Puterea rugaciunii pentru altul

[skicolour]

In Filocalie am gasit urmatoarele: 'Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.

Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.

Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.'


Cat de puternica poate fi rugaciunea pentru altul? De ce anume este influentata? Cunoaste-ti exemple?

[AndreiM]

Am inteles ca foarte puternica e rugaciunea parintilor pentru copii si a parintelui pentru ucenic.
Eu cred ca e foarte puternica in primul rand pentru ca daca e pentru persoana iubita, atunci cu siguranta iti versi vointa, dragostea si iti pui toata inima in rugaciune, cu siguranta va asculta Dumnezeu.
In al doilea rand, daca cineva iti spune sa te rogi pentru el sau ea, Dumnezeu iti primeste si rabdarea, si faptul ca iti folosesti cele cinci minute din viata pentru sufletul altcuiva, iubeste-ti aproapele!

[Adriana-Simona]

Cu cat iubirea e mai mare, cu atat rugaciunea e mai puternica.

Motto: ,,Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui."(Psalmul 45).

Oamenii Credintei din Biblie care s-au rugat au fost mijlocitori .Este un lucru fara putinta de tagada.Avraam a staruit pentru Sodoma si Gomora.Moise a mijlocit pentru Israelul apostat.Samuel s-a rugat toata noaptea pentru Saul si in mod continuu pentru popor.David a staruit inaintea lui Dumnezeu pentru poporul lui.Daniel s-a rugat pentru izbavirea poporului Domnului din Babilon.Hristos s-a rugat pentru ucenicii lui si mijlocit pentru Petru: ,,Domnul a zis: "Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si, dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai." (Luca 22:31-32).Apostolul Pavel ne indeamna,dupa ce ne imbracam cu toata ,,armura lui Dumnezeu"(vezi in Efeseni 6) sa ,,Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii"(Efeseni 6:18).

Daca ar fi o lege a rugaciunii atunci ar putea fi aceea ca fiecare,stand in fata Domnului,isi poarta si povara sa dar trebuie sa o poarte si pe a altuia.Totdeauna exista o povara.Mantuitorul a mijlocit pentru ca a purtat pacatele nostre(Isaia 53:12)dar mijloceste acum,in cer,pentru noi,intrucat: ,,De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururi ca sa mijloceasca pentru ei"(Evrei 7:25).Moise si-a insusit cauza lui Israel(rugaciunile din Exod 17,34 si din Numeri 11,14,21).Isaia s-a identificat cu ,,un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate"(Isaia 6:5).Daniel a facut marturisiri pentru natiune(Daniel 9).

Duhul Sfant mijloceste pentru noi: ,,Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite. Si Cel ce cerceteaza inimile stie care este nazuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu"(Romani 8:26-27) iar ajutorul sau este caun rau de apa vie ce curge din inima,intrucat noi,pacatosi si slabi, avem de luptat cu:,,Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti"(Efeseni 6:12).

Singurul lucru cu privire la care se spune ca a fost Dumnezeu surprins a fost cand glasul mijlocirii a putut inceta: ,,El vede ca nu este niciun om si Se mira ca nimeni nu mijloceste. Atunci bratul Lui Ii vine in ajutor, si neprihanirea Lui Il sprijina"(Isaia 59:16).In Mila Lui izbavitoare EL tine cont de mijlocitorii care isi pun umarul sub povara altuia: ,,Caut printre ei un om care sa inalte un zid si sa stea in mijlocul sparturii inaintea Mea pentru tara, ca sa n-o nimicesc; dar nu gasesc niciunul!"(Ezechiel 22:30).

Dumnezeu ne-a atras atentia asupra faptului ca :" Gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre."(Isaia 55:8-9).O cauza a acestei distante consta in incapacitatea noastra de a ne ruga,mai ales cand mijlocim,asa cum ne-a invatat Mantuitorul.Este chintesenta rugaciunii: ,,De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre" (Marcu 11:24-26).

Mantuitorul ne-a incredintat ca Tatal nostru ceresc stie ce avem nevoie inainte ca noi sa cerem (Matei 6:8) iar Cel de Sus ne-a spus tuturor ca: ,,Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima"(Ieremia 29:13). Pacatul (Psalmul 65:17), necredinta (Evrei 3:19), duhul neiertator (Matei 6:14-15), gandul nestatornic (Iacov 1:6-7), constiinta care condamna (I Ioan 4:20), gandul egoist(Iacov 4:3) il indeparteaza pe om in rugaciune de Tatal ceresc. Apostolul Petru ne-a spus ca:"In adevar, vad ca Dumnezeu nu este partinitor,ci ca, in orice neam, cine se teme de El si lucreaza neprihanire este primit de El"(Fapte 10:34-35) iar Apostolul Ioan a lasat peste timp indemnul credintei:

,,Preaiubitilor, daca nu ne osandeste inima noastra, avem indrazneala la Dumnezeu.Si orice vom cere vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui. Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau, Isus Hristos, si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El. Cine pazeste poruncile Lui ramane in El, si El in el. Si cunoastem ca El ramane in noi prin Duhul pe care ni L-a dat" (I Ioan 3:21-24).

Cu aceste ganduri va doresc tuturor celor care cititi aceste randuri sa va aminti cand va rugati,atunci cand lumea va judeca,va condamna,va loveste,cand speranta pare pierduta,cand durerea va da tarcoale,cuvintele Mantuitorului: ,,Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua.Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia." (Luca 12;31-32).

Celor care se roagă li se poate întâmpla uneori ca să simtă o dorinţă irezistibilă de a se ruga pentru cineva. M-am întrebat adeseori de ce şi iată care este răspunsul pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am aflat: pentru că Dumnezeu vrea să miluiască acel suflet!

[glykys]

Si bunica se ruga, mai ales in miez de noapte, cu lumanari aprinse, si rugaciunea ii era ascultata, pentru ca era om drept, foarte credincios si sufletist.
Multumita rugaciunilor ei de mijlocire catre Dumnezeu si sfinti, familia noastra a scapat de multe necazuri si eu am luat multe examene.
Totusi, odata, cineva din neam a indemnat-o sa se roage si pentru fiul ei, care era cam pierde-vara, bunica l-a pus pe pomelnic, la manastire, dar preotul i-a spus: nu pot sa il pomenesc pe X, ca mereu il are pe necuratul in gura! De unde stia respectivul ce nici macar bunica nu stia...

Tot ea m-a invatat ca prin rugaciune, poti sa intorci si un om de la moarte la viata (de exemplu, pe bunicut, care a supravietuit miraculos si datorita rugaciunilor ei), dar numai daca asta e voia lui Dumnezeu.

In adolesecenta mea, m-am inteles cu cineva sa ne rugam impreuna pentru un om mai ateu de fel, pe care il iubeam amandoua. Dupa luni intregi, am si avut un mic rezultat: respectivul a fost vazut facandu-si o cruce, lucru inedit. Dar mai mult de atat nu stiu daca am reusit, desi pana astazi cred ca il pomenim amandoua...

[nutucutu]

În prealabil postat de skicolour

... iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat.

De unde aceasta idee? Sint atitea exemple in vietile sfintilor cind sfintii s-au rugat pentru pacatosi, iar pacatosii s-au intors la Dumnezeu! Eu am observat ca foarte multe rugaciuni se refera la noi si la ceilalti:
...si ne iarta NOUA greselile noastre...
... Sfinta Marie, Maica Lui Dumnezeu, roaga-te pentru NOI, pacatosii, acum si in ceasul mortii noastre, Amin.
...ai mila de NOI si de INTREAGA LUME...
...O Isuse, iarta-NE pacatele, fereste-NE de focul iadului si du in cer TOATE sufletele, mai ales pe ACELEA care au mai mare nevoie di mila TA...

Eu stiu ca avem obligatia sa ne rugam pentru ceilalti: pentru preoti, pentru bolnavi, pentru muribunzi, pentru tara, pentru familii crestine, pentru...

[George.m]

În prealabil postat de nutucutu

De unde aceasta idee? Sint atitea exemple in vietile sfintilor cind sfintii s-au rugat pentru pacatosi, iar pacatosii s-au intors la Dumnezeu!

Nu cred ca ideea respectiva trebuie desprinsa din context:

Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el.

Skicolour se referea la situatia in care eu, sa zicem, cer cuiva sa se roage pentru mine, dar nu conlucrez, ci petrec in lenevie, in nepasare. In acest caz nu-mi foloseste rugaciunea aceluia.
Rugaciunile trebuie sa se impleteasca.
Nu voi fi mantuit stand in fotoliu, in vreme ce altii stau in genunchi pentru mine. E trebuinta si de nevointa proprie.

Spune, in acest sens, Sfantul Varsanufie:
"Daca nu face omul tot ce poate si nu uneste aceasta cu rugaciunile sfintilor, nu are niciun folos de la rugaciunile sfintilor pentru el. Caci daca ei se infraneaza si se roaga pentru el, iar el se deda placerilor si leneviei, ce-i foloseste rugaciunea lor pentru el? Atunci se implineste ceea ce s-a spus: Unul zideste si altul strica. Ce au mai mult decat ostenelile?

Caci daca s-ar putea ca cel pentru care se roaga sfintii, sa se mantuiasca si fara sa dea si el putina luare aminte, n-ar fi nici o piedica pentru Dumnezeu ca ei sa faca aceasta si pentru toti pacatosii lumii. Dar, chiar daca se nevoieste putin si pacatosul, el tot are nevoie de rugaciunea dreptului. Caci spune Apostolul: Mult poate face rugaciunea staruitoare a dreptului (Iavov 5,16).

Asadar, cand se roaga sfantul si dreptul, trebuie sa conlucreze si pacatosul, dupa puterea lui, prin pocainta lui, cu rugaciunea sfintilor".

[glykys]

În prealabil postat de George.m

Nu cred ca ideea respectiva trebuie desprinsa din context:
Skicolour se referea la situatia in care eu, sa zicem, cer cuiva sa se roage pentru mine, dar nu conlucrez, ci petrec in lenevie, in nepasare. In acest caz nu-mi foloseste rugaciunea aceluia.
Rugaciunile trebuie sa se impleteasca.
Nu voi fi mantuit stand in fotoliu, in vreme ce altii stau in genunchi pentru mine. E trebuinta si de nevointa proprie.

Subscriu - si nu e prima data cand eu personal sunt de acord cu aceasta idee, pentru ca mi s-a intamplat, si am fost in ambele roluri.

[skicolour]

Am gasit aceste cuvinte ale Parintelui Paisie (in’Parintele Paisie mi-a spus’) : ‘…pentru ca Dumnezeu sa auda o rugaciune si sa faca bine pe cineva, trebuie sa ne rugam cu o astfel de dispozitie: Dumnezeul meu, fa-l bine pe acela si da-mi mie boala lui! Sau daca cineva este paralizat si vrem sa-l ajutam, sa avem curajul sa spunem: Dumnezeul meu, ia de la mine jumatate din puterea picioarelor mele si da-o aceluia! Rugaciunea trebuie sa se faca cu osteneala, cu jertfire de sine si atunci Bunul Dumnezeu, vazand neputinta noastra de a purta boala aceluia, il face bine si pe acela si nici noua nu ne da acea boala.
Asadar, pentru ca o rugaciune sa fie auzita, trebuie sa se faca cu o astfel de dispozitie. Desigur, uneori se poate ca Dumnezeu sa ingaduie, intr-adevar, vreo boala pe care o putem suporta.’


....si...stim ca parintele Paisie a murit de cancer. Cred ( aceste cuvinte sunt de la mine si iertati-ma daca gresesc) ca Domnul a ingaduit aceasta binecuvantata boala ( acest sfarsit stiut de dinainte ca se apropie) a lui pentru marea sa iubire fata de oameni; a cerut sa primeasca povara, pentru usurarea celui bolnav, iar Domnul s-a milostivit de acela si a ingaduit boala parintelui.