Tocmai, trebuie să ne ferim de înțelesul acela, cu plata (în bani) pentru absolvirea de păcate.
Ce duce creștinul la biserică este un dar, o ofrandă care-l pune pe el însuși în starea de jertfă, căci rupe, cu dragoste, ceva din ale sale, pentru care s-a ostenit.
La rândul lor, preoții sunt jertfitori, aducând lui Dumnezeu jertfa obștii, dar și pe a lor personală, rugăciunea și osteneala lor.
Rugăciunea lor, însă, nu este condiționată de vreo plată din partea credincioșilor.
Este bine să fii pomenit în biserică, la Liturghie, după ce te vei fi dus de-aici, cu siguranță. Dar asta înseamnă că cineva care te-a cunoscut se roagă pentru tine. Dacă nu mai rămâne după noi nimeni să ne pomenească din suflet, este trist, însă poate însemna și că n-am făcut nimănui un bine pe care să nu-l uite (și pe noi, totodată).
|