ceva diferit. Nu ne putem aştepta ca făpturile să se schimbe său să urce de la inferior la superior.

Când este vorba despre ce anume din Cartea Facerii trebuie interpretat literal şi ce anume trebuie interpretat figurat sau alegoric, Sfinţii Părinţi ne înfătişează o învăţătură foarte limpede. În tâlcuirea sa, Sfântul Ioan Gura de Aur chiar semnalează exact în anumite pasaje ceea ce este figurat şi ceea ce este literal. El spune că aceia care încearcă să facă totul alegoric încearcă să ne nimicească credinţa.

În marea lor majoritate adevărurile din Cartea Facerii sunt situate la două niveluri: Există adevăruri literale şi mai există - de multe ori spre folosul nostru duhovnicesc - adevăruri duhovniceşti. De fapt, există sisteme de trei sau patru niveluri ale înţelesului; dar pentru noi este de ajuns să ştim că există multe înţelesuri mai adânci în Scripturi, dar foarte rar este eliminat cu totul sensul literal. Doar ocazional înţelesul este complet figurat.

În general, putem caracteriza evoluţia sub aspect filosofic ca pe o "erezie" naturalistă care se apropie cel mai mult de a fi exact opusul vechii erezii a preexistenţei sufletelor. Ideea preexistenţei sufletelor susţine că există un fel de natură sufletească şi că aceasta străbate întreaga creaţie, pe când evoluţia este ideea existenţei unei fiinţări materiale care străbate de-a lungul creaţiei. Ambele concepţii nimicesc ideea firilor distincte ale fiinţelor create.

Ideea de evoluţie era o erezie care lipsea în vechime. Ortodoxia se află de obicei la mijloc faţă de doua erori: de pildă, între eliminarea completă a firii dumnezeieşti de către Arie şi eliminarea firii omeneşti de către monofiziţi. În cazul de faţă, erezia opusă (evoluţia) nu se întrupase în vechime. Ea a "aşteptat" până în vremurile moderne spre a-şi face apariţia.

fragmente din "Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor” de Ieromonah Serafim Rose

[neica_nimeni_altul]

Există o doză atât de mare interpretare personală cuprinsă în teoria evoluţionistă, încât, dacă ceri evoluţioniştilor să-ţi explice cum are loc evoluţia, nu se pot pune de acord asupra unui singur răspuns. Ei obişnuiau să spună că evoluţia are loc prin selecţie naturală cuplată cu mutaţiile: mici schimbări care, după un număr de generaţii, duc în final la un nou fel de creatură. Dar se întâmplă că mutaţiile sunt, în general, aşa de dăunătoare, încât nu se poate explica nici un fel de progres prin mutaţii. Chiar în prezent se discută aprins dacă nu ar trebui eliminat complet gradualismul darwinist şi să se adopte o altă teorie. Ultima idee la care au revenit - o idee lansată în urmă cu patruzeci de ani - se numeşte teoria "monstrului dătător de speranţă". Proeminentul genetician Richard Goldschmidt [de la Berkeley University of California] a lansat această idee fiindcă a văzut că cumularea selecţiei naturale cu mutaţia nu poate produce structuri complexe.

[Teoria a fost respinsă la început de darwinişti, în 1940, când a fost propusă pentru prima dată de Goldschmidt, dar a fost reabilitată în 1980 de evoluţionistul Stephen Jay Gould de la Harvard, în cunoscutul său articol "Reîntoarcerea monstrului dătător de speranţă".]

De pildă, nu poţi explica ochiul printr-o serie de schimbări treptate, căci fie ai ochi, fie nu ai. Organismul care ar dobândi dintr-o dată retina sau altă parte a ochiului nu ar avea la ce să o folosească. Trebuie să se împerecheze cu o creatură cu aceleaşi caracteristici, iar apoi caracteristica trebuie să se păstreze până ce se dezvoltă într-o formă superioară, ca în final să se dezvolte ochiul întreg. Pur şi simplu acest lucru nu se poate întâmpla; nu are nici un sens. Ochiul trebuie să apară dintr-o dată întreg.

[În cartea sa The Blind Watchmaker (Ceasornicarul orb) (1985), apologistul neodarwinist Richard Dawkins a încercat să explice evoluţia ochiului. Argumentele lui Dawkins au fost respinse cu probe de către biochimistul Michael Behe în fecunda sa carte Darwin's Black Box (Cutia neagră a lui Darwin) (1996), ed. cit., pp. 15-22; 36-39. Phillip Johnson comentează: "A trece de la Dawkins la Behe este ca şi cum ai trece din biblioteca copiilor în laborator" (Johnson, Objections Sustained, ed. cit., p. 54)]

Prin urmare, Goldschmidt a sugerat că evoluţia are loc în salturi - mutaţii pe scară largă ce duc la un "monstru dătător de speranţă" care este în stare să supravieţuiască şi să se reproducă. Goldschmidt a invocat această teorie spre a explica originea păsărilor. Aripa unei păsări e un lucru extraordinar. Dacă o reptilă are doar un os ce îi iese din spate, ea nu va fi prea bine adaptată supravieţuirii. Ea trebuie să aibă două aripi întregi care funcţionează, şi trebuie să existe un mascul şi o femelă cu acelaşi fel de aripi ca să le poată reproduce. Deci ideea "monstrului dătător de speranţă" sugera că o reptilă a depus un ou din care a ieşit o pasăre! Oamenii se întorc acum cu seriozitate la această idee şi caută să găsească un acord între ea şi darwinism, dându-şi seama că micile schimbări nu pot produce structuri extrem de complexe.

[Un alt motiv pentru care paleontologul Stephen Jay Gould voia să reabiliteze teoria "monstrului dătător de speranţă" era nevoia de a argumenta lipsa speciilor intermediare din arhiva fosiliferă. Revizuirea teoriei lui Goldschmidt de către Gould, numită "echilibru punctual", este dezbătută în mod curent de către evoluţionişti. Vezi Johnson, Darwin on Trial, ed. cit., pp. 32-44 şi Denton, Evolution: A Theory în Crisis, ed. cit., pp. 192-95]

Cu toate acestea, în ultimii douăzeci de ani s-au scris câteva tratate ştiinţifice foarte interesante pe această temă, punând în discuţie numeroasele "dovezi" îndoielnice asupra evoluţiei, dovezi ce sunt prezentate în manualele şcolare ca adevăr şi fapt real, dar, când le examinezi mai îndeaproape, descoperi că nu sunt realităţi de fapt.

De pildă, ei pun în discuţie aşa numitul fapt că embrionul uman recapitulează moştenirea sa evolutivă, că pe gât există fante branhiale etc. Dar dacă citeşti orice manual evoluţionist de azi despre embriologie, vei afla că acesta este un mit. "Fantele branhiale" nu au nimic de-a face cu evoluţia sau cu recapitularea; pur şi simplu aşa se dezvoltă embrionul. De fapt, dezvoltarea creierului, nervilor, inimii etc. înăuntrul embrionului contrazice total modul cum ar trebui să aibă loc dacă ar trebui să fie recapitularea moştenirii evoluţioniste.

fragmente din "Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor” de Ieromonah Serafim Rose