Invatamintele unei nebunii

[sophia]

(Inca) nu putem sti ce s-a intamplat cu adevarat.
Sunt multe lucruri care nu se potrivesc in "puzzle".

Eu insa raman la o teorie mai veche dar mereu valabila a mea.
Credinta sa nu...oamenii sunt singuri.
Nimeni sa nu stie nimic despre omul asta? Ce fel a fost, ce probleme a avut, ce a fost in sufletul lui?
Abia acum incep sa-si puna probleme?
Nici parintii/familia, nici femeia cu care era, nici prieteni si nici colegi(si spun ca erau ca o familie acolo, la compania lor), nu a observat nimic.
Eu asta nu inteleg.

Si nu este unicul caz. Mor oameni in apartamentul de alaturi si nimeni nu stie nimic. Nu stie nimeni ca o femeie a fost gravida, sau ca un om a fost bolnav sau are probleme sufletesti.

Lipsa asta de comunicare, de omenie, asta ma inebuneste.
Si nu trebuie sa ne uitam acum la cei de alta credinta, ca nici la noi in ortodoxie, in biserica nu e mai bine.

Si mai este ceva: frica de orice si de oricine. Panica asta din jur.
Ca si asta impiedica oamenii sa comunice.

Ma gandesc la faptul ca a ascuns hartii de la medic. Cine stie ce a avut si ce a fost in sufletul lui: frica de condamnarea semenilor si izolare, frica de angajator ca-si pierde serviciul care il facea cu drag se pare (zbura din copilarie), frica de a vorbi cu cineva.
Este un mare "no-no si no-go" sa ai probleme sufletesti si sa mergi la psiholog. Si asta face rau, tare rau. Nu ai incredere in nimeni sa te destainuiesti si usurezi, sa ceri sfat, ai frica de a merge la psiholog ca te considera lumea nebun si ciumat. Si te lupti singur si nestiut cu lacrimile si problemele din sufletul tau.

In ce lume traim!
Acolo in cameruta si izolarea noastra. Post si rugaciune. E O.K si asta. Dar cand de vom trezi si vom intelege ca sunt oameni langa noi care sufera?

Ne batem cu pumnul in piept ca nu mancam nimic si stim pe de rost scripturi intregi si langa noi mor oameni si nu-i vedem. Eu nu inteleg asta si pace.

Trebuie sa se schimbe ceva si in credinta. Curand si neaparat!