Despre lectura, in general

Am deschis acest thread pentru conversaţii paşnice, că de contradicţii şi certuri şi injurii am avut parte cu toţii pe-aici şi e nevoie şi de un moment de respiro.

Eu, personal, sunt dependentă de cărţi. Probabil din cauza mediului în care am crescut. Bunica era scriitoare, tata e poet, iar casa noastră e plină de cărţi. Pe la sfârşitul gimnaziului mi-am cumpărat prima carte - Anna Karenina (sorbeam literatură rusă şi încă e pe lista mea preferinţelor mele). Bineînţeles, citisem şi înainte, dar simţeam nevoia să am cărţile mele. Şi aşa am început să le adun. Mă încăpăţânam să le ţin pe toate în camera mea, să le simt aproape de mine (mai ales că citeam foarte mult noaptea, până-n zori). Pe la sfârşitul liceului, aveam în cameră o bibliotecă plină, câteva cutii de cărţi sub pat şi chiar şi prin sertare le puneam, că nu mai aveam loc. Când m-am mutat le-am adus toate cu mine. Vreau ca şi copiii mei să aibă parte de ele şi să le aducă şi lor linişte, cum mi-au adus mie.

Ultima carte pe care am citit-o a fost "Coliba unchiului Tom", acu' vreo două zile. Am recitit-o, de fapt, că mi se făcuse dor de copilărie. În rest, citesc mai mult cărţi de copii acum (că deh, meseria de mamă e full-time).

Voi ce-aţi mai citit? Ce cărţi au avut impact asupra voastră? Nu mă refer doar la literatură, orice v-a fost aproape de suflet. Poate îmi voi completa lista de lectură cu ajutorul vostru. :)

[victortiti89]

ultima carte pe care am citit-o a fost :,,Fratii Karamazov”(ultima parte).In trecutul destul de indepartat,obisnuiam sa citesc mult,si unele carti le-am citit de mai multe ori.De exemplu:,,Robinson Crusoe ” si ,,Jurassic Park”,alta pe care o tot citeam era :,,Gulliver in Tara Minciunilor”,sau ,,Aventurile lui Hucklebberry Finn” cu eliberarea sclavului Jim(care fusese deja eliberat).Apoi,doar ce ne cerea la scoala,si uneori nici alea:))...dar nu toate cartile au fost folositoare.De exemplu,era o carte a unui scriitor rus care efectiv batjocorea religia,si preamarea regimul sovietic.Alta era ,,Exorcistul”,unde autorul parea sa aiba o obsesie cu injurat lucruri sfinte(bine,le punea in gura demonului,dar...).Alte dictionare ale vremii dadeau la fiecare definitie invariabil :,,lupta de clasa”,,,alianta taranimii cu clasa muncitoare”...si vorbeau de Egiptul Antic si Grecia Antica(apropo,in definitiile alea toate statele erau ,,sclavagiste”) iar critica la adresa religiei era dure de tot(nu cum fac unii de aici).Definitii de genul:,,miticul Hristos” sau ,,evanghelia=colectie de povestiri fantastice”,si nici referitor la alte religii nu erau mai blanzi...Oricum,eu cred ca este important nu atat cat citesti,ci mai ales ce citesti.Si da,este foarte bine sa citesti si inveti multe lucruri...

Ultima carte citita...a fost "Vijelia" de G. Garcia Marquez, duminica aceasta. Nu e lunga, se poate finaliza intr-o zi cand ai putin timp liber.
Dupa ce am terminat-o am avut un sentiment ca va fi nevoie sa o reiau, ca nu am patruns-o in profunzime si ca poate sunt prea mica sa o deslusesc acum.

Problema cu deslusitul am avut-o si la "Romeo si Julieta" , dar asta e alta poveste:)).

In viitor mi-as dori sa citesc "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. Povestea e chiar interesanta, iar mintea ce a tesut-o cu multa creativitate si...adancime.
Surprinde niste idei sa le zicem comune, dar le abordeaza intr-un asa fel...

[LapetiteMoc]

Nikos Kazantzakis ai citit ? Este un autor grec de o profunzime ortodoxa autentica. Personal, il ador. ("Iisus rastignit a doua oara", "Raport catre El Greco", "Alexis Zorba" etc...).

------------------------------------------
... si acum sa glumim, a propos de "Ana Karenina":

Trei ciori barfeau pe o creanga. Una din ele se credea marginalizata si neinteresanta pentru suratele ei. Pentru a se face remarcata, le spune intr-o doara ca ea se muta pe firul electric de pe linia ferata. Una din ele ii spune celeilalte: "Uita-te, draga, si la asta! Se crede Ana Karenina!"

În prealabil postat de LapetiteMoc

Nikos Kazantzakis ai citit ? Este un autor grec de o profunzime ortodoxa autentica. Personal, il ador. ("Iisus rastignit a doua oara", "Raport catre El Greco", "Alexis Zorba" etc...).

------------------------------------------
... si acum sa glumim, a propos de "Ana Karenina":

Trei ciori barfeau pe o creanga. Una din ele se credea marginalizata si neinteresanta pentru suratele ei. Pentru a se face remarcata, le spune intr-o doara ca ea se muta pe firul electric de pe linia ferata. Una din ele ii spune celeilalte: "Uita-te, draga, si la asta! Se crede Ana Karenina!"

:)) Drăguţ bancul!
Nu am citit Kazantzakis, deşi mi-a fost recomandat. O carte care pe mine m-a mişcat profund a fost "Cămaşa lui Cristos".

[delia31]

[quote=LapetiteMoc;368768]Nikos Kazantzakis ai citit ? Este un autor grec de o profunzime ortodoxa autentica. Personal, il ador. ("Iisus rastignit a doua oara", "Raport catre El Greco", "Alexis Zorba" etc...).
QUOTE]



..."Fratricizii", "Ultima ispita a lui Hristos"...

O fi avut candva profunzime ortodoxa in perioada nealterata de influentele ateiste, doar ca, ulterior, datorita supraomului lui Nietzsche, a ajuns sa deformeze atat de mult adevarul despre divino-umanitatea lui Iisus in romanul “Ultima ispita a lui Hristos”, incat Biserica Ortodoxa Greaca l-a anatemizat pt. viziunea lui blasfemiatoare, la care n-a vrut sa renunte.

Biserica Catolica a inclus cartea lui Kazantzakis in lista cartilor interzise, iar despre controversatul film al lui Martin Scorsese, cu acelasi nume, inspirat din romanul lui Kazantzakis, se stie ca a generat un mega scandal in media.

Nici nu-i de mirare: o blasfemie fantezista despre un fiu al lui Dumnezeu, atat de stapanit de indoieli, spaime si vicii, atat de confuz si chinuit de menirea lui, incat ajunge chiar sa creada despre sine ca e o iluzie a satanei.
Iuda e configurat la Kazantzakis drept singurul ucenic fidel, un fel de constiinta a lui Iisus care il ajuta sa-si spulbere confuziile, singurul ucenic “suficient de credincios pt. a-l trada”, pt. ca, in viziunea lui Kazantzakis, Iuda a tradat la cererea expresa a lui Iisus.

Cred ca dincolo de calitatile de scriitor exceptional, scrisul si ideile lui Kazantzakis fascineaza printr-o ambiguitate voit frapanta, printr-o deschidere periculoasa catre mai multe interpretari.
In cazul “ Ultimei ispite”, menita daca nu sa-l instraineze de adevaratul Hristos pe omul nedus la Biserica, macar sa-i ofere “materie prima” pt. a si-L imagina in ipostaze blasfemiatoare.

In “Ultima ispita a lui Hristos”, Kazantzakis, practic rescrie si reinterpreteaza Evanghelia, introducand detalii naucitoare, stupefiante si blasfemiatoare la adresa lui Hristos.
Si tocmai aici isi arata Kazantzakis talentul literar, inducand in eroare. Ceea ce vrea sa para o alegorie, ajunge sa fie o erezie, atunci cand scriitorii depasesc granita dintre fictiune si adevar (si inca adevar revelat de sus).

Dincolo de scopul demonstratiei, ca pana la urma, Hristos a invins si ultima ispita, ideile lui - subtile si paradoxale -transmit insidios un mesaj subliminal, menit sa clatine, sa produca oscilatii pe firul subtire al credintei omului.

E inoculata subtil ideea ca daca si Hristos a fost la un pas de a ceda placerilor omenesti pe care si le-a refuzat cu greu, chinuit de spasme, atunci cu siguranta, noua, muritorilor de rand ni se ingaduie, fara sa ne mai facem atatea procese de constiinta.

Daca si Hristos a fost pe punctul de a regreta paradisul terestru de aici si acum, atunci e foarte posibil ca acea Imparatie a cerurilor sa fie fictiva. Cam asta propune subtil Kazantzakis. Ceea ce e total neortodox si periculos pentru cei inca necopti in credinta!

Deci nu din prea multa profunzime ortodoxa autentica s-a exclus singur din ortodoxie! Pacat de el! ca era chiar talentat!

[ionica_29]

Si mie imi place literatura rusa, ultima carte citita a fost ''Umiliti si obiditi'' de Dostoievski. Zilele trecute am inceput sa recitesc - nu stiu a cata oara - Fratii Karamazov.
Pe langa literatura rusa, in ultima vreme am citit carti despre casatorie (asta pentru ca sunt in pragul casatoriei:) - mi-a placut foarte mult ''Viata de familie '' a parintelui Paisie Aghioritul.

,,Wolf Hall" (Hilary Mantle), ,,Wild Swans:Three Daughters of China" (Jung Chang) ,,The Elephant's Journey" (Jose Saramango) ,,Despre Cioran si fascinatia nebuniei" (Dan.C.Mihailescu) ,,Cunoasterea lui Dumnezeu" (Karl Barth).

În prealabil postat de Scotland The Brave

,,Wolf Hall" (Hilary Mantle), ,,Wild Swans:Three Daughters of China" (Jung Chang) ,,The Elephant's Journey" (Jose Saramango) ,,Despre Cioran si fascinatia nebuniei" (Dan.C.Mihailescu) ,,Cunoasterea lui Dumnezeu" (Karl Barth).

Am citit de la Saramango "Eseu despre orbire". E pe lista mea de preferate. Care e cam lungă ce-i drept.

În prealabil postat de Lilith23

Am citit de la Saramango "Eseu despre orbire". E pe lista mea de preferate. Care e cam lungă ce-i drept.

Omul nu a avut carti in copilarie.Mergea la biblioteca publica din Lisabona din curiozitate si asa si-a format inclinatia catre lectura.Cand mergi mult ca sa ajungi la o biblioteca probabil ca asta se regaseste cumva in scris :) Spunea despre el ca nu este un nuvelist ci un eseist ratat care a inceput sa scrie nuvele pentru ca nu stia cum sa scrie un eseu.

Apropo despre orbire,avea o vorba Saramango: ,,I think we are blind. Blind people who can see, but do not see." Asta m-a dus cu gandul la vorbele lui Hristos: ,,De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea" (Matei 13:13-14).

Toate cele bune Lilith