Colegele de munca

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.
Cu alta ocazie, una dintre ele vorbea de avort si i-am spus ce a zis Parintele Cleopa despre copii avortati. Nu spun ca asta a starnit niste valuri..... Doamne Doamne!!

[Florin-Ionut]

Da, trebuie să-i atenţionăm pe cei din jurul nostru în caz că greşesc. Cu blîndeţe şi la timpul potrivit, nu oricum. Dacă ni se răspunde cu clasicul "cine eşti tu să mă judeci pe mine?!", să ştiţi că Domnul ne învaţă să nu condamnăm, să nu osîndim, dar ne porunceşte să le purtăm de grijă celorlalţi:

Iezechiel 3
8. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta.
19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.

Este adevărat că mai întîi trebuie să ne îngrijim de bîrna din ochii proprii, dar uneori trebuie să ne îngrijorăm şi de bîrna din ochii aproapelui.

În prealabil postat de ElisabetaM

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.
Cu alta ocazie, una dintre ele vorbea de avort si i-am spus ce a zis Parintele Cleopa despre copii avortati. Nu spun ca asta a starnit niste valuri..... Doamne Doamne!!

Fiecare „celălalt” trebuie să ne devină un „eu”; aşa s-ar traduce „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Păcatele lui sunt şi păcatele noastre, iar dacă îl vedem păcătuind, trebuie să ne doară şi pe noi. Dacă va simţi preocuparea noastră sinceră pentru sufletul lui, poate se va îndrepta. Dacă nu se va îndrepta, întristându-ne, să ne rugăm pentru el.
Însă dacă nu-l putem iubi, e mai de folos să tăcem. Ne vom vedea de ale noastre, de credinţa şi de rugăciunea noastră şi, dacă cineva din cei din jur va observa că nu le împărtăşim felul de a fi şi de a se purta, poate va vrea să afle mai multe, şi atunci îi vom putea vorbi de cele ale lui Dumnezeu.

[Yasmina]

Daca te consoleaza,sa stii ca asa este cam peste tot,ba chiar mai rau prin strainatate unde se adauga si elemente de discriminare :)
Mai in gluma,mai in serios se spune ca cel mai mare dusman al unei femei este...o alta femeie;inca din copilarie mamele ne avertizeaza sa avem grija la cea mai buna prietena si rar vreo prietenie din bancile scolii dureaza caci intre timp intervin rautati,invidii si conditionari.La serviciu,este si mai greu cand esti inconjurata de femei,caci la toate aceste detalii mai intervin si probleme de concurenta profesionala.

Ar trebui sa te inarmezi cu rabdare,blandete si bunavointa si daca nu se ofusca pt senitatea pe care o afisezi,atunci chiar ai avea sanse sa devina inofensive :)

[heaven]

În prealabil postat de ElisabetaM

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.

Te-ai gandit ca poate ce nu suporti la ele,s-ar putea sa fie o trasatura de a ta pe care o tii in umbra si nu vrei sa ti-o recunosti?
De exemplu,chiar si felul in care tu gandesti despre ele si il expui pe acest forum,nu este departe de a-i judeca pe ceilalti,chiar daca o faci in sinea ta sau intr-un grup restrans de crestin ortodocsi,nu este departe de a evalua,a pune etichete...pana la urma cam ceva de genul fac si colegele respective,nu-i asa?
Tindem sa credem ca este vorba despre noi si ceilalti,in realitate este vorba de noi cu...noi.Admiram la alte persoane,trasaturi care se regasesc in noi,chiar daca nu suntem constienti de ele si respingem in ele,ceea ce,in realitate respingem la propria noastra persoana.
Desigur,este firesc sa iti expui un punct de vedere intr-o anumite dezbatere,insa la fel de bine o putem face cu detasare,fara ca starea noastra de spirit sa fie modificata.Faptul ca tu esti atat de afectata de actiunile acelor colege,asta arata ca acele actiuni regasesc un ecou in tine.
Bineinteles ca si ceea ce ti-am scris eu aici poti respinge,poate fi socant,insa daca ai sa fii sincera cu tine s-ar putea sa incepi sa vezi situatia pe ansamblul ei,iar in momentul in care iti vei putea accepta anumite lucruri,ele vor inceta sa se mai manifeste si nu te vei mai simti afectata cand cei din jurul tau le vor exprima.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de heaven

Te-ai gandit ca poate ce nu suporti la ele,s-ar putea sa fie o trasatura de a ta pe care o tii in umbra si nu vrei sa ti-o recunosti?
De exemplu,chiar si felul in care tu gandesti despre ele si il expui pe acest forum,nu este departe de a-i judeca pe ceilalti,chiar daca o faci in sinea ta sau intr-un grup restrans de crestin ortodocsi,nu este departe de a evalua,a pune etichete...pana la urma cam ceva de genul fac si colegele respective,nu-i asa?
Tindem sa credem ca este vorba despre noi si ceilalti,in realitate este vorba de noi cu...noi.Admiram la alte persoane,trasaturi care se regasesc in noi,chiar daca nu suntem constienti de ele si respingem in ele,ceea ce,in realitate respingem la propria noastra persoana.
Desigur,este firesc sa iti expui un punct de vedere intr-o anumite dezbatere,insa la fel de bine o putem face cu detasare,fara ca starea noastra de spirit sa fie modificata.Faptul ca tu esti atat de afectata de actiunile acelor colege,asta arata ca acele actiuni regasesc un ecou in tine.
Bineinteles ca si ceea ce ti-am scris eu aici poti respinge,poate fi socant,insa daca ai sa fii sincera cu tine s-ar putea sa incepi sa vezi situatia pe ansamblul ei,iar in momentul in care iti vei putea accepta anumite lucruri,ele vor inceta sa se mai manifeste si nu te vei mai simti afectata cand cei din jurul tau le vor exprima.

Există oameni răi. Cu adevărat răi, ticăloşiţi. Oameni care au ajuns într-un aşa hal de pervertire încît consideră purtarea lor ca normală, pentru că nu mai au conştiinţă. În ziua de astăzi întîlnim din ce în ce mai multe specimene cu suflete betege sau mai bine zis moarte. Şi atunci înţeleg şi accept că de asta există Iadul, deoarece acestor fiinţe nu le trebuie Raiul. Nu îi condamnă nimeni în afară de Hristos, să ne fie clar.

Cînd eşti în situaţia de a coabita cu ei nouă ore pe zi, cinci zile pe săptămînă, problema devine una gravă. Trebuie să fii foarte tare să rezişti ispitelor venite din partea lor încontinuu. Pe de o parte te încearcă sentimentul de milă faţă de ei, îţi doreşti să faci ceva pentru a-i determina să se schimbe, să se mîntuiască măcar cît de cît, dar vezi că eşti neputincios în faţa legiunii de demoni care îţi stă în faţă. Pe de altă parte îţi vine să-i laşi în plata Domnului, dar asta nu e o opţiune creştinească. Deci, ce e de făcut cînd minimul de bun-simţ lipseşte cu desăvîrşire şi tu nu ai de ales, că îţi trebuie salariul să-ţi hrăneşti familia?

O soluţie ar fi rugăciunea. Răbdarea, iertarea şi iar răbdarea... Nu ştiu ce să mai zic, mai bine tac deşi sînt multe de spus.

[heaven]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Există oameni răi. Cu adevărat răi, ticăloşiţi. Oameni care au ajuns într-un aşa hal de pervertire încît consideră purtarea lor ca normală, pentru că nu mai au conştiinţă. În ziua de astăzi întîlnim din ce în ce mai multe specimene cu suflete betege sau mai bine zis moarte. Şi atunci înţeleg şi accept că de asta există Iadul, deoarece acestor fiinţe nu le trebuie Raiul. Nu îi condamnă nimeni în afară de Hristos, să ne fie clar.

Cînd eşti în situaţia de a coabita cu ei nouă ore pe zi, cinci zile pe săptămînă, problema devine una gravă. Trebuie să fii foarte tare să rezişti ispitelor venite din partea lor încontinuu. Pe de o parte te încearcă sentimentul de milă faţă de ei, îţi doreşti să faci ceva pentru a-i determina să se schimbe, să se mîntuiască măcar cît de cît, dar vezi că eşti neputincios în faţa legiunii de demoni care îţi stă în faţă. Pe de altă parte îţi vine să-i laşi în plata Domnului, dar asta nu e o opţiune creştinească. Deci, ce e de făcut cînd minimul de bun-simţ lipseşte cu desăvîrşire şi tu nu ai de ales, că îţi trebuie salariul să-ţi hrăneşti familia?

O soluţie ar fi rugăciunea. Răbdarea, iertarea şi iar răbdarea... Nu ştiu ce să mai zic, mai bine tac deşi sînt multe de spus.

Florin,ce este acela un om rau?Dar un om bun?Oare intr-un om rau,asa cum tu il numesti nu poti gasi nimic frumos,nimic bun,un licar de lumina in acea bezna?Sau ce este un om bun?Oare nici un cotlon intunecat nu se regaseste in acea fiinta?
Oare nu sunt doar niste etichete pe care am fost invatati sa le lipim celor din jurul nostru?
Oare,daca suntem sinceri cu noi,in interiorul fiintei noastre sau fata de semeni,nu am manifestat niciodata trasaturi precum:egoismul,tradarea,minciuna,manipularea,agre sivitatea,curvia,invidia,gelozia etc?Sa fim sinceri,asta este cel mai important daca vrem sa ne trezim constiinta si sa evoluam spiritual.Oare ce judecam la ceilalti nu se poate regasi in noi?
De ce sa ne indarjim intr-atat in a-i judeca,compatimi pe ceilalti pentru ceea ce fac,gandesc,mai bine am cauta sa ne concetram pe lucrurile care sunt de transformat in noi si de cate ori suntem tentati sa ii judecam,sa ne intrebam daca nu cumva am manifestat si noi vreodata astfel de comportamente.
Desigur,suntem tentati sa ne pacalim,sa spunem ca in cazul nostru erau alte circumstante,ca lucrurile stateau cu totul altfel si ca aveam scuze...realitatea este ca egoismul tot egoism va ramane,indiferent daca vorbim despre forme grosiere de manifestare sau dintre cele mai subtile,trufia tot trufie etc.
Dar,e un mare act de curaj sa putem sa recunoastem aceste lucruri despre noi si pe care altii au pus odata eticheta de "bun",respectiv "rau"...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de heaven

Florin,ce este acela un om rau?Dar un om bun?Oare intr-un om rau,asa cum tu il numesti nu poti gasi nimic frumos,nimic bun,un licar de lumina in acea bezna?Sau ce este un om bun?Oare nici un cotlon intunecat nu se regaseste in acea fiinta?
Oare nu sunt doar niste etichete pe care am fost invatati sa le lipim celor din jurul nostru?
Oare,daca suntem sinceri cu noi,in interiorul fiintei noastre sau fata de semeni,nu am manifestat niciodata trasaturi precum:egoismul,tradarea,minciuna,manipularea,agre sivitatea,curvia,invidia,gelozia etc?Sa fim sinceri,asta este cel mai important daca vrem sa ne trezim constiinta si sa evoluam spiritual.Oare ce judecam la ceilalti nu se poate regasi in noi?
De ce sa ne indarjim intr-atat in a-i judeca,compatimi pe ceilalti pentru ceea ce fac,gandesc,mai bine am cauta sa ne concetram pe lucrurile care sunt de transformat in noi si de cate ori suntem tentati sa ii judecam,sa ne intrebam daca nu cumva am manifestat si noi vreodata astfel de comportamente.
Desigur,suntem tentati sa ne pacalim,sa spunem ca in cazul nostru erau alte circumstante,ca lucrurile stateau cu totul altfel si ca aveam scuze...realitatea este ca egoismul tot egoism va ramane,indiferent daca vorbim despre forme grosiere de manifestare sau dintre cele mai subtile,trufia tot trufie etc.
Dar,e un mare act de curaj sa putem sa recunoastem aceste lucruri despre noi si pe care altii au pus odata eticheta de "bun",respectiv "rau"...

Da, cam aşa spunea şi Dostoievski: oamenii sînt şi buni, şi răi în acelaşi timp. Nu există om cu desăvîrşire rău. Părintele Galeriu completează: nici măcar demonii nu pot fi cu desăvîrşire răi, deşi poate că asta doresc.

Oamenii răi pînă la ticăloşie despre care vorbesc mai sus sînt, să zicem 98% răi şi 2% buni. Sufletul lor e atît de negru încît nu prea se mai vede pata aceea micuţă de albeaţă, pentru că o ţin ascunsă undeva acolo într-o cămăruţă încuiată a adîncului lor.

Noi avem cu toţii păcatele noastre şi ne străduim să nu le mai comitem, încercăm în fiecare zi să ne mîntuim cît de cît de vrăjmaşul. Dar trebuie să fi întîlnit şi tu oameni al căror scop zilnic este să se pună pe ei deasupra tuturor, să-i urască la propriu pe cei din jur, să fure cît de mult pot, să folosească în fiecare propoziţie cît mai multe vulgarităţi şamd. Oamenii aceia nu se pot compara cu cei care manifestă o minimă conduită morală. Nu-i obligă nimeni să nu mai fie atei, dar de ce nu le pasă chiar deloc de cei din jurul lor?

Vorbeşti despre egoism, dar există nivele ale egoismului. Un creştin care dă un leu unui cerşetor se gîndeşte mai apoi că i-ar fi putut da cinci lei. Dar nu se întoarce înapoi să-i dea cei patru lei - deci iată o umbră de egoism, pentru că va folosi cei patru lei în interes propriu. Pe de altă parte, avem un alt om care are o mică firmă şi vine ziua de salariu. Deşi nu plăteşte nici măcar suma proporţională funcţie proiect, cum s-a înţeles cu angajaţii, le mai taie şi în plus din leafă. Şi vorbim despre oameni care depind de salariile alea să-şi hrănească familiile... Deci cum poţi tu să compari egoismul primului cu al celui de-al doilea care comite păcate strigătoare la Cer?

Există o greşeală persistentă în mediul creştin în înţelegerea poruncii "nu judecaţi". Ce înseamnă asta? Înseamnă "nu condamnaţi" sau "nu osîndiţi". Adică nu sînt eu în măsură să-l trimit pe unul sau pe altul în Iad sau în Rai, pentru că habar nu am eu măsura aproapelui meu. Dar Hristos ne îndeamnă, după cum scrie la Iezechiel 3 (vezi mai sus), să-i mustrăm pe ceilalţi, să le criticăm faptele care deseori sînt abominabile. Păi cum să-l las eu pe fratele meu, pentru care a murit Hristos, să moară în păcate şi să ignor cu maximă indiferenţă păcatele lui? Oare ce voi răspunde la Judecată cînd Hristos îmi va arăta sîngele lui care strigă schinuindu-se la adînc?

Este nevoie de discernămînt în ortodoxie. Cum scrie pe zidul unei mănăstiri, dreapta socoteală e una din cele mai bune "fapte" pe care creştinul le poate face. Dar cîţi dintre noi ajung la aşa ceva? Mai nimeni... Să ne lumineze Dumnezeu să facem voia lui, dar să ne ajute mai întîi să o înţelegem!

[heaven]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Oamenii răi pînă la ticăloşie despre care vorbesc mai sus sînt, să zicem 98% răi şi 2% buni. Sufletul lor e atît de negru încît nu prea se mai vede pata aceea micuţă de albeaţă, pentru că o ţin ascunsă undeva acolo într-o cămăruţă încuiată a adîncului lor.

- de unde stii cat la suta este lumina si cat la suta intuneric?Desigur ca este o interpretare pur subiectiva,tu nu stii aceasta,singurul care cunoaste sufletele oamenilor in intimitatea lor este numai Dumnezeu! Stii ca umbra nu ar putea exista fara lumina?

Noi avem cu toţii păcatele noastre şi ne străduim să nu le mai comitem, încercăm în fiecare zi să ne mîntuim cît de cît de vrăjmaşul. Dar trebuie să fi întîlnit şi tu oameni al căror scop zilnic este să se pună pe ei deasupra tuturor, să-i urască la propriu pe cei din jur, să fure cît de mult pot, să folosească în fiecare propoziţie cît mai multe vulgarităţi şamd. Oamenii aceia nu se pot compara cu cei care manifestă o minimă conduită morală. Nu-i obligă nimeni să nu mai fie atei, dar de ce nu le pasă chiar deloc de cei din jurul lor?

Vorbeşti despre egoism, dar există nivele ale egoismului. Un creştin care dă un leu unui cerşetor se gîndeşte mai apoi că i-ar fi putut da cinci lei. Dar nu se întoarce înapoi să-i dea cei patru lei - deci iată o umbră de egoism, pentru că va folosi cei patru lei în interes propriu. Pe de altă parte, avem un alt om care are o mică firmă şi vine ziua de salariu. Deşi nu plăteşte nici măcar suma proporţională funcţie proiect, cum s-a înţeles cu angajaţii, le mai taie şi în plus din leafă. Şi vorbim despre oameni care depind de salariile alea să-şi hrănească familiile... Deci cum poţi tu să compari egoismul primului cu al celui de-al doilea care comite păcate strigătoare la Cer?

Desigur,ceea ce scrii tu aici mentionam si intr-o postare anterioara si face parte dintre sistemele de aparare care ne caracterizeaza ego-ul:intotdeauna noi avem scuze,noi suntem niste egoisti mai buni decat egoistii rai,niste mincinosi mai nevinovati decat altii care fac si dreg...:)
Conduita umana nu este tot una cu esenta fiintei noastre.Este un control,un fel de dresaj al pornirilor interioare,care nu ne face,insa,cu nimic mai buni (poate putin mai dresati,daca imi permiti sa glumesc) fata de cei care le manifesta fatis.

Există o greşeală persistentă în mediul creştin în înţelegerea poruncii "nu judecaţi". Ce înseamnă asta? Înseamnă "nu condamnaţi" sau "nu osîndiţi". Adică nu sînt eu în măsură să-l trimit pe unul sau pe altul în Iad sau în Rai, pentru că habar nu am eu măsura aproapelui meu. Dar Hristos ne îndeamnă, după cum scrie la Iezechiel 3 (vezi mai sus), să-i mustrăm pe ceilalţi, să le criticăm faptele care deseori sînt abominabile. Păi cum să-l las eu pe fratele meu, pentru care a murit Hristos, să moară în păcate şi să ignor cu maximă indiferenţă păcatele lui? Oare ce voi răspunde la Judecată cînd Hristos îmi va arăta sîngele lui care strigă schinuindu-se la adînc?

Intrebarea este...fratele acela iti cere ajutorul?Daca nu si daca Insusi Dumnezeu nu se amesteca in existenta lui calcandu-i dreptul de a alege sa isi faca greselile,atunci cine suntem noi sa ne bagam in viata unui om?Oare,asta nu este o forma de trufie foarte rafinata?Zic si eu...

ste nevoie de discernămînt în ortodoxie. Cum scrie pe zidul unei mănăstiri, dreapta socoteală e una din cele mai bune "fapte" pe care creştinul le poate face. Dar cîţi dintre noi ajung la aşa ceva? Mai nimeni... Să ne lumineze Dumnezeu să facem voia lui, dar să ne ajute mai întîi să o înţelegem!

Desigur,iti dau dreptate,iar dreapta socoteala spune sa nu cauti sa judeci ce vezi in jur,ci doar sa observi si sa incerci sa intelegi.Oare cati dintre noi ne punem problema atunci cand judecam pe cineva si ii lipim etichete,oare cum a ajuns acel om sa se comporte astfel?
Pentru ca atunci ati vedea ca nimeni nu ajunge "rau" cum le place sa spuna unora,absolut intamplator,ci in spatele acestei rautati se ascunde suferinta,iar cu cat mai mare este suferinta,cu atat si manifestarile acestui rau sunt mai intense.
Prin urmare,acei oameni nu de judecata noastra au nevoie,ci de a se vindeca prin iubire.Incercati ca in loc de evaluari,judecati proprii sau ale altora,prelegeri despre ce e bine si ce e rau toate acordate din topul unei trufii smerite,sa transmiteti iubire,acceptare,intelegere fata de acele suflete si fata de suferinta lor si veti vedea ca totul o sa va apara intr-o alta lumina si poate ca si ei va vor raspunde altfel!

În prealabil postat de ElisabetaM

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.
Cu alta ocazie, una dintre ele vorbea de avort si i-am spus ce a zis Parintele Cleopa despre copii avortati. Nu spun ca asta a starnit niste valuri..... Doamne Doamne!!

Si eu am aceleasi probleme. le las in apele lor... Am incercat de cateva ori sa le spun una alta... dar cine-i "chitit" pe cele lumesti greu il schimbi. Atunci cand le invatam despre vietuirea crestina nu numai ca ma luau in ras dar bascalia pe care o faceau la cele sfinte, icoane, biserica, Dumnezeu, preoti, Sf. Liturghie, post si Sf. Impartasanie, m-a durut pana in strafundul sufletului. De atunci le las in pace. Dar sa vezi ce bancuri nerusinate se spun... ti se face parul maciuca. Imi zic in gand: "Doamne iarta-le, Doamne da-le minte"! si atat. Daca pot, plec de acolo. Cand a fost ziua mea, am dus ceva dulce la serviciu si i-am indemnat pe toti sa serveasca si sti ce au zis inainte de "La multi ani"?... A zis unul: " E ziua ta? Ce?? azi e Sfanta Marilena?" ( ca asa ma cheama) ... Ce sa raspund? M-am intristat de ironia facuta si i-am iertat...