Scuze, iarta-ma, nu pot

[Noesisaa]

În prealabil postat de dorinastoica14

Până aici nimic nu-mi este neclar.nedumerirea începe abia atunci când,stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta?!
Poate cineva(dacă se poate un preot sau teolog) să-mi explice aceasta?
Este oare vorba de acei care se împărtăşesc cu nevrednicie ?

Probabil ca Dl. Dragomir poate sa explice mai bine si mai clar, dar acest fragment din Sf. Evanghelie, din perspectiva catolica, se refera la purgatoriu. Sufletele din purgatoriu sunt ale acelor oameni care, desi au murit in stare de har sau prietenie cu Dumnezeu ("Prietene") adica fara pacat de moarte neiertat prin spovedanie, si deci sunt invitati la Nunta, se prezinta nu inca in stare de perfecta sfintenie, adica haina lor de nunta nu este (inca) potrivita prin pacate mai mici, atasament fata de pacat, lucruri materiale, pamantesti sau omenesti. Sf. Scriptura spune ca nimic din ceea ce este necurat nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. Deci este nevoie de o curatire a sufletului inainte de a fi primit la Nunta Fiului de Imparat. Curatire care nu are cum sa fie nici usoara, nici ne-dureroasa. Daca o iei asa, fragmentul are sens.

Din perspectiva ortodoxa, da, de fiecare data cand se citeste aceast fragment raman nedumerita, nu prea imi dau seama la ce/cine se refera.

[laraG]

În prealabil postat de Marius22

Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.

Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.

De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.

In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...

De acord cu tine , Marius!Oare daca vom fi chemati noi, crestinii de astazi, ce vom raspunde ?Fiecare dintre noi are un plan in gospodaria sa.Tinerii sa invete, sa-si faca o cariera, sa se casatoreasca, sa aiba conditii bune trai.Pana si cei mai in varsta au tot felul de planuri, cu toate ca n-ar trebui , ca plecarea lor la Domnul este mai aproape fata de a celorlalti.Dar daca noi tot amanam pregatirea pentru CINA vom fi printre cei care nu vom "gusta" din ea.Domnul, in bunatatea Lui asteapta inca sa ne facem timp si pentru El si sa participam cu sufletul curatit de tina, sa ne lepadam de mostenirea trecatoare.Casa nu I s-a umplut ,mai sunt locuri , doreste sa fim cu El, asa cum ne-a promis , ne-a pregatit loc fiecaruia in parte inca de la intemeierea lumii.Noi, insa ascultam de potrivnicul sufletului nostru care ne impiedica sa dam curs invitatiei.Si pentru ca omul asculta glasul vrajmasului si nu face voia lui Dumnezeu, el singur se judeca si singur isi ia plata pe care o merita.

În prealabil postat de camy_d

Şi eu vreau să ştiu cum îi întoarcem pe oameni la credinţă, e plin de necredincioşi în jurul meu şi pe niciunul nu l-am schimbat.

Camy, ai fost tare simpatica si ingenua aici.
Da, e plin de necredinciosi! dar oare cat de credinciosi suntem chiar noi?.. Tin minte ca mama unei bune prietene, prin exemplul ei personal si blandetea fara margini, a fost cea care mi-a insuflat si mie ideea schimbarii. Insa primul pas trebuie sa vina de la cei pe care ne gandim sa-i schimbam.. nu noi, ci Dumnezeu, caci El va face ceilalti 99 pasi ca sa ajunga la marea intalnire.
Doamne ajuta!

[Yasmina]

În prealabil postat de Marius22

Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.

Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.

De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.

In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...

Il votez ca pe cel mai bun raspuns :)

[Yasmina]

Daca tot suntem la subiectul asta,eu am o dilema,o contradictie pe care nu pot s-o inteleg,cu referire la Mantuire...
Ceea ce stim este ca Iisus ne cheama pe toti sa mostenim Viata Vesnica si ca misiunea Sa a fost sa arate omenirii calea spre promisa Mantuire;insa in Apocalipsa se aduce in discutie,Cartea Vietii si nr.concret de suflete care sunt inscrise si deci DEJA stabilite a celor care vor trece...
Scuzati-ma dar nu inteleg,de ce aceasta programare fixa de locuri,ca sa ma exprim asa,cand iubirea Lui Dumnezeu este infinita si normal ar fi sa putem trece cat mai multi?

Va rog ,cei care stiti talcul acesta sa mi-l dezvaluiti si mie,ca nu pricep...

[George.m]

În prealabil postat de Yasmina

Daca tot suntem la subiectul asta,eu am o dilema,o contradictie pe care nu pot s-o inteleg,cu referire la Mantuire...
Ceea ce stim este ca Iisus ne cheama pe toti sa mostenim Viata Vesnica si ca misiunea Sa a fost sa arate omenirii calea spre promisa Mantuire;insa in Apocalipsa se aduce in discutie,Cartea Vietii si nr.concret de suflete care sunt inscrise si deci DEJA stabilite a celor care vor trece...
Scuzati-ma dar nu inteleg,de ce aceasta programare fixa de locuri,ca sa ma exprim asa,cand iubirea Lui Dumnezeu este infinita si normal ar fi sa putem trece cat mai multi?

Dumnezeu ar vrea sa fie toti oamenii inscrisi in Cartea Vietii, sa ii mantuiasca. El ne creeaza pentru a Se uni cu noi. Insa nu ne forteaza sa-L iubim, nu ne mantuieste cu forta. Mantuirea tine si de libertatea noastra.

Dar Dumnezeu e atotstiutor, ii cunoaste pe cei ce au ascultat, asculta si vor asculta cuvintele Lui, implinindu-le; cunoaste numarul tuturor celor ce vor alege sa nu rupa legatura cu El, sa nu-I intoarca spatele.

[Yasmina]

În prealabil postat de OmuBun

Desi am vazut multe opinii si pe-aici pe forum, eu raman la parerea ca trebuie sa ne rugam si pentru cei mai pacatosi. Unii sustin ca nu avem voie sa ne rugam pentru cutare care e betiv, cutare ca e desfanat, cutare ca e ratacit sau injura sau e ateu si tot asa. Din pacate ajungem sa facem iarasi legile noastre si nu pe cele ale lui Dumnezeu. Mantuitorul a apreciat intotdeauna staruinta in rugaciune, si chiar daca initial a spus ca nu trebuie sa se dea din painea fiilor la caini, pana la urma orice rugaciune, ajunge sa fie ascultata. Este unicul fel de a ajuta cu adevarat pe cineva sa se indrepte. Mai bine decat Dumnezeu, nimeni nu stie cum sa-l faca pe om sa se indrepte!

Ma gandeam daca nu cumva ar trebui sa ne indreptam atentia asupra noastra?Nu cred ca aceasta solutie de a ne ruga pentru cei pacatosi este valabila pentru toti...Daca si eu sunt o pacatoasa ,pot oare sa ma socot vrednica de a ma ruga pentru un alt pacatos?Adica eu ma consider o pacatoasa mai buna?
Eu ma ingrijesc de soarta altora,dar oare eu am terminat lucrul cu mine?Imi doresc ca X sa se mantuiasca,dar eu am lucrat la asta?Un student care nu numai ca nu-i pregatit,dar mai are si aroganta ca vrea sa-l ajute pe altul...
Nu stim ce ne rezerva aparentele,noi ne putem crede mai buni ca altii pe care ii vedem beti sau drogati,dar daca unii dintre ei se trezesc intr-o zi si devin mai credinciosi ca noi?
Desigur,eu vb in numele meu...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de dorinastoica14

Şi pe mine mă intriga această pericopă evanghelica şi nici nu prea o înţeleg.
Deci:au fost invitaţi la nuntă doar anumiţi oameni.Aceştia au gasit felurite scuze pentru a nu veni.
Daca ar fi venit nu mai era nevoie să fie poftiţi alţii dar din păcate (sau din fericire )pentru noi toţi,aceştia au refuzat sub diferite pretexte .
Până aici nimic nu-mi este neclar.nedumerirea începe abia atunci când,stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta?!
Poate cineva(dacă se poate un preot sau teolog) să-mi explice aceasta?
Este oare vorba de acei care se împărtăşesc cu nevrednicie ?

Aceasta pericopa la care va referiti , daca imi ingaduiti sa-mi fac referire, este una superba si inchide in ea sau tine sub cheia ei multe taine ale dumnezeirii care astazii desi sunt tilcuite sunt iignorate de multi ''f. bunii crestini" sau chiar sunt blasfemiate prin comportamentul si intelegerea in mod libertin a tuturor porunciilor lui D.zeu.
Aceasta pericopa , ca de altfel intreaga evanghelie, arata , celor care si voiesc sa inteleaga si sa creada , ca poruncile lui Hristos de a iubi si de a ierta , inainte de orice alte porunci , nu sunt chiar asa de aplicat la voia intimplarii cum multi cred. Pai i-a ginditi-va , daca Hristos insusi ii iubeste si ii iarta pe toti oamenii otova , fara a face distinctie intre ei , ce sens ar mai avea haiina de nunta obligatorie sau refuzarea celor care nu o au . Ce , D.zeu care este esenta iubirii nu putea sa ierte si sa iubeasca si pe cei care nu au asemenea haina si sa ii primeasca ? Ba da, numai ca D.zeu nu gindeste si nu actioneaza asa de simplist cum voim noi , unii , cei mai multi sa o facem !
Desi se explica de multe ori, ca sa intelegem si mai bine , atunci cind ne spune ca imparatia cerurilor se ia cu multa sila , adica nu asa oricum, atunci cind a lasat inriurirea Duhului Sfint asupra sfintelor sinoade si sfintilor prin care a poruncit crestinilor sai sfintele canoane , atunci cind in mod anticipat acestor canoane , el a spus cu multa atentionare si greutate ': '' ...sa pastreze toate cite v-am poruncit voua " si atunci cind precizeaza , prin gura sfintului apostol Ioan teologul aceasta multime de ,,toate" zicind : ,,... caci daca s-ar fi scris toate cite a facut si a invatat ACESTA atunci cartile acelea nu ar fi incaput in tot pamintul "cu toate acestea noi intelegem si facem din porunci doar ce ne convine noua , iar cu restul ne dam rastalmacitori de ocazie oarecum asemeni marilor sfinti !

Deci mare atentie la modul cum vrem sa intelegem si sa traim Evanghelia. Nu este bine sa ne pironim si sa ne oprim intr-un cuvint sau altul al Mintuitorului ! Este obligatoriu pt. a noastra mintuire sa le cunoastem si sa le intelegem pe toate cite le-a zis si poruncit si sa citim in fiecare zi din parintii bisericii pt. o aprofundare continua a credintei .
Daca din toata porunca lui Hristos noi o alegem doar pe aceea cu iertatul sau cu iubitul sau cu grija de mintuire a aproapelui sau D.zeu mai stie cu ce atunci se cheama ca nu am facut mare lucru ! Astfel nu ne aratam decit neputinta si lipsa de adevar in care voim sa traim, faptul ca iertarea si iubirea noastra sunt mincinoase si neputincioase, situindu-ne inafara adevarului complet . Ori iubirea , iertarea si marturisirea lui Hristos se face numai in adevar, in tot adevarul, in toata cunostinta de cauza, altminteri...Toate trebuiesc dar mai ales corect intelese .

Iubim ce este de iubit, iertam in condiitiile in care se iarta si ce este de iertat (ca nu o sa ne apucam noi sa ne dam mai cumsecade decit sfintii care au facut sfintele canoane si sa deslegam ce nu este de deslegat sau in alte conditii decit spun sfintele canoane), intram in sfinta biserica (adica la masa Domnului ) in haina de sarbatoare musai si nu in stare de necuratenie, ii cinstim sfinta cruce, icoanele, sfintii sai casnici , postim , ne infrinam si il laudam numai dupa felul in care El ne arata in sfintele si de D.zeu inspiratele canoane si nu cum ne vine noua la minte pe motiv ca vezi doamne Hristos ne iarta oricum deoarece noi suntem zidirea sa si ca atare nu suntem necurati . Adevarat ca el ne-a facut curati , dar noi ne necuratim de sute de ori numai intro singura zi !


In incheire , pericopa este deosebit de profunda si inteleapta . Eu nu am talmacit mai nimic din ea deoarece se gaseste la indemina tuturor in cazanie precum si la sfintii pasrinti . Cei interesati , daca au sa caute, se vor lamuri cu virf si indesat .


Ca o masura generala de vietuire in Hristos : nimic nu se face si se traieste dupa propria minte si parere ci dupa porunci . De aceea ni s-au dat sfintele canoane (pt. indreptarea vietii si nu pt. strimbarea ei !) si tot de aceea sfintii parinti au tilcuit tot cuvintul Evangheliei !

În prealabil postat de Yasmina

Ma gandeam daca nu cumva ar trebui sa ne indreptam atentia asupra noastra?Nu cred ca aceasta solutie de a ne ruga pentru cei pacatosi este valabila pentru toti...Daca si eu sunt o pacatoasa ,pot oare sa ma socot vrednica de a ma ruga pentru un alt pacatos?Adica eu ma consider o pacatoasa mai buna?
Eu ma ingrijesc de soarta altora,dar oare eu am terminat lucrul cu mine?Imi doresc ca X sa se mantuiasca,dar eu am lucrat la asta?Un student care nu numai ca nu-i pregatit,dar mai are si aroganta ca vrea sa-l ajute pe altul...
Nu stim ce ne rezerva aparentele,noi ne putem crede mai buni ca altii pe care ii vedem beti sau drogati,dar daca unii dintre ei se trezesc intr-o zi si devin mai credinciosi ca noi?
Desigur,eu vb in numele meu...

Din cate-mi amintesc, cred ca ma refeream la cei pe care-i trecem in pomelnic. Dar avand in vedere atat invataturile Mantuitorului cat si a sfintilor parinti, cred ca a ne ruga unii pentru altii e mult mai important decat a ne ruga pentru noi insine. Pentru ca ne desavarsim puterea de a ierta si de a solidariza cu cel de langa noi. In plus, avand in vedere ca la ceilalti vedem mult mai repede greseala si suntem mult mai neingaduitori decat cu propriile noastre pacate, se presupune ca in timp, tot spunand altora sa faca ceea ce noi insine nu suntem in stare, reusim in timp, cu rabdare si staruinta, sa mai lasam din mandrie si orgoliu, daca se intampla sa mai si intelegem ceva din toate acele invataturi. Daca insa printre doua sfinte invataturi mai umilim pe cate unul si ne construim aureole care ne dau dreptul la arogante si titluri, e mai greu de crezut ca rugaciunea noastra pentru altii ajunge mai departe de sfanta candela.

[Yasmina]

În prealabil postat de George.m

Dumnezeu ar vrea sa fie toti oamenii inscrisi in Cartea Vietii, sa ii mantuiasca. El ne creeaza pentru a Se uni cu noi. Insa nu ne forteaza sa-L iubim, nu ne mantuieste cu forta. Mantuirea tine si de libertatea noastra.

Dar Dumnezeu e atotstiutor, ii cunoaste pe cei ce au ascultat, asculta si vor asculta cuvintele Lui, implinindu-le; cunoaste numarul tuturor celor ce vor alege sa nu rupa legatura cu El, sa nu-I intoarca spatele.

Pai tocmai asta vreau sa subliniez,ca daca acel numar de suflete din Cartea Vietii este real,atunci este foarte grav...ce inseamna 144.000 de suflete la enormitatea de miliarde care se perinda de mii de ani prin lume?
(Am facut eu niste calcule cu aproximatie,impartind cei 2010 in generatii de 70 de ani,la care am asociat 144.000,insa am ajuns la concluzia ca nu-mi va ajuta la nimic aceste calcule)