Nevoia credintei

[Kronos]

De ce e nevoie de credință pentru mântuire? De ce nu e de-ajuns să fii bun ca să ajungi în Rai? Dacă ești un model pentru creștini, dar nu crezi în Iisus, e clară treaba... nu te mântuiești. Dacă, pe de altă parte, ești un mare păcătos, dar crezi în Iisus, cu puțină muncă te mântuiești.

De ce sunt obligat să cred în cineva, chiar și în ceva, pentru a mă mântui? Pentru mine afirmația lui Marc Aureliu din semnătura unui membru al forumului a fost revelatoare: a spus tot ce gândeam, în cuvinte puține, dar nu știam să exprim. Traieste o viata implinita. Daca exista zei, si sunt drepti, nu le va pasa cat de devotat lor ai fost, ci vei fi binevenit datorita virtutilor de care ai dat dovada de-a lungul vietii.

Dumnezeu ne-a dat libertate. Cred că fiecare creștin, și nu numai, e de-acord cu asta. Ori când sunt liber, înțeleg că nu sunt nevoit să mă închin cuiva. Și din moment ce Dumnezeu mi-a acordat acest privilegiu, nu văd motivul pentru care m-ar pedepsi, evident în limita în care libertatea mea nu o încalcă pe a celuilalt. De ce un om e pedepsit pentru că alege să nu creadă într-o persoană, deși tocmai acea persoană (pentru cei care cred în ea) a garantat libertatea fiecăruia?

Din punctul meu de vedere cel care renunță la a fi liber, închinându-se la diverse personaje care se impun drept Dumnezeu și au pretenția de a fi întru totul ascultate, ar trebui pedepsite de Providență tocmai pentru că refuză cel mai de preț dar în viață. În fond, sinucigașii sunt condamnați pentru că refuză darul vieții. Un om care-l refuză pe cel al libertății de ce n-ar fi?

Am ajuns la concluzia că religia creștină e împotriva libertății gândirii, promovând un paradox menit să ascundă acest fapt:
1. Dumnezeu l-a creat pe om liber și l-a lăsat cu liberul arbitru chiar și după cădere.
2. Dumnezeu (Iisus) te pedepsește dacă nu crezi în El. (marea constrângere)

Concluzie: Dumnezeu te-a făcut liber, dar te pedepsește dacă...

Și cu porcu în pod, și cu sufletul în rai nu prea merge. Ori tocmai aceasta se dorește să fie poziția Bisericii (dacă spunem că omul de fapt nu e liber și că el trebuie să-și supună voința altcuiva, trezim spiritul de revoltă din el și pierdem adepți. Dacă spunem că e liber, iar îl pierdem că-l lăsăm să se gândească la posibilele nelămuriri ale creștinismului fără să fie speriat că face ceva rău și să renunțe. Așa că împăcăm și capra și varza: omul e liber, dar de fapt e liber să renunțe la libertate și să ne dea nouă ascultare pentru a se mântui. Altfel...la ghenă cu el că n-avem nevoie de gânditori și de rebeli).

[Mihnea Dragomir]

Libertatea conştiinţei este unul dintre cele 4 aspecte ale asemănării omului cu Dumnezeu. Deci, nu numai omul este liber: şi Dumnezeu este liber.
Atunci când omul îşi foloseşte libertatea spre a-L rejecta pe Dumnezeu, şi Dumnezeu îşi foloseşte libertatea spunând, la capătul vieţii noastre: "nu îl cunosc pe acesta, care nu M-a cunoscut pe Mine".

[AndreiM]

Foarte frumos spus, domnule Dragomir!
Ce avem noi pe pamant e doar o umbra vaga a libertatii. Daca o folosim pentru a ne inradacina aici atunci ce vom spune in fata judecatii? Am cautat numai comorile acestei lumi, nu stim si nu vrem nimic din Ceruri..
Dumnezeu e singurul prin care ne putem maintui, El e salvarea noastra, Lui ii dam toate bucuriile noastre si la nevoie toate necazurile noastre, care sunt acceptate de El cu drag. Daca facem asta, ca unui prieten, ca unui frate, nu ar trebui sa ii dam cinstire, slava?
Daca Il cunosti pe Dumnezeu, puterea Sa, bunatatea Sa, dragostea Sa, smerenia Sa, blandetea Sa, ramai inmarmurit. Asa cum, cand te indragostesti de cineva si iubesti, ii dai si inima si viata si tot ce esti acelei persoane, si vorbesti tuturor de ea si nu-ti vine sa-i dai drumul, asa si daca Il cunosti pe Dumnezeu, daca Il iubesti, cum sa nu-L slavesti?

[Kronos]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Libertatea conştiinţei este unul dintre cele 4 aspecte ale asemănării omului cu Dumnezeu. Deci, nu numai omul este liber: şi Dumnezeu este liber.
Atunci când omul îşi foloseşte libertatea spre a-L rejecta pe Dumnezeu, şi Dumnezeu îşi foloseşte libertatea spunând, la capătul vieţii noastre: "nu îl cunosc pe acesta, care nu M-a cunoscut pe Mine".

Atunci Scriptura ar trebui modificată astfel încât să spună adevărul despre Dumnezeu:
Dumnezeu are dragoste și nu Dumnezeu e dragoste.

Pentru că dacă Dumnezeu ar fi dragoste, atunci nu s-ar răzbuna pe om plătindu-i cu aceeași monedă, ci i-ar acorda-o necondiționat, indiferent de dorința omului. După cum am spus și dvs. confirmați, creștinismul afirmă că omul este liber, dar libertatea aceastuia se limitează doar la a-și sacrifica libertatea, dacă nu vrea să plătească.

Nu e ciudat că acest Dumnezeu iubitor care se pretinde a fi Iisus e în stare să „plătească” cu atâta sete...?

[elizabeth_sv]

În prealabil postat de Kronos

Atunci Scriptura ar trebui modificată astfel încât să spună adevărul despre Dumnezeu:
Dumnezeu are dragoste și nu Dumnezeu e dragoste.

Pentru că dacă Dumnezeu ar fi dragoste, atunci nu s-ar răzbuna pe om plătindu-i cu aceeași monedă, ci i-ar acorda-o necondiționat, indiferent de dorința omului. După cum am spus și dvs. confirmați, creștinismul afirmă că omul este liber, dar libertatea aceastuia se limitează doar la a-și sacrifica libertatea, dacă nu vrea să plătească.

Nu e ciudat că acest Dumnezeu iubitor care se pretinde a fi Iisus e în stare să „plătească” cu atâta sete...?

Sfanta Evanghelie ne-a fost data prin Duhul Sfant asa ca nu poate fi modificat cea ce este adevarat, asa cum vrem noi si cum ne-ar conveni noua, pt ca atunci am cadea in erezii.
Nu Dumnezeu se razbuna pe om ci omul nu vrea sa se apropie de Dumnezeu. Dumneata spui de virtuti insa vorbesti de ele de parca am ajunge la ele fff usor. De exemplu cum am putea iubi pe aproapele daca nu am face-o asa cum asa facut-o Hristos, iubindu-i pe evrei pana si-a dat duhul pe Cruce?
Ma intreb ce fel de libertate doriti... Libertatea de a nu pacatui sau de a pacatui dupa pofta inimii? Libertate de a iubi pe tot omul, indiferent de cum este?

Vedeti, noi nu am sti drumul de la Bucuresti la Suceava daca nu am dispune de harta, compas, drumuri etc. sau daca nu am fi indrumati de oameni, deci cum am putea cunoaste calea spre desavarsire daca nu prin indrumare. Dar atunci cand indrumarea vine direct de la Dumnezeu prin Fiul sau care s-a coborat in uraciunea asta de lume ca sa ne traga la El, care a murit pentru noi, atunci cum am putea spune ca el nu e Dragoste. Chiar Hristos spune ca a venit ca sa piara omul ci ca sa-l mantuiasca.

In cele din urma iti doresc sa cauti inainte sa acuzi, chiar daca nu crezi, cauta sa vezi de ce e asa, nu pe forum, nu la oameni du parerea lor ci la stalpii ortodoxiei. Crede ca TOTUL e adevarat din ceea ce spune Hristos iar daca nu crezi cauta din nou si din nou pt ca e adevarat. Avem nevoie de harta ca sa nu ne ratacim dar si de indrumatori, mai ales la un drum lung ca acesta care duce spre mantuire.

[Kronos]

În prealabil postat de elizabeth_sv

Nu Dumnezeu se razbuna pe om ci omul nu vrea sa se apropie de Dumnezeu.

Și de ce-l pedepsește cu iadul dacă e atât de iubitor?

Ma intreb ce fel de libertate doriti... Libertatea de a nu pacatui sau de a pacatui dupa pofta inimii? Libertate de a iubi pe tot omul, indiferent de cum este?

Așa cum a remarcat domnul Dragomir, libertatea cugetului, fără a mă teme că voi fi pedepsit.

In cele din urma iti doresc sa cauti inainte sa acuzi, chiar daca nu crezi, cauta sa vezi de ce e asa, nu pe forum, nu la oameni du parerea lor ci la stalpii ortodoxiei.

Stâlpii ortodoxiei tot de oameni au fost stabiliți.

Crede ca TOTUL e adevarat din ceea ce spune Hristos iar daca nu crezi cauta din nou si din nou pt ca e adevarat.

Tocmai asta e: că nu vreau să cred în ceva ce nu am garanția că este adevărat. Și de ce aș fi pedepsit de Dumnezeul care mi-a dat libertatea de-a alege între a crede și a nu crede?

[AndreiM]

Ai libertatea sa nu mananci. Nimeni nu te obliga, dar daca nu mananci mori. La fel, daca nu esti langa Dumnezeu mori incet in interiorul tau, fiind prada acestei lumi. Dumnezeu a zidit omul sa fie cu El, pentru ca in El gasim mantuirea. Daca ne despartim de el, asa cum daca ne despartim de mancare, apa sau aer, murim. Prin murim vreau sa spun ca nu gustam din nimic ceresc, nimic din Imparatia Cerurilor. Daca nu crezi in Dumnezeu, nu vrei sa ai de-a face cu el, atunci te afli in incapacitatea de a primi darurile Sale. Pur si simplu nu ai putea fi langa lumina Sa, nu ai putea sa gusti din Raiul cel duhovnicesc. El vrea sa te puna in Rai, el vrea sa iti dea toata dragostea, toata bunatatea dar tu necrezand in El si nevrand sa Il ai in inima refuzi toate astea.

[nutucutu]

În prealabil postat de Kronos

Pentru că dacă Dumnezeu ar fi dragoste, atunci nu s-ar răzbuna pe om plătindu-i cu aceeași monedă, ci i-ar acorda-o necondiționat, indiferent de dorința omului. După cum am spus și dvs. confirmați, creștinismul afirmă că omul este liber, dar libertatea aceastuia se limitează doar la a-și sacrifica libertatea, dacă nu vrea să plătească.

Pentru ca DUmnezeu este dragoste nu se razbuna platind omului pacatul. Omul, alegind pacatul, alege sa fie departe de Dumnezeu. Iar departarea de Dumnezeu genereaza suferinta pe care EL INSUSI A ALES-O. Iar omul pactos, mindru fiind, spune ca Dumnezeu s-a razbunat cind de fapt el a ales sa stea in compania diavolului si nu a lui Dumnezeu.

Iar Dumnezeu, iubire si milostivire fiind, asteapta la nesfirsit ca omul sa decida singur (pentru ca e liber sa decida cum vrea) sa se intoarca la fericire. Iar omul sta in pacat si nefericire spunind ca Dumnezeu l-a condamnat cind de fapt a ales el insusi nefericirea.

[Kronos]

În prealabil postat de nutucutu

Pentru ca DUmnezeu este dragoste nu se razbuna platind omului pacatul. Omul, alegind pacatul, alege sa fie departe de Dumnezeu. Iar departarea de Dumnezeu genereaza suferinta pe care EL INSUSI A ALES-O. Iar omul pactos, mindru fiind, spune ca Dumnezeu s-a razbunat cind de fapt el a ales sa stea in compania diavolului si nu a lui Dumnezeu.

Iar Dumnezeu, iubire si milostivire fiind, asteapta la nesfirsit ca omul sa decida singur (pentru ca e liber sa decida cum vrea) sa se intoarca la fericire. Iar omul sta in pacat si nefericire spunind ca Dumnezeu l-a condamnat cind de fapt a ales el insusi nefericirea.

Asta nu are treabă cu necesitatea credinței pentru mântuire. Eu nu înțeleg de ce mântuirea e condiționată de credință. Că păcatul îl desparte pe om de Divin e una. Și chiar și-așa... de ce nu s-ar mai putea întoarce la Dumnezeu după moarte dacă tot îl așteaptă atât pe om? Dar asta e altă problemă.

Până la urmă, pentru a fi vrednic de Dumnezeu trebuie să te asemeni cu El. Și-atunci ce rost mai are credința? Te asemeni cu Binele făcând bine și dorind bine. Credința oamenilor într-un om îi oferă o mare protecție, în primul rând, și putere, în al doilea rând, celui care s-a impus ca lider al mulțimii de adepți. De aceea Mohamed a pornit o religie nouă și a cerut credință. De aceea iehoviștii, budiștii etc. cer credință. Și fiecare religie amenință cu suferința lipsa credinței. Pentru că necrezând, nu susții liderul sau gruparea. Și nesusținând-o, pierde putere. Cu ce se deosebește Iisus de ceilalți care și el, la rândul lui, a cerut credință în el, cu toate că putea foarte bine să arate calea și să ceară credință într-un Dumnezeu Atotprezent și nu musai în el?

[nutucutu]

În prealabil postat de Kronos

Până la urmă, pentru a fi vrednic de Dumnezeu trebuie să te asemeni cu El. Și-atunci ce rost mai are credința? Te asemeni cu Binele făcând bine și dorind bine. Credința oamenilor într-un om îi oferă o mare protecție, în primul rând, și putere, în al doilea rând, celui care s-a impus ca lider al mulțimii de adepți. De aceea Mohamed a pornit o religie nouă și a cerut credință. De aceea iehoviștii, budiștii etc. cer credință. Și fiecare religie amenință cu suferința lipsa credinței. Pentru că necrezând, nu susții liderul sau gruparea. Și nesusținând-o, pierde putere. Cu ce se deosebește Iisus de ceilalți care și el, la rândul lui, a cerut credință în el, cu toate că putea foarte bine să arate calea și să ceară credință într-un Dumnezeu Atotprezent și nu musai în el?

Facind binele, de fapt crezi. Cum vine asta? Am sa va dau un exemplu.
Sa presupunem ca intr-o firma vin doua persoane la angajare, pentru postul de secretara. Sint angajate amindoua si intra imediat la lucru, fara sa li se faca vreo instruire. Una din ele vine la servici cu 5 minute inainte, isi face datoria constiincios, la plecare lasa lucrurile in ordine, daca este vreo treaba urgenta nu ezita sa ramina jumatate de ora peste program pentru a-si duce treburile la bun sfirsit. Cealalta persona intirzie, isi ia concedii medicale false, in timpul programului isi rezolva problemele personale. Dupa doua saptamini seful ia persoana neadaptata si ii spune ca ii va face o instruire iar ea trebuie sa se supuna sau nu. Deci angajatul rau are alternativa de a CREDE in cuvintele sefului si de a se supune sau de a fi dat afara. Aceasta credinta inseamna de fapt faptele care o insotesc.
Credinta insemna sa credem ca cuvintele spuse de Domnul nostru Isus Cristos sint adevarate si sa incercam sa le urmam. Ce ne ofera Domnul nostru in schimbul acestei credinte? Ne face "actionari la firma" adica ne face mostenitori ai imparatiei cerurilor, asa cum ne-a spus. Domnul nostru Isus Cristos (spre deosebire de Buda sau Mahomed) este Dumnezeu. Iar in cazul crestinilor credinta nu insemna credinta oarba. Credinta inseamna a respecta Cuvintul Domnului, exact cum ati spus: facind binele, de exemplu.
Daca faceti binele dar spuneti ca nu credeti va aflati in postura fiului care face voia tatalui, chiar daca cuvintele lui nu spun asta:
" Iisus a rostit pilda aceasta:
„Un om avea doi fii. El s-a dus la cel dintâi şi i-a zis:
- Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.
- Mă duc, Doamne, i-a răspuns acesta. Dar nu s-a dus.
Mergând la al doilea fiu, tatăl i-a zis aceleaşi cuvinte.
- Nu vreau, a răspuns acesta. Dar mai apoi, părându-i rău, s-a dus.”
- Care dintre aceşti doi fii a făcut voia Tatălui? a întrebat Iisus.
- Cel de-al doilea, au răspuns aceia.
- De aceea vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia cerurilor. Căci a venit Ioan la voi, să vă arate calea dreptăţii, şi n-aţi crezut în el. Dar vameşii şi desfrânatele au crezut."

Din parabola de mai sus, spusa chiar de Domnul Isus Cristos vedem ca cei care cred nu sint cei care vorbesc ci cei care fac ceva, adica binele, caritatea etc. Si pentru ca i-ati mentionat pe Mahomed si Budha, amintiti-va ca nici unul dintre ei nu a facut faptele pe care le-a facut Isus. Conducatori de osti au fost destui in istorie, intemeietori de sisteme filosofice deasemenea, dar nimeni nu a facut orbii sa vada sau mortii sa invie. Doar Isus Cristos si asta pentru ca EL e Fiul Lui Dumnezeu.