Oamenii strazii. Cum ii putem ajuta?

Fiecare noapte e tot mai friguroasă. În Bucureşti întâlneşti, destul de frecvent, persoane care-şi caută un colţişor, în vreo scară de bloc sau în afara ei, unde să poată aţipi. Unii sunt de multă vreme în stradă, iar stresul teribil provocat de situaţia asta şi-a pus amprenta puternic şi asupra stării lor psihice. Cei mai mulţi au ajuns în starea asta probabil din cauza vreunui mare necaz în familie sau a indiferenţei şi răutăţii celor care ar fi trebuit să-i iubească.

Ce se poate face pentru ei? Cum pot fi ajutaţi? Cunoaşteţi asociaţii, fundaţii care să ofere adăpost în condiţii omeneşti?

Primăria oferă nişte adăposturi, însă nu prezintă siguranţă, se pare, mai ales dacă e vorba de femei.

[Mihnea Dragomir]

Eu, cu oamenii străzii, popular numiţi "boschetari" nu prea am avut succes. De exemplu, era unul care îşi făcuse perimetru de cerşit nu departe de casa mea. I-am oferit o afacere: să măture curtea mea. Contra a 8 lei, trebuia să măture de frunze un perimetru de 300 mp, treabă de maxim jumătate de oră. Jobul era periodic: altă sâmbătă, altă măturare, alţi 8 lei. Nu a vrut, pretextând motive de sănătate. Dar, ca să cerşească ore întregi în frig şi să-şi ia o sticlă de vodcă după aia, a găsit resurse de sănătate.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De exemplu, era unul care îşi făcuse perimetru de cerşit nu departe de casa mea. I-am oferit o afacere: să măture curtea mea. Contra a 8 lei, trebuia să măture de frunze un perimetru de 300 mp, treabă de maxim jumătate de oră. Jobul era periodic: altă sâmbătă, altă măturare, alţi 8 lei. Nu a vrut, pretextând motive de sănătate. Dar, ca să cerşească ore întregi în frig şi să-şi ia o sticlă de vodcă după aia, a găsit resurse de sănătate.

E adevarat ca unii sunt si lenesi, asa s-au obisnuit. Dar suma pare putin cam mica, chiar si pentru un om al strazii. Cred ca nu renteaza, probabil din cersit aduna mai mult intr-o jumatate de ora, afacerea lui e mai buna.

[Florin-Ionut]

Pînă la recuperarea lor totală, trebuie să treacă prin foame şi lipsuri. Cei cîţiva lei donaţi pentru moment pot ajuta să treacă ziua mai uşor şi să ducă acasă copiilor ceva de papa.

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

E adevarat ca unii sunt si lenesi, asa s-au obisnuit. Dar suma pare putin cam mica, chiar si pentru un om al strazii. Cred ca nu renteaza, probabil din cersit aduna mai mult intr-o jumatate de ora, afacerea lui e mai buna.

Faceţi un calcul: 8 lei pentru jumătate de oră de muncă înseamnă 16 lei pe oră.

Acum înmulţiţi 16 cu numărul orelor de muncă dintr-o săptămână, respectiv 40: veţi fi surprins să descoperiţi că rezultatul este 640 lei, neimpozitabili.

Încă o dată: 640 lei pe săptămână, în condiţiile în care există români care muncesc pentru aceşti bani o lună încheiată.

Vi se mai pare puţin ?

Trecând peste acest aspect, sunt de părere că cea mai bună metodă pentru a-i ajuta este să căutăm şi să luăm legătura cu organizaţii specializate despre care ştim că se ocupă cu asemenea cazuri şi să donăm bani sau alimente sau îmbrăcăminte.

Multă vreme i-am ignorat, nu prea i-am văzut. Drumurile mele nu se prea intersectau cu ale lor. Iar pe cerșetori îi suspectam că sunt „de profesie”; poate că mulți chiar sunt.

Dar cine vrea să-i vadă și să-i miluiască pe cei adevărați, oameni care locuiesc prin corturi, oameni care ar fi fericiți să fie lăsați măcar într-o ghenă să se adăpostească, îi poate afla, mai ales dimineața, în fața centrului Samusocial din București, șos. Grozăvești nr. 82 bis, adică aici, unde este și o hartă.

Dincolo de faptul că n-au unde să-și pună capul, oamenii ăștia (în număr de aprox. 5000 în București, dintre care mor în stradă în jur de 200 anual, mai ales din cauza frigului) au nevoie chiar de mâncare, de haine și încălțări, de săpun și alte produse de igienă.

Samusocial a făcut un apel în presă pentru ca oamenii din blocuri să permită oamenilor din stradă să se adăpostească în holurile blocurilor măcar atunci când temperaturile scad sub zero.

Reacțiile n-au fost deloc bune și, cu atât mai mult, cred că asta e o cauză pentru care trebuie insistat.

Atâta vreme cât primăriile din București nu pun la dispoziție decât 300 de locuri de cazare pentru ei (și acelea murdare, cu păduchi, după cum spunea unul care a fost acolo), iar ei sunt cam 5000, cred că altă soluție de a-i salva de la o moarte chinuitoare nu există.

Sunt conștient că nu-i ușor, că pot face scandal sau mizerie (unii fac; eu am cunoscut câțiva surprinzător de civilizați). Totuși, să nu uităm că sunt oameni, de aceeași valoare ca și noi. Ba probabil unii dintre ei sunt convins că sunt de o calitate mult mai bună decât mine, având în vedere ce și cum au îndurat.

Oricum ar fi, buni sau răi, vinovați sau nu pentru starea în care au ajuns, nu trebuie judecați, ci ajutați. E mult mai ușor să rabzi un astfel de om pe scară decât să rabzi ceea ce rabdă el în fiecare zi și, mai ales, noapte.

Mai multe informații despre campania aceasta puteți afla aici.

Si eu vad mai mereu un barbat imbracat foarte gros cu multe sacose langa el stand pe o banca in zona Televiziune-Herastrau,mi-e mila de el,de un an sta pe bancile de langa strada,ma gandesc ca vine frigul saptamana asta......oamenii isi plimba cainii pe langa el si el saracu' sta,parca asteapta ceva,nu cerseste.

[icamilin]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ce se poate face pentru ei? Cum pot fi ajutaţi? Cunoaşteţi asociaţii, fundaţii care să ofere adăpost în condiţii omeneşti?

Primăria oferă nişte adăposturi, însă nu prezintă siguranţă, se pare, mai ales dacă e vorba de femei.

Am ajuns la concluzia ca nu se poate face nimic pentru ei.
In primul rand ca primariile au alte interese nu de-a ajuta pe cei in nevoi si din pacate am intalnit cazuri in care oameni de suflet au incercat sa se implice in a ajuta pe acesti " oameni ai strazii " dar din pacate au esuat fiindca acesti oameni sunt deja obisnuiti cu acest mod de viata, se complac in el si nu se pot adapta la o schimbare, fie ea si in bine.
S-au obisnuit cu cersitul, cu frigul, cu arsita noptilor de vara, se multumesc cu putinul pe care-l au, parca nu-si doresc schimbarea!
Acum un an am ajuns la parintele Arsenie Papacioc pentru ai cere un sfat in legatura cu o persoana fara adapost, fara serviciu, fara nimic si imi aduc aminte cum maicuta care avea grija de parintele mi-a spus cu glas domol ca acesti tineri sunt irecuperabili, ca nu se pot adapta la o viata normala dupa toate traumele prin care au trecut pana la o varsta anume. Zicea ca aparent ei isi doresc schimbarea dar cand vrei sa-ti pui planul in aplicare nu mai raspund cerintelor si sfaturilor care se impun pentru integrarea lor in societate. Mi-am dat seama destul de repede ca a avut dreptate si n-am sa uit niciodata aceasta discutie cu maicuta.

[Hans Dietrich]

In ceea ce ii priveste pe oamenii strazii, societatea de azi nu este interesata( si nici nu va fi ) in nici un fel de acestia, neoferindu-le nimic ( nu cred ca acestia ar accepta, din motive doar de ei stiute ) pentru a iesi din starea in care se afla ( personal nu cred ca ar putea, chiar daca s-ar stradui sa ii schimbe, si nici nu cred ca vor ). Am inteles ca ar fi asa numitele adaposturi de noapte si cantine sociale ( sau ale saracilor ) dar nu cred efectiv ca si acestea (daca sunt) le-ar ajuta cu ceva, din moment ce acesti oameni ai strazii au "stilul lor" de viata : cotrobaitul prin tomberoane, adunat pet-uri, fiare vechi, paine, sticle, etc...... Plus de aceasta sunt si o gramada da caini comunitari ce ii insotesc pe acesti " boschetari ".
Pe de alta parte nu are nimic in comun saracia cu " a locui " pe strada. " Boschetarii " sunt o categorie aparte, cred ca au si o organizare a lor, locuri pe unde isi fac veacul...