Recunostinta

Va propun si va rog sa vorbim despre recunostinta.

[DragosP]

Floare rara și nenecesara.

[bluester]

"Mortii primesc mai multe flori decat oamenii vii deoarece regretul este mult mai puternic decat recunostinta" - Anne Frank. Este unul dintre citatele mele preferate.

[cristiboss56]

În prealabil postat de DragosP

Floare rara și nenecesara.

Cine nu este recunoscător, nu poate da slavă lui Dumnezeu. Când a vorbit despre cei zece leproşi vindecaţi, Domnul nostru Iisus Hristos a spus: “Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta sa se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” Vezi că recunoştinţa aduce slavă lui Dumnezeu? şi invers, nu poate aduce slavă lui Dumenezeu un om care nu este recunoscător şi nu poate spune “Mulţumesc”. Dragă Dragos , nu te lăsa influenţat de gândirea şi mentalitatea acestui veac şi a oamenilor lipsiţi de evlavie. Nu fi unul nemulţumitor. Gândeşte-te chiar acum cine şi ce a investit în viaţa ta şi mergi chiar astăzi la ei, ori telefonează-le, sau scrie-le un mesaj şi exprimă-ţi mulţumirea şi recunştinţa ta. Păstrează o atitudine de mulţumire în inimă pentru toată viaţa ta

[dobrin7m]

Odata, am simtit sa multumesc parintelui nostru duhovnic, si i-am adresat cateva cuvinte cu multa recunostiinta. Insa acesta nu mi-a raspuns. Pe atunci fiind la inceput , am gandit ca am gresit, poate era bine sa tac.
Mult mai tarziu am inteles. Cel ce vrea sa se smereasca fuge de multumirile venite de la oameni, de recunostiinta arata, prihanindu-se singur.
Este o masura la care ajungi de la care nu astepti si nu voiesti nici recunostiinta si nici multumiri.

Insa recunostiinta fata de cineva este in suflet, Dumnezeu o vede , o stie, iar cel aflat la masura inalta o simte din partea celuilalt fara sa fie rostita.

Insa astazi majoritatea asteapta recunostiinta si multumire pentru faptele sale bune, insa nu este aceasta o forma de multumire a propriului sine?

Fireste asta nu inseamna sa nu spunem multumesc si sa nu fim recunoscatori. Insa sunt atatea modalitati sa o facem ca sa nu vatamam sufletul celuilalt!

[dobrin7m]

Daca toti am face faptele noastre intr-ascuns, sa nu stie dreapta ce face stanga, cine ne-ar multumi? iar recunostiinta cui ar fi adresata daca nu lui Dumnezeu?

cea mai inalta recunostiinta este atunci cand cel ce face binele e recunoscator lui Dumnezeu ca a putut sa faca acel bine prin grija Domnului, iar cel ce a primit e recunoscator lui Dumnezeu ca i-a trimis ajutorul mult dorit.
Recunostiinta curata se afla in inima si nu e purtata de nici un pacat. Eu cred ca de fapt, cei doi, ar trebui , ca impreuna , umar langa umar, sa fie recunoscatori lui Dumnezeu pentru darurile primite, unul putinta de a ajuta si altul ajutorul primit.

dar cu siguranta ca aceasta tema a recunostiintei este mult mai adanca ca implicatii si sensuri decat o expun eu aici.

Cuviosul Marcu Ascetul
"Tot binele vine de la Dumnezeu, dupa o anumita randuiala, si pleaca pe ascuns de la cei nemultumitori, nerecunoscatori si lenesi".

*
Sfantul Maxim Marturisitorul:
"Iuda inseamna marturisire. Iar intelesul marturisirii este indoit: Exista o marturisire de multumire pentru bunurile primite in dar si exista una pricinuita de mustrarea si certarea pentru relele savarsite. Fiindca marturisire se numeste si insirarea cu multumire a binefacerilor dumnezeiesti, de catre cei vinovati. Si amandoua produc smerenia, caci atat cel ce multumeste pentru cele bune, cat si cel ce se cerceteaza pentru faradelegi, se umileste: cel dintai, socotindu-se nevrednic pentru bunurile ce i s-au dat, cel de al doilea, rugandu-se sa primeasca indreptarea greselilor".
http://www.crestinortodox.ro/religie...ta-125440.html

P.S. O rugaciune de la AA si AlaNon: "Doamne, iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat, pentru tot ce mi-ai luat si pentru tot ce mi-ai lasat."

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Va propun si va rog sa vorbim despre recunostinta.

Recunostinta modeleaza in suflet o concavitate in care se strang fara efort toate darurile.

Din acest punct de vedere, este virtutea cu randamentul cel mai mare.


Recunostinta este structura de rezistenta pe care se cladeste edificiul tuturor paramitelor (perfectiuni/desavarsiri).

In Sfanta Scriptura este poruncita atat in VT cat si in NT, genereaza efecte (sunt aratate) atat in relatia cu Dumnezeu cat si in relatia cu semeni, sunt enumerate motive de recunostiinta si sunt aratate modurile cum poate fi exprimata fata de Dumnezeu, sunt indicate invataminte concrete, aplicabile in viata cotidiana.

[RedRose]

Chiar ma bucur ca ai deschis topicul asta, Ahil...Putini mai sunt oamenii recunoscatori in ziua de azi...Majoritatea dintre noi suntem centrati pe grijile, frustrarile si lipsurile cotidiene, cu alte cuvinte pe minusuri..desi in fiecare zi, avem si plusuri in vietile noastre...Numai ca preferam sa nu le vedem..:)
Sentimentul de recunostinta e in stransa legatura cu (potentiala) noastra stare de fericire...Pentru ca a fi recunoscator inseamna sa constientizezi ca esti multumit, ca cineva te-a ajutat, ca un lucru bun tocmai ti s-a intamplat.
Bogat nu este acela care are mai mult, ci acela care ştie să se mulţumească cu ce are.
Asadar, cel recunoscator pt viata lui...
E de o importanta vitala sa fim recunoscatori cat mai des,pentru ca-i ca o gura proaspata de oxigen...Respiram adanc,ne umplem de forte noi si o luam de la capat...
Din experienta personala, am observat ca in general oamenii aroganti, puternici , care se cred invincibili, care tind mereu spre mai mult, oamenii ambitiosi si permanent perfectionisti, insetati mereu de putere si glorie, sunt adesea cei mai nefericiti.Pentru ca sunt atat de mult ocupati sa-si atinga telurile, incat se neglijeaza pe ei insisi, si automat si relatia lor cu Dumnezeu...Pentru ce sa fie recunoscatori daca mai sunt inca atatea de facut..O, da vor avea timp de odihna si vor fi multumiti dupa ce vor reusi aia si aia,exact ca-n pilda bogatului care i-a rodit tarina:
"Vedeti si paziti-va de toata lacomia, caci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale. Si le-a spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu."

(Luca 12,13-21. Duminica a 26-a dupa Rusalii)