Pseudo-stiinta si teologia ortodoxa

[konijiro]

Biblia are sensuri alegorice si simbolice.

Imi pare rau sa o spun, dar asta e parerea ta, proprie si personala. Aici, pe forum, sunt membri crestini, ortodocsi, care chiar cred ca lumea are 6000 de ani, ca Potopul (asa cum e descris in Biblie) chiar s-a intamplat, si ca omul a fost creat din tarana.

Deci da, de acord, pentru tine, Biblia are sensuri alegorice si simbolice, dar ma tem ca acest punct de vedere te face minoritara pe forum:)

[neica_nimeni_altul]

În prealabil postat de konijiro

Stiinta nu are treaba cu divinul. Nu isi propune sa il analizeze, sau sa il ia in considerare, pentru ca nu are cum. Atata doar ca, de multe ori, descoperirile stiintei contrazic dogma religioasa. Si ce e socant in asta?

Credinţa şi filozofia ateilor se numeşte materialism-dialectic, adică teoria relativităţii cunoaşterii umane, care sugerează reflectarea materiei în veşnică dezvoltare. Filozofia marxismului este materialismul. Materialismul s-a dovedit a fi singura filozofie consecventă, credincioasă tuturor teoriilor darwiniste despre ştiinţele naturii şi ostilă tuturor credinţelor religioase. Materialismul dialectic este o concepţie "ştiinţifică" de ansamblu asupra lumii şi, totodată, o metodă revoluţionară de cunoaştere şi de transformare a realităţii.

Scopul urmărit de atei a fost şi este dezrădăcinarea credinţei şi impunerea ateismului materialist-dialectic

Aproape toate presupoziţiile intuitive pe care s-au construit teorii epistemologice dintre cele mai influente s-au dovedit, în ciuda plauzibilităţilor abstracte, de nesusţinut în lumina rezultatelor criticii istorice. Prin urmare, idei dintre cele mai familiare şi adânc înrădăcinate asupra naturii şi evoluţiei ştiinţei trebuie reconsiderate, potrivit acestei critici.

Adaptarea unui punct de vedere istoric în fundarea cunoaşterii conduce inevitabil la concluzia că „sursele” sau „temeiurile” pe care am încercat să „edificăm” ştiinţa nu pot fi nici „pure”, nici „ultime”, ci supuse schimbării şi devenirii, ca toate facultăţile umane şi raporturile de cunoaştere.

[bogdan81]

Viorel,

Eu nu ma pricep cine stie ce la fizica, dar nu cred ca fiecare teorie e caz particular al celeilalte. Mari fizicieni spun foarte clar ca teoria relativitatii si mecanica cuantica, ca sa iau aceste doua exemple, sunt incompatibile.
Si desi sunt incompatibile, ambele sunt confirmate experimantal.
Totusi, ele furnizeaza date antagonice despre realitate.
Teoria relativitatii este determinista, macanica cuantica e probabilistica.
Teoria relativitatii vorbeste de un continuum spatiu-timp. Dimpotriva, in mecanica cuantica exista in mod fudamental o discontinuitate, chiar spatiul si timpul au caracter granular, discontinuu.
Acelasi antagonism este si intre mecanica newtoniana si teoria relativitatii sau intre mecanica newtoniana si mecanica cuantica.
Mecanica newtoniana are la baza spatiul si timpul absolut, teoria relativitatii spune ca spatiul-timp se modifica dupa distanta la care se afla plasat observatorul.
Nu mai vorbesc de contradictiile intre mecanica newtoniana si cea cuantica, sunt evidente. Asa ca mie nu mi se pare deloc ca stiinta doar aprofundeaza, cred ca isi contrazice de-a dreptul vechile teorii.

[ioanna]

În prealabil postat de konijiro

Aici, pe forum, sunt membri crestini, ortodocsi, care chiar cred ca lumea are 6000 de ani, ca Potopul (asa cum e descris in Biblie) chiar s-a intamplat, si ca omul a fost creat din tarana.

Repet, nu exista contradictii intre religie si stiinta. Daca un ateu spune ca afirmatia "omul s-a format din tarana si apa" e o tampenie, inseamna ca e ignorant, nu-i in stare nici sa gadeasca stiintific, daca sensurile teologice ii sunt necunoscute. Stiintific,viata isi are orginile in particulele organice de pe fundul oceanului, deci apa+tarana. Dar maimuta din ce s-a format, daca tot crede in teoria evolutionista? :) tot la microorganismele din tarana ajunge.

[viorel2010]

În prealabil postat de Florin Constantin Ilie

(...)Hristos S-a întrupat şi a dat învăţătura mântuitoare tocmai ca noi să ştim Calea şi să ne pregătim __ până la __ Judecată; atunci de abia aflăm dacă am ascultat de cele ce __ deja __ le-a jertfit pentru noi. Mai exact, vom da răspuns de Jertfa Sa, de Cuvântul Său; dacă am ascultat de El sau nu(...)

1 - Care sunt criteriile după care te verifici tu în credinţa ta?
2 - A postulat cineva aceste criterii?(Câţiva reprezentanţi de seamă, te rog...)

P.S. - Te rog, învaţă-mă cum să scriu cu bold ori subliniat, nu ştiu cum faceţi voi asta. Maica Domnului să-ţi răsplătească.
__________________________________________________ ________________________________________________
"Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut"

1. Consider ca cel mai potrivit pentru asta este exact "criteriul adevarului". SE VERIFICA ceea ce credem? DA -> corect. NU -> incorect. Asa consider de fapt ca e corect si sensul cuvantului "negreselnic", folosit anterior cu mare placere pentru credinta ortodoxa. Negreselnic = verificabil. Daca nu se verifica (daca nu se confirma prin consens, rugaciune, minuni etc..., sau dimpotriva, prin experiment, logica sau calcul matematic atunci cand este cazul) atunci e gresit. DAR... daca la ceva anume a existat un consens in istorie, si mai tarziu s-a aratat prin evidente palpabile (logice, matematice, fizice si de care mai vreti dvs, dar repetabile experimental pentru oricine din lumea asta), atunci e evident ca respectivul concept era gresit initial, cu tot consensul lui (a se vedea geocentrismul).

Cum imi verific eu credinta mea? Apartinand unei biserici (BOR, care la randul ei apartine Ortodoxiei) care totdeauna a verificat cu grija tot ce s-a afirmat ca ar fi fost minune, vedenie etc. Cred ca cunoasteti mai bine ca mine de ex. criteriile de canonizare ale unui sfant. Iar eu personal, citind cat pot toate parerile (atat pro cat si contra) si nu doar 2 sit-uri gen hexaimeron si creationism.info, pe care unii le invata pe de rost si le considera fara echivoc adevarate, doar fiindca se lauda ca sunt ortodoxe. De asemenea, cand ma framanta o idee, intreb cat mai multi preoti si duhovnici, atat invatati cat si mai putin invatati, pana ma lamuresc.
In privinta "credintei in lucrurile si fenomenele reale" o verific evident prin metode stiintifice: daca nu pot eu sa experimentez ceva, ma apuc si caut si citesc si ma informez pana cand ma lamuresc LOGIC daca acel ceva e adevarat sau nu.

2. - nu stiu daca a postulat cineva aceste criterii, dar eu prefer sa gandesc si singur unele probleme, si nu sa las doar pe altii sa gandeasca pentru mine (dupa modelul "cine sunt eu sa-l contrazic pe marele Aristotel..."). De asemenea sunt deschis la orice sugestie noua atunci cand mi se dovedeste clar ca gresesc si cand acea sugestie se dovedeste logic ca e adevarata.

Nu e bine asa? Aveti metode mai bune? Va ascult!

p. s. Dumnezeu sa va ajute si pe dvs! :)

[neica_nimeni_altul]

În prealabil postat de bogdan81

Nu mai vorbesc de contradictiile intre mecanica newtoniana si cea cuantica, sunt evidente. Asa ca mie nu mi se pare deloc ca stiinta doar aprofundeaza, cred ca isi contrazice de-a dreptul vechile teorii.

În filosofia matematicii, logicismul – programul care își propune să întemeieze matematica pe baze logice, în fapt o reducere a matematicii la logică – este considerat o specie de realism sau platonism matematic. Teza centrală a platonismului matematic este existența unei „realități matematice”, obiectivă, independentă de gândirea noastră. Enunturile matematice sunt despre obiecte abstracte, care există în sine, separat de realitatea pe care o percepem senzorial (existența lor este asemănătoare cu a Ideilor platonice).

Enunțurile matematicii au sens numai în virtutea unor reguli care sunt construite de matematician. Nu există niște „obiecte” la care aceste enunțuri să refere. Un enunț matematic nu poate fi adevărat în mod absolut (chiar dacă este necesar, în comparație cu unul întemeiat empiric) ci doar în interiorul unui anumit sistem de reguli.

[Dumitru73]

În prealabil postat de neica_nimeni_altul

În filosofia matematicii, logicismul – programul care își propune să întemeieze matematica pe baze logice, în fapt o reducere a matematicii la logică – este considerat o specie de realism sau platonism matematic. Teza centrală a platonismului matematic este existența unei „realități matematice”, obiectivă, independentă de gândirea noastră. Enunturile matematice sunt despre obiecte abstracte, care există în sine, separat de realitatea pe care o percepem senzorial (existența lor este asemănătoare cu a Ideilor platonice).

Enunțurile matematicii au sens numai în virtutea unor reguli care sunt construite de matematician. Nu există niște „obiecte” la care aceste enunțuri să refere. Un enunț matematic nu poate fi adevărat în mod absolut (chiar dacă este necesar, în comparație cu unul întemeiat empiric) ci doar în interiorul unui anumit sistem de reguli.

waw ... ce descoperire ...
se pare ca toate constructiile facute dupa aceste modele matematice, nu au aflat asta ...
cand or afla, se vor prabusi toate.
pana si computerul de pe care scrii va colapsa subit.

[neica_nimeni_altul]

Este clarificatoare comparaţia pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoaşterii şi schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepţiei astronomice despre lume.

Până atunci se explicaseră fenomenele cereşti prin mişcarea corpurilor celeste în jurul pământului.
Copernic le-a explicat mult "mai simplu", admiţând o mişcare a observatorului (a dispărut în acest fel sistemul de referinţă)

Tot aşa empirismul explicase cunoaşterea printr-o influenţă a lucrurilor exercitată asupra intelectului; Kant, dimpotrivă, explică cunoaşterea admiţând, într-un mod oarecum „paradoxal”, că lucrurile se dau după ideile noastre: cugetarea produce mai întâi de toate forma obiectelor. Tocmai de aceea le şi poate cunoaşte a priori! (culmea ştiinţei)

Gândirea reuşeşte, astfel, să-şi formuleze cunoaşterea în principii generale şi necesare. Axiomele geometriei, legea cauzală sunt necesare şi îndeobşte valabile pentru toate experienţele noastre. Rezultă, apoi, că nu poate exista cunoaştere generală, unde să nu se producă o asemenea determinare a obiectelor din partea inteligenţei.

„Lucrurile în sine”, nu mai pot fi supuse funcţiilor sintetice ale inteligenţei, încât nici metafizica în sensul său tradiţional de cunoaştere raţională a absolutului existenţial nu va fi posibilă.

Astfel, realitatea este cea obligată să se modeleze după intelect, şi nu invers.
De aici cunoscuta teză kantiană: Raţiunea nu-şi scoate legile din natură, ci le prescrie ei.

Existenţa matematicii ca ştiinţă ne arată că principiile empirismului sunt insuficiente, şi nu numai, dar deopotrivă fizica pură, metafizica denotă şi ele acest lucru. Problematizarea va fi, în acest context, cum sunt posibile matematica pură, fizica pură, metafizica, sau, într-o formulă generală: cum sunt posibile judecăţile sintetice a priori?

Sau, într-o formulare diferită, cum pot căpăta nişte judecăţi, care nu-şi au izvorul în experienţă, adică apriori şi care nu sunt nici deducţii logice, deci propoziţii analitice, dreptul de valoare de cunoaştere obiectivă, respectiv judecăţi sau propoziţii sintetice?

[catalin2]

În prealabil postat de viorel2010

Cand cineva imi va demonstra coerent si impecabil ca fizica actuala greseste, (dar nu cu argumente stupide de genul hexaimeron.ro sau creationism.info.ro, ci cu cercetari clare care sa duca la rezultate verificabile si logice!), atunci evident ca imi voi schimba si eu ideile. Eu nu tin la ideile mele, ci la adevar. Eu imi pot demonstra adevarul cu dovezi si demonstratii stiintifice, cum de altfel am si facut-o in cateva din postarile anterioare. Voi, in afara de "invataturi negreselnice", ce puteti sustine altceva? Evident, nimic! Doar o suma de bla-bla-uri precum "ritorii cei mult vorbitori".

Rar am vazut persoane care sa-si schimbe parerea oricat de gresita este. Unii merg pana acolo incat si daca le sunt aduse 100 de dovezi contrare vad adevarul lor in orice, de exemplu "pasarile zboara". In mesajele mele am scris despre evolutionism atat din punct de vedere ortodox (adica erezia numita evolutionism teist) cat si din punct de vedere stiintific. Pe scurt, nu e nevoie de prea multe explicatii.

Daca citit mesajele mele pe tema asta o sa aveti destule argumente sa va schimbati parerea si sa aflati adevarul.
Adevarul e ca nu exista o teorie stiintifica, ci doar o teorie numita evolutionism. Stiinta nu numai ca nu sustine, dar o infirma, aratand ca nu a existat in trecut (ar fi trebuit sa avem o dovada fosilifera bogata nu doar cateva fosile si acelea probabile), dar nu e posibila (nu se pot dezvolta mutatii genomice la speciile evoluate).
Dar este mentinuta aceasta teorie pentru ca nu exista ceva alternativ pentru stiinta decat creationismul biblic, iar majoritatea oamenilor de stiinta actuali sunt atei si nu pot accepta asa ceva.

Acum, din punct de vedere ortodox, ortodoxia respinge asa ceva, nici macar nu o baga in seama, o considera ca apartine de paganism.
Si pe buna dreptate, cineva care sustine evolutionismul teist de fapt il neaga pe Dumnezeu.
Iata de ce: a sustine o evolutie diferita de revelatia din cartea Facerii (unde chiar Dumnezeu i-a dictat lui Moise) de fapt neaga doua atribute ale divinitatii: atotputernicia si perfectiunea.
Nu degeaba sfintii parinti spun ca si scrierea din Facere, ca Dumnezeu a facut creatio din fiecare zi intr-o clipita si perfecta. Pentru ca Dumnezeu a Atotputernic si are Perfectiunea, nu poate crea decat ceva perfect si nu are nevoie de milioane de ani, ca de aceea e Atotputernic. Cum spun si sfintii, putea face toata creatia intr-o clipa, dar a facut-o in sase zile.

Am fost ateu (agnostic) si dupa ce am devenit credincios printre primele lucruri de care m-am preocupat a fost sa caut adevarul in legatura cu evolutionismul. Nu existau acele site-uri, in schimb exista lucrari pe net, pe acelea trebuie sa le citesti, nu sa crezi orbeste ce spun unii oameni de stiinta, pentru ca de fapt asta faci, ai o credinta puternica in ce spun acei oameni de stiinta, fara sa cauti adevarul.
P.S. Bineinteles ca stiinta si ortodoxia sunt perfect compatibile, ortodoxia sustine doar adevarul. Important e sa vedem ce e stiinta si ce e doar fabulatie, ca nu tot ceea ce are eticheta de stiintific e asa.

[Dumitru73]

sincer, parca m-as uita la o piesa de teatru absurd, sau parca l-as citi pe Kafka.