Buna ziua

Buna ziua,
indraznesc sa intru si eu in discutie cu voi, ca sa va cer sfatul.

Am avut o relatie cu cineva mai multi ani de zile (ne-am desp de o luna) si in acesti ani am ajuns la concluzia ca as vrea sa duc o viata de familie crestina, pe placul Domnului, dar celalalt nu a inteles acest lucru. El este destul de rupt de biserica, gen "la batranete o sa ma ocup de asta", nu-l intereseaza deloc voia Domnului, chiar daca afirma ca el "se roaga in felul lui".
Am mers la duhovnic si mi-a aratat doua cai, ori despartirea, ori sa ma rog pentru el. Acum pentru ca il iubesc as vrea sa ma rog pentru el, sa vina la Sf Biserica, dar sunt lenesa si nu ma rog destul. In plus cateodata mi se pare ca am suferit destul in relatia asta ca sa-mi mai pese de el, sau cad in deprimare pentru ca nu m-a inteles sau pentru ca nu gandeste ca mine. Nu cred ca e bine cum gandesc.

Ma intreb de ce mi-a fost dat sa ma indragostesc de persoana asta? Intr-un fel ma simt responsabila de faptul ca nu am reusit sa-l fac sa vada, sa inteleaga lucrurile pe care le-am inteles eu. Nu stiu ce sa zic, poate e o ispitire pentru mandria mea, sau pentru lenea mea. Voi ce parere aveti?

[Marimira]

Este mai putin important sa judecam si sa despicam firul in patru de ce s-a intamplat sa te indragostesti de aceasta persoana, dar pentru faptul ca viata ta s-a intersectat cu a lui intr-un mod mai profund, mi se pare crestin si moral sa te rogi si pentru tine si pentru el, dar nu pentru a cere ceva in mod expres...ci doar general! De ex: pt.sanatate, iertarea pacatelor, mantuirea sufletelor voastre si pt. a se face cu voi, voia lui Dzeu!....

mi se pare indeajuns ca mod de a te ruga pt.voi, in schimb cel mai mult te poate ajuta rugaciunea.Adica incearca sa te rogi cat de mult poti si cat de des poti asa cum poti, nadajduiesc ca ai un duhovnic, daca nu cauta-ti unul...ar trebui spovedanie...mai ales cand omul traverseaza stari de tulburare sufleteasca, si bineinteles participarea la sfintele slujbe, mai ales incearca sa nu scapi Sf.Liturghie...masurile de precautie cele mai sumare ale crestinului care doreste sa inainteze pe calea credintei!

Dzeu sa te lumineze si sa te intareasca in credinta, sa auzim numai de bine!

[Marimira]

* Scuze, ai spus ca ai duhovnic.In acest caz cel mai bun sfat de urmat este al duhovnicului...pt.lui i se poate dezvalui totul...ceea ce noi poate nu am reusi sa "prindem"!...sfaturile sale ar trebui sa fie satisfacatoare...

[glykys]

Corinne, trebuie sa te rogi pentru el. A fost bun cat a fost bine si frumos, cand nu mergeia pe drumul bisericii, si acum nu mai e bun? Trebuie sa te rogi pentru el, sa se faca voia Domnului, asta inseamna dragoste. Esti si tu cumva raspunzatoare de soarta lui, nu merge sa il lasi de izbeliste, ca tu ai gasit calea si el inca mai rataceste. Roaga-te pentru el cum si cati poti tu si ai incredere in Dumnezeu!

Multumeesc frumoos pentru cuvintele pline de nadejde! :) O sa ma straduiesc sa ma rog cat pot si am sa mai dau si acatist pentru el si apoi faca-se voia Domnului.

Mai am o intrebare acatistul sau pomelnicul e mai bun in asemenea situatie?

[Marimira]

Este buna oricare foruma de rugaciune, tu te-ai referit probabil la sf.liturghie ..cand ai spus pomelnic.

Parerea mea, este ca cea mai potrivita rugaciune este cea personala spusa din suflet!!!

[glykys]

În prealabil postat de corinne

Multumeesc frumoos pentru cuvintele pline de nadejde! :) O sa ma straduiesc sa ma rog cat pot si am sa mai dau si acatist pentru el si apoi faca-se voia Domnului.

Mai am o intrebare acatistul sau pomelnicul e mai bun in asemenea situatie?

Pomelnic - o lista cu nume pe care o dai parintelui sa o pomeneasca la o anumita slujba (Sfanta Liturghie - cea de duminica sau de fiecare zi, daca mergi la manastire, slujba acatistului, slujba maslului etc). Daca e pentru Liturghie, treci si viii si mortii.

Acatist -
1. rugaciune mai ampla, inchinata unui anumit sfant -(de ex, acatistul Sfantului Nectarie, al Sfintei Parascheva...), pe care o poti citi acasa sau in biserica
2. slujba acatistului, intr-o manastire sau biserica, in care se canta rugaciunea aceasta speciala.
3. un pomelnic care se citeste la biserica / manastire in timpul acestei slujbe si in care se scrie: X se roaga Bunului Dumnezeu pentru mantuire, iertare de pacate etc, sa il aduca pe Y pe calea bisericii etc.

Fara doar si poate, Sfanta Liturghie e cea mai importanta, dar e foarte bun si acatistul. Parerea mea ar fi sa dai aceste liturghii si acatiste la o manastire, sa le citeasca in fiecare zi. Vezi ca acestea isi fac efectul daca si tu te rogi, nu e suficient sa le citeasca doar parintele si tu sa nu faci nimic. Vorbeste cu duhovnicul tau sa iti recomande niste rugaciuni personale cu care sa te rogi pentru prietenul tau.

[AlinB]

În prealabil postat de corinne

Ma intreb de ce mi-a fost dat sa ma indragostesc de persoana asta? Intr-un fel ma simt responsabila de faptul ca nu am reusit sa-l fac sa vada, sa inteleaga lucrurile pe care le-am inteles eu. Nu stiu ce sa zic, poate e o ispitire pentru mandria mea, sau pentru lenea mea. Voi ce parere aveti?

Esti probabil indragostita, de iubit asa si asa.
Intreba-te in primul rand pentru ce anume esti indragostita, pentru ca din cate spui convingeri sanatoase nu are, un sistem de valori absolut nu, atunci ce garantii exista ca pe termen lung veti avea o casnicie fericita?

In ceea ce priveste faptul ca nu ai reusit sa-l faci sa inteleaga sau sa vada are mai putin de a face cu tine, astfel de schimbari radicale nu se intampla peste noapte sau din nimic.

Discutii serioase despre asta ati avut? Ce motive are pentru a respinge credinta? Cele adevarate, nu pretextele tipice ale unui ateu/agnostic.

De obicei oamenii fug de preot pentru ca nu vor sa se confrunte cu propriile pacate iar asta spune multe despre sansele unei relatii "la bine si la rau" cu o astfel de persoana.

Sunteti despartiti acum? Atunci e bine, problema ta este 90% rezolvata.
Daca mai vine la tine dupa ajutor si poti sa-l ajuti fara sa-ti faci tie paguba, ajuta-l.
Daca nu, refuza-l si gata. Primele 2-3 dati e mai greu, pe urma o sa-ti vina tot mai usor. :)

Tocmai pentru ca nu am crezut in fericirea casatoriei mele cu el m-am si eschivat de la planurile de casatorie de anul trecut. Poate am facut rau si poate daca as fi fost casatorita Harul Duhului Sfant ar fi putut lucra pentru noi doi, pentru indreptarea amandurora. Nu stiu ce sa mai cred..

Discutiile despre credinta, despre Dumnezeu nu l-au atras niciodata, dimpotriva, il iritau, sau pornea o discutie doar ca sa ma atace, ca sa-mi demonstreze ceva.

Daca ii aratam cum ca greseste in anumite judecati, atat imi trebuia, se supara, incepea cearta.

[AlinB]

În prealabil postat de corinne

Tocmai pentru ca nu am crezut in fericirea casatoriei mele cu el m-am si eschivat de la planurile de casatorie de anul trecut. Poate am facut rau si poate daca as fi fost casatorita Harul Duhului Sfant ar fi putut lucra pentru noi doi, pentru indreptarea amandurora. Nu stiu ce sa mai cred..

Discutiile despre credinta, despre Dumnezeu nu l-au atras niciodata, dimpotriva, il iritau, sau pornea o discutie doar ca sa ma atace, ca sa-mi demonstreze ceva.

Daca ii aratam cum ca greseste in anumite judecati, atat imi trebuia, se supara, incepea cearta.

Dumnezeu nu face chestiuni din astea, nu transforma caracterul unui om fara nici o dorinta din partea lui de schimbare, ca sa nu mai vorbim de efort sustinut.

Cu atat mai putin binecuvantarea casatoriei, cum am mai scris pe un topic, este o licenta pentru a conduce o casatorie reusita, unde ajunge casatoria depinde in primul rand de cei doi.

Ai luat decizia corecta, mai trebuie sa intelegi ca nu are de ce sa-ti para rau nici macar o clipa.
Ai fi avut poate de ce sa regreti daca ar fi fost un ateu cu un caracter frumos dar asa ceva este mai degraba un paradox.

Daca va fi la un moment dat alt om, doar Dumnezeu stie, este posibil ca asta sa se intample abia pe patul de moarte si poate nici atunci.
Dar pana una alta, ai si tu dreptul la viata si un fragment de fericire ca sa nu mai vorbim de o relatie normala.