Scuze, iarta-ma, nu pot

[Florin-Ionut]

Luca 14

16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
18. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
19. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
21. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
22. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
23. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
24. Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

Primul invitat se lasa dominat de pofta de avere, al doilea zice ca e greu sa tii in frau cele cinci simturi. Ei nu pricep ca de fapt nu e greu sa fii crestin, daca Il ai pe Dumnezeu de partea ta sa te ajute.

Dar al treilea ce zice? Aici voiam sa ajung de fapt:

"Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni."

Dar de ce, omule, nu poti sa iti aduci femeia cu tine la cina? Oare nu este loc la masa cea imparateasca? Ce fel de scuza este asta, ca ai femeie si nu poti veni? A, sunt unii care sunt casatoriti sau poate logoditi cu parteneri necredinciosi, stim bine ca sunt destui. Sa-i invitam si pe ei sa guste si sa vada ca bun este Domnul, ca sarcina Lui este usoara, mai usoara decat in cazul refuzului. Dar, invitatia asta nu se face prin vorbe goale, ci prin fapte pline de cuvant, prin exemplul trait si graitor. Cum pot eu sa sper la Rai daca sotia si copiii si parintii mei merg pe langa calea cea dreapta? Daca e asa, inseamna ca e ceva gresit in trairea mea, ceva care sminteste, care ii indeparteaza de Domnul. Inseamna ca nici eu poate ca nu sunt pe calea cea buna daca ei nu inteleg corect ortodoxia, negandu-o.

Deci, ce-i de facut cu cei care refuza, cum le aratam cararea mantuitoare spre Cina Domnului? Ce sa facem noi, cei care suntem pusi in situatia de mai sus?

[Marius22]

Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.

Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.

De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.

In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...

[laraG]

În prealabil postat de Marius22

Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.

Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.

De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.

In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...

De acord cu tine , Marius!Oare daca vom fi chemati noi, crestinii de astazi, ce vom raspunde ?Fiecare dintre noi are un plan in gospodaria sa.Tinerii sa invete, sa-si faca o cariera, sa se casatoreasca, sa aiba conditii bune trai.Pana si cei mai in varsta au tot felul de planuri, cu toate ca n-ar trebui , ca plecarea lor la Domnul este mai aproape fata de a celorlalti.Dar daca noi tot amanam pregatirea pentru CINA vom fi printre cei care nu vom "gusta" din ea.Domnul, in bunatatea Lui asteapta inca sa ne facem timp si pentru El si sa participam cu sufletul curatit de tina, sa ne lepadam de mostenirea trecatoare.Casa nu I s-a umplut ,mai sunt locuri , doreste sa fim cu El, asa cum ne-a promis , ne-a pregatit loc fiecaruia in parte inca de la intemeierea lumii.Noi, insa ascultam de potrivnicul sufletului nostru care ne impiedica sa dam curs invitatiei.Si pentru ca omul asculta glasul vrajmasului si nu face voia lui Dumnezeu, el singur se judeca si singur isi ia plata pe care o merita.

[Yasmina]

În prealabil postat de Marius22

Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.

Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.

De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.

In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...

Il votez ca pe cel mai bun raspuns :)

[Yasmina]

Daca tot suntem la subiectul asta,eu am o dilema,o contradictie pe care nu pot s-o inteleg,cu referire la Mantuire...
Ceea ce stim este ca Iisus ne cheama pe toti sa mostenim Viata Vesnica si ca misiunea Sa a fost sa arate omenirii calea spre promisa Mantuire;insa in Apocalipsa se aduce in discutie,Cartea Vietii si nr.concret de suflete care sunt inscrise si deci DEJA stabilite a celor care vor trece...
Scuzati-ma dar nu inteleg,de ce aceasta programare fixa de locuri,ca sa ma exprim asa,cand iubirea Lui Dumnezeu este infinita si normal ar fi sa putem trece cat mai multi?

Va rog ,cei care stiti talcul acesta sa mi-l dezvaluiti si mie,ca nu pricep...

[George.m]

În prealabil postat de Yasmina

Daca tot suntem la subiectul asta,eu am o dilema,o contradictie pe care nu pot s-o inteleg,cu referire la Mantuire...
Ceea ce stim este ca Iisus ne cheama pe toti sa mostenim Viata Vesnica si ca misiunea Sa a fost sa arate omenirii calea spre promisa Mantuire;insa in Apocalipsa se aduce in discutie,Cartea Vietii si nr.concret de suflete care sunt inscrise si deci DEJA stabilite a celor care vor trece...
Scuzati-ma dar nu inteleg,de ce aceasta programare fixa de locuri,ca sa ma exprim asa,cand iubirea Lui Dumnezeu este infinita si normal ar fi sa putem trece cat mai multi?

Dumnezeu ar vrea sa fie toti oamenii inscrisi in Cartea Vietii, sa ii mantuiasca. El ne creeaza pentru a Se uni cu noi. Insa nu ne forteaza sa-L iubim, nu ne mantuieste cu forta. Mantuirea tine si de libertatea noastra.

Dar Dumnezeu e atotstiutor, ii cunoaste pe cei ce au ascultat, asculta si vor asculta cuvintele Lui, implinindu-le; cunoaste numarul tuturor celor ce vor alege sa nu rupa legatura cu El, sa nu-I intoarca spatele.

[Yasmina]

În prealabil postat de George.m

Dumnezeu ar vrea sa fie toti oamenii inscrisi in Cartea Vietii, sa ii mantuiasca. El ne creeaza pentru a Se uni cu noi. Insa nu ne forteaza sa-L iubim, nu ne mantuieste cu forta. Mantuirea tine si de libertatea noastra.

Dar Dumnezeu e atotstiutor, ii cunoaste pe cei ce au ascultat, asculta si vor asculta cuvintele Lui, implinindu-le; cunoaste numarul tuturor celor ce vor alege sa nu rupa legatura cu El, sa nu-I intoarca spatele.

Pai tocmai asta vreau sa subliniez,ca daca acel numar de suflete din Cartea Vietii este real,atunci este foarte grav...ce inseamna 144.000 de suflete la enormitatea de miliarde care se perinda de mii de ani prin lume?
(Am facut eu niste calcule cu aproximatie,impartind cei 2010 in generatii de 70 de ani,la care am asociat 144.000,insa am ajuns la concluzia ca nu-mi va ajuta la nimic aceste calcule)

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Luca 14

16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
18. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
19. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
21. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
22. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
23. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
24. Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

Primul invitat se lasa dominat de pofta de avere, al doilea zice ca e greu sa tii in frau cele cinci simturi. Ei nu pricep ca de fapt nu e greu sa fii crestin, daca Il ai pe Dumnezeu de partea ta sa te ajute.

Dar al treilea ce zice? Aici voiam sa ajung de fapt:

"Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni."

Dar de ce, omule, nu poti sa iti aduci femeia cu tine la cina? Oare nu este loc la masa cea imparateasca? Ce fel de scuza este asta, ca ai femeie si nu poti veni? A, sunt unii care sunt casatoriti sau poate logoditi cu parteneri necredinciosi, stim bine ca sunt destui. Sa-i invitam si pe ei sa guste si sa vada ca bun este Domnul, ca sarcina Lui este usoara, mai usoara decat in cazul refuzului. Dar, invitatia asta nu se face prin vorbe goale, ci prin fapte pline de cuvant, prin exemplul trait si graitor. Cum pot eu sa sper la Rai daca sotia si copiii si parintii mei merg pe langa calea cea dreapta? Daca e asa, inseamna ca e ceva gresit in trairea mea, ceva care sminteste, care ii indeparteaza de Domnul. Inseamna ca nici eu poate ca nu sunt pe calea cea buna daca ei nu inteleg corect ortodoxia, negandu-o.

Deci, ce-i de facut cu cei care refuza, cum le aratam cararea mantuitoare spre Cina Domnului? Ce sa facem noi, cei care suntem pusi in situatia de mai sus?

Cu consideratiile pe care le faci te departezi de sensul pericopei .
A invata pe cineva orice lucru bun , ce este D.zeu, ce este mintuirea, etc. nu inseamna a-i impune in mod fortat vointa noastra . Cuvintul este cel care este regele. Cel ce voieste sa inteleaga v-a intelege din prima si de buna voie , cei care nu vor si nu cred nu vor vrea nici dintr-o mie de constringeri .
Hristos nu a luat cu forta si nici macar nu a staruit a doua oara nici la cel ce si-a luat tarina , nici la cel cu boi noi si nici la cel cu femeie. Doar le-a spus cu vorba buna si atit .
Exact in acest sens este si porunca bisericeasca prin care ni se cere sa invatam pe cel nestiutor si sa indreptam pe cel care greseste . Dar cu vorba buna si atit . Este necesar sa-i marturisim adevarul , pt. a-l cunoaste , nu sa ii impunem si parerile noastre .
Insa in functie de alegerea lui el poate fi in adevar si drepatate sau poate cadea in pacat, dupa cuvintul Mnintuitorului care spune : daca nu ati fi stiut ati fi fost fara de pacat , dar pt. ca stiti indoita va este voua osinda !
Nu este cazul sa ne rupem genunchii si sa ne zdrobim dindu-ne cu capul de pereti daca vreun frate de al nopstru nu voieste sa fie cu D.zeu. Noi nu facem misiune si prozelitism neoprotestant ! Este treaba lui ce face . Repetindu-ma , nici D.zeu , nici macar in mod pedagogic, nu constringe la bine , cumva pe vreunul dintre cei cu pamint, boi sau nevasta ci doar ii pofteste, le vesteste binele dar in rest ii lasa pe ei sa aleaga conform liberului arbitru .

Sa ne gindim f. bine si sa ne punem ordine si intelegere in scriptura si in D.zeu si sa nu mai murim de grija altuia atita timp cit grija pt. noi este cea mai mare , si aceasta fara nici un pic de egoism .
Aproapelui avem obligatia doar sa-i spunem, sa-l invatam , dar de ales isi alege singur calea .
Daca era sa fie asa dupa fringerea buzelor si Hristos putea sa cutremure pamintul de 2-3 ori ca prin frica sau orice alta metoda sa ne aduca pe toti la credinta in el . Dar el nu voieste ca si credinta noastra sa fie mincinoasa, adica de frica sau din cauza beneficiilor ci din dragoste sincera si alegere curata pt. el .

Sa luam f. bine seama cu poruncile pe care le avem de implinit si sa ne ferim cu mare grija de orice inselare satanica in practicarea virtutilor pe dos : adica sa iertam acolo unde nu este de iertat cu una cu doua, sa invatam pe aproapele nostru pina ajungem sa-l luam cu forta linga noi, sa iubim fara socoteala acolo unde mai intii este nevoie de altceva (sa iubim eretici, criminali, violatori s.a.m.d. inchizind astfel, din iubire, ochii la ce rau fac ei , noi dindu-ne cu pieptul de pamint ca ce stestini buni suntem noi iubind aproapele).

Pomul bun se cunoaste dupa roadele sale iar judecarea noastra a aproapelui precum si a noastra de catre Hristos se face numai dupa faptele noastre si nu dupa vorbe, intentii, sentimentalisme si smiorcaieli de iubire si iertare neputincioasa si fatarnica !

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de zaharia_2009

Cu consideratiile pe care le faci te departezi de sensul pericopei .
A invata pe cineva orice lucru bun , ce este D.zeu, ce este mintuirea, etc. nu inseamna a-i impune in mod fortat vointa noastra . Cuvintul este cel care este regele. Cel ce voieste sa inteleaga v-a intelege din prima si de buna voie , cei care nu vor si nu cred nu vor vrea nici dintr-o mie de constringeri .
Hristos nu a luat cu forta si nici macar nu a staruit a doua oara nici la cel ce si-a luat tarina , nici la cel cu boi noi si nici la cel cu femeie. Doar le-a spus cu vorba buna si atit .
Exact in acest sens este si porunca bisericeasca prin care ni se cere sa invatam pe cel nestiutor si sa indreptam pe cel care greseste . Dar cu vorba buna si atit . Este necesar sa-i marturisim adevarul , pt. a-l cunoaste , nu sa ii impunem si parerile noastre .
Insa in functie de alegerea lui el poate fi in adevar si drepatate sau poate cadea in pacat, dupa cuvintul Mnintuitorului care spune : daca nu ati fi stiut ati fi fost fara de pacat , dar pt. ca stiti indoita va este voua osinda !
Nu este cazul sa ne rupem genunchii si sa ne zdrobim dindu-ne cu capul de pereti daca vreun frate de al nopstru nu voieste sa fie cu D.zeu. Noi nu facem misiune si prozelitism neoprotestant ! Este treaba lui ce face . Repetindu-ma , nici D.zeu , nici macar in mod pedagogic, nu constringe la bine , cumva pe vreunul dintre cei cu pamint, boi sau nevasta ci doar ii pofteste, le vesteste binele dar in rest ii lasa pe ei sa aleaga conform liberului arbitru .

Sa ne gindim f. bine si sa ne punem ordine si intelegere in scriptura si in D.zeu si sa nu mai murim de grija altuia atita timp cit grija pt. noi este cea mai mare , si aceasta fara nici un pic de egoism .
Aproapelui avem obligatia doar sa-i spunem, sa-l invatam , dar de ales isi alege singur calea .
Daca era sa fie asa dupa fringerea buzelor si Hristos putea sa cutremure pamintul de 2-3 ori ca prin frica sau orice alta metoda sa ne aduca pe toti la credinta in el . Dar el nu voieste ca si credinta noastra sa fie mincinoasa, adica de frica sau din cauza beneficiilor ci din dragoste sincera si alegere curata pt. el .

Sa luam f. bine seama cu poruncile pe care le avem de implinit si sa ne ferim cu mare grija de orice inselare satanica in practicarea virtutilor pe dos : adica sa iertam acolo unde nu este de iertat cu una cu doua, sa invatam pe aproapele nostru pina ajungem sa-l luam cu forta linga noi, sa iubim fara socoteala acolo unde mai intii este nevoie de altceva (sa iubim eretici, criminali, violatori s.a.m.d. inchizind astfel, din iubire, ochii la ce rau fac ei , noi dindu-ne cu pieptul de pamint ca ce stestini buni suntem noi iubind aproapele).

Pomul bun se cunoaste dupa roadele sale iar judecarea noastra a aproapelui precum si a noastra de catre Hristos se face numai dupa faptele noastre si nu dupa vorbe, intentii, sentimentalisme si smiorcaieli de iubire si iertare neputincioasa si fatarnica !

De aceea am deschis topicul, pentru acest verset: "Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni." Insa am prezentat textul pentru a intelege despre ce e vorba.

In primul rand, e o scuza patetica.
In al doilea rand, sunt suficiente locuri la Cina, indiferent daca femeia cu pricina este sotie sau prietena. Deci omul putea sa raspunda: vreau sa vin, dar mi-am luat femeie; pot sa o invit si pe ea? Sau: vreau sa vin, insa intarzii putin din cauza ca trebuie sa-i spun si nevestei, as vrea sa ma insoteasca si ea. Poti sa ne astepti sa venim impreuna? Dar omul nu a fost interesat nici macar pentru el insusi sa guste din Painea Vietii, d-apoi sa se mai gandeasca si la altii. O greseala care il va costa insasi viata.

Cateva remarci:

- Nici nu va reusi cineva sa forteze pe oarecine sa devina credincios. Libertatea ramane unul din atributele Chipului divin in noi.

- Mantuirea celor din jurul nostru trebuie sa ramana scopul principal al vietii fiecaruia. Sa ne pese de ceilalti, indiferent daca ne sunt colegi, rude, prieteni samd. Era o vorba, ca se prezinta cineva la usa Raiului, unde este intrebat: dar ai venit singur, nu ai adus pe nimeni cu tine?

- Doar cu vorba nu vom putea in veci sa aducem roade. Trebuie mai intai exemplul propriu, marturie concreta de traire crestineasca. Altfel, oricat de bun orator ai fi si oricat ai impresiona audienta pe moment, cuvintele nu se vor sadi in inimile celorlalti, daca viata ta nu va le va fi spre pilda.

- Nu exista om ce nu poate fi iertat, dar acest lucru tine de nivelul duhovnicesc al fiecaruia. Nu poti cere unui incepator in ale credintei sa rabde o palma fara sa raspunda chiar si cu un cuvant agresiv la adresa atacatorului. Trebuie sa invatam a iubi oamenii, insa trebuie sa le condamnam relele savarsite.

[carmina]

La predica de ieri, parintele a tradus prin prisma invataturilor Sf.Parinti, cele cinci perechi de boi cu cele cinci simturi omenesti care au organe-pereche:vazul cu cei doi ochi, auzul cu doua urechi, mirosul cu doua nari, pipaitul cu cele doua maini si gustul cu limba si gura.

Femeia din pricina careia nu se poate veni la cina, nu poate fi oare pacatul, care se interpune intre noi, oamenii si Dumnezeu?