Egoismul

Iata o istorioara ortodoxa care ne arata cat de mare pacat este egoismul:

http://www.youtube.com/watch?v=cshc6bvAGP4
Sa incercam sa identificam modalitati de a lupta cu acest pacat.

Egoismul, izvor de suferinta


,, In depasirea suferintelor exista un sens adanc, fiindca omul, depasindu-Ie, se caleste si se desavarseste. O astfel de suferinta poate fi si dragostea neimpartasita -insa este important cum anume o depasim.
Mai intai de toate, trebuie sa ne punem intrebarea: "Si de ce, la drept vorbind, dragostea mea ar trebui sa fie impartasita?" Bineinteles, omul vrea sa fie iubit. Si eu, de exemplu, vreau sa fiu milionar - dar in virtutea carui fapt ar trebui sa fiu milionar? Si daca voi incepe sa ma amarase din aceasta cauza, voi deveni un om profund nefericit si pe deasupra bolnav.

Cauza starii acesteia se afla in egoism, in faptul ca ma socot vrednic de toate bunatatile - dar de unde si pana unde sa fiu vrednic? Eu, om pacatos, nu pot sa fiu vred*nic de ele - iar daca Ie am totusi pe unele, trebuie sa-I dau pentru asta multumita lui Dumnezeu. Si daca-mi place ci*neva, asta nu inseamna defel ca trebuie sa-i plac si eu lui. Cu cat este mai egoist omul, cu atat e mai nefericit, gandindu-se: "Si asta trebuie sa-mi apartina!"


Ca atare, invingerea suferintei inseamna invingerea propriului egoism si inaltarea de la egoism la duhovnicie. Da, omului i-a fost data vointa libera, insa si celuilalt i s-a dat vointa libera. El poate sa iubeasca, poate si sa nu iubeasca.


Noi trebuie sa intelegem ca exista pronie dumnezeias*ca, si ca nici un fir de par din capul omului nu cade fara voia lui Dumnezeu, adica Domnul ii iubeste si incearca sa-i indrume spre mantuire pana si pe necredinciosi si sa-i fereasca de lucrurile vatamatoare pentru mantuire, fara a le incalca libertatea.


In situatia de dragoste neimpartasita, poate ca si prin asta ii fereste de asa ceva, si trebuie sa-I fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru tot ce se intampla cu noi. Aceasta este o manifestare a iubirii dumnezeiesti.
Se intampla ca omul pur si simplu sa nu fie gata de in*temeierea unei familii. Cand fata este pregatita pentru viata de familie, Domnul ii trimite omul potrivit. Ea poa*te fi si uratica, si prostuta, cum o fi, dar El ii va trimite om, pe cand alta poate fi si frumoasa, dar nu i se da om, fiindca nu este pregatita.


In general, trebuie inteles ca temeiul dragostei este Dumnezeu, El e izvorul ei. Odata nascut, pruncul se hra*neste nu doar cu lapte, ci si cu dragostea parinteasca, si va cauta toata viata aceasta dragoste, cunoscand-o (asa ar tre*bui) inca din primele zile de viata. Acest sistem de viata -dragostea intre oameni - este lasat de Dumnezeu, iar dra*gostea - acesta este un moment foarte important - cere jertfelnicie. Uneori este imbinata cu suferinta.


Cel mai infricosator lucru este ca omul contemporan intelege dragostea numai ca placere. El nu accepta sufe*rintele si vrea sa traiasca numai in desfatari - dar daca in viata omului nu exista suferinte, este neroditor si devine, ca sa zic asa, "gunoi cosmic".""
Parintele Serghie Nikolaev
Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ta-139603.html

[cristiboss56]

Un pacat mare , precum spui Antonia , un pacat izvorat din iubirea de sine , o iubire irationala fata de trup , iar acest pacat mai este cunoscut in unele scrieri , ca " folosinta de sine " !
Aceasta iubire nesocotita fata de trup sadita in noi din frageda pruncie chiar de parintii nostri , se transforma in egoismul adus de tine in discutie pe acest thread

În prealabil postat de cristiboss56

Aceasta iubire nesocotita fata de trup sadita in noi din frageda pruncie chiar de parintii nostri , se transforma in egoismul adus de tine in discutie pe acest thread

Aici sunt multe de spus. In primul rand, in educarea copiilor, se fac greseli multe din iubire pur si simplu. Si asa cum, spune si morala povestii Sarea in bucate, sarea intelepciunii are rostul ei. E greu sa castigi aceasta intelepciune mai ales cand ai un singur copil.

Am intalnit si parinti care sustin ca-si invata copiii in primul rand sa se descurce, sa aiba tupeu si sa supravietuiasca in orice conditii. Cat de util este acest lucru in vederea mantuirii?

Pe de alta parte, multi sfinti isi au numele scrise in calendar datorita educatiei primite de la parinti:

http://www.crestinortodox.ro/calenda...is-121233.html
Numai Dumnezeu ne poate ajuta sa avem taria de caracter necesara pentru a-i ajuta pe copiii nostri sa devina crestini adevarati. Fuga de suferinta, fuga de cruce presupun adesea si fuga de mantuire.

http://ortodoxiatinerilor.ro/psiholo...frica-de-cruce

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Aici sunt multe de spus. In primul rand, in educarea copiilor, se fac greseli multe din iubire pur si simplu.E greu sa castigi aceasta intelepciune mai ales cand ai un singur copil.

Uite Antonia un link lamuritor in acerst sens , folositor noua tuturor , dar mai ales parintilor :
http://sfantulmunteathos.wordpress.c...atia-copiilor/
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=oe7dul_6CkI

Foarte frumoase cuvintele parintelui Iustin:,,Egoismul inseamna si caderea noastra."
De asemenea, sfaturile date parintilor, in link-ul anterior sunt intr-adevar utile oricarui parinte:

,,Copiii, când sunt lăudaţi mereu, fără discernământ, sunt luaţi în stăpânire de cel potrivnic. Le răscoleşte egoismul şi, obişnuiţi de mici cu laudele părinţilor şi ale învăţătorilor, pot să înainteze în învăţătură, dar ce folos? În viaţă vor ieşi egoişti, iar nu creştini. Egoiştii nu pot să fie niciodată creştini. Egoiştii vor întotdeauna să fie lăudaţi de toţi, să fie iubiţi de toţi, toţi să-i vorbească de bine, lucru pe care Dumnezeul nostru, Biserica noastră, Hristosul nostru nu le voieşte.


Religia noastră nu vrea acest chip, acest fel de educaţie. Dimpotrivă, vrea ca de mici copii să înveţe adevărul. Adevărul lui Hristos întăreşte faptul că, dacă îl lauzi pe un om, îl faci egoist. Omul egoist este un rătăcit, călăuzit de diavolul, de duhul cel rău. Astfel, crescând în egoism, întâia lui îndeletnicire este să-L tăgăduiască pe Dumnezeu şi să fie un egoist inadaptabil în comunitate. Trebuie să spui adevărul, să-l afle omul. Altfel îl întăreşti în neştiinţa lui. Când spui celuilalt adevărul, atunci el se orientează, ia aminte, îi ascultă şi pe ceilalţi, se înfrânează. Astfel, şi copilului îi vei spune adevărul, îl vei certa, ca să-şi dea seama că ceea ce face nu-i bine. Ce spune înţeleptul Solomon? Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme (Pildele lui Sol. 13, 24). Dar nu să-l baţi cu bâta, căci atunci sărim dincolo de hotare şi se întâmplă contrariul."

Sursa:
http://sfantulmunteathos.wordpress.c...atia-copiilor/

Multumim, Cristi.