Rugaciunea si plansul

[Silencer]

Ash avea o intrebare simpla...

Sfantul Ignatie Brancianinov zicea ca rugaciunea are nevoie de osteneala pe care aceasta o cauzeaza sau cam asha ceva, si ca plansul si lacrimile ar trebui mereu sa o insoteasca...

Dar intrebarea mea ar fi cam asa, daca plansul se apropie cel mai mult atunci cand deja ma culc si zic o rugaciune in mintea mea, si stau culcat in patul meu, deja nu e nici o osteneala pentru mine, plansul cela care parca se apropie ar fi ceva normal aceasta, sau o chestie pe care ar trebui sa o evit, intrucat ar putea fi de la cel rau, eu doar in acel moment nu ma ostenesc deloc... Si se mai intampla asa de cateva ori, in momente cand eu stau si nu ma ocup cu nimic, nu ma ostenesc...

Sper ca a inteles cineva ce am in vedere, si ash vrea sa imi dati un sfat...

Si inca ceva, e rau daca zic rugaciunea inimii, dar nu am inca duhovnic ?

[Ana-Maria N]

Plans-ul, cred, trebuie insotit de rugaciune. Si chiar de vine plansul ( din cauza tristetii, sa spunem) si dupa rugaciunea (ce vine ca si urmare a nadejdii puse in Dumnezeu si a cererii de ajutor Lui ), oricum este bun.
Ierom. Savatie Bastovoi spunea ca exista si o ' tristete harica '. Cum stim ca este vorba despre acest tip de tristete? Tristetea harica te aduce mai aproape de Dumnezeu, te face sa strigi dupa ajutorul Lui, te indeamna la pocainta, pe cand ' tristetea pierzatoare ' este cea care te indeparteaza de la rugaciune, prin care se pierde nadejdea in El….plangi si atat ( fara a fi insotit de nadejde in El si rugaciune)…

In rugaciune nu conteaza neaparat pozitia trup-ului, ci ‘pozitia’ inimii.

[Daniel777]

Eu nu am plans niciodata la rugaciune,insa stiu ca sunt mai multe feluri de lacrimi,nu toate sunt duhovnicesti.Vezi parintele Cleopa...

[Mtcrysty17]

Eu cred ca nu e rau daca practici rugaciunea inimii, este o rugaciune, menita sa te apropie de Mantuitor.

[costel]

Rugandu-ne vom putea avea parte si de lacrimi. Ele sunt rodul unei inimi strapunse de dragostea lui Dumnezeu. Din moment ce omul a simtit dragostea Domnului, el nu mai doreste sa lase nimic necurat in sine. Si asa ajunge si la plans, la stergerea urmelor lasate de pacat in el.

Poti rosti rugaciunea inimii si fara duhovnic, dar asta este alta tema si a mai fost discutata pe alte topicuri.

[Pantsless]

Dumnezeu, care ne/va iubeste, vrea sa plangem/plangeti. Ce-mi plac posturile astea pe care le faceti.

[George.m]

În prealabil postat de Silencer

Ash avea o intrebare simpla...

Sfantul Ignatie Brancianinov zicea ca rugaciunea are nevoie de osteneala pe care aceasta o cauzeaza sau cam asha ceva, si ca plansul si lacrimile ar trebui mereu sa o insoteasca...

Dar intrebarea mea ar fi cam asa, daca plansul se apropie cel mai mult atunci cand deja ma culc si zic o rugaciune in mintea mea, si stau culcat in patul meu, deja nu e nici o osteneala pentru mine, plansul cela care parca se apropie ar fi ceva normal aceasta, sau o chestie pe care ar trebui sa o evit, intrucat ar putea fi de la cel rau, eu doar in acel moment nu ma ostenesc deloc... Si se mai intampla asa de cateva ori, in momente cand eu stau si nu ma ocup cu nimic, nu ma ostenesc...

Sper ca a inteles cineva ce am in vedere, si ash vrea sa imi dati un sfat...

Si inca ceva, e rau daca zic rugaciunea inimii, dar nu am inca duhovnic ?

Lacrimile la rugaciune nu vin pentru vreun merit al nostru, ci sunt darul lui Dumnezeu. Osteneala noastra consta in rostirea rugaciunii, nu trebuie sa urmarim cu orice pret sa plangem. Cand Dumnezeu iti da lacrimi, nu te vei putea ori din plans.

Incearca sa citesti despre asta la Sfintii Parinti. Ei spun ca exista trei feluri de lacrimi: de la Dumnezeu, lacrimi firesti, dar si lacrimi de la diavol. Poti citi si aici despre felurile lacrimilor. Trebuie sa avem grija sa nu cadem in inselare.

Poti rosti rugaciunea inimii si fara indrumarea unui duhovnic, dar ideal e sa iti gasesti unul care practica aceasta rugaciune.

[Silencer]

În prealabil postat de George.m

Lacrimile la rugaciune nu vin pentru vreun merit al nostru, ci sunt darul lui Dumnezeu. Osteneala noastra consta in rostirea rugaciunii, nu trebuie sa urmarim cu orice pret sa plangem. Cand Dumnezeu iti da lacrimi, nu te vei putea ori din plans.

Incearca sa citesti despre asta la Sfintii Parinti. Ei spun ca exista trei feluri de lacrimi: de la Dumnezeu, lacrimi firesti, dar si lacrimi de la diavol. Poti citi si aici despre felurile lacrimilor. Trebuie sa avem grija sa nu cadem in inselare.

Poti rosti rugaciunea inimii si fara indrumarea unui duhovnic, dar ideal e sa iti gasesti unul care practica aceasta rugaciune.

Pai Sf. Ignatie Brancianinov zice ca oamenii mai zdraveni trebuie sa rosteasca rugaciunile cu un glas mai "plingacios", si ca ar trebui sa ne fortam spre plins... Cel putin asa am inteles eu din scrierile lui...

[George.m]

În prealabil postat de Silencer

Pai Sf. Ignatie Brancianinov zice ca oamenii mai zdraveni trebuie sa rosteasca rugaciunile cu un glas mai "plingacios", si ca ar trebui sa ne fortam spre plins... Cel putin asa am inteles eu din scrierile lui...

A subliniat foarte bine anna21: nu trebuie sub nicio forma sa ne fortam sa plangem, pentru ca vom cadea in inselare. Noi doar sa rostim rugaciunea cu atentie, in asta consta lucrarea noastra; iar lacrimile sa le lasam in grija lui Dumnezeu. Poate nu ai inteles bine ce a vrut sa spuna Sfantul Ignatie.

[iustin10]

Fericiti cei ce plang ,ca aceia vor fi mangaiati !
Plansul e un miracol,un dar dumnezeiesc.Pt ca aproape orice plans de pe lumea asta,din cele mai diferite cauze,are in el ceva izbavitor,ceva de emotie intensa(se rup lanturile inimii) , dar si de smerire .Cine plange,va fi mangaiat.
Cine il va mangaia? Oamenii?Nu ci Dumnezeu este cel care alina pe oricine plange.Si ce alinare mai buna este decat cunoastera luminii si dragostei Sale.
Deci cu atat mai mult plansul la rugaciune este un dar rar.Dar intradevar,trebuie sa fie spontan,si sa exprime doar o dragoste nemarginita,si un mare regret pt pacatele noastre,o 'nesuferire' a firii noastre,a murdariei noastre,cu care atingem lumina dumnezeirii