Dincolo de ratiune

Am observat ca fiecare dintre noi are multe nelamuriri si astfel indrazneste sa intrebe, uneori chestiuni simple, alteori dificil de raspuns chiar si pentru cei mai "indoctrinati", sa zic asa!
Presupun ca nedumerirea mea nu va fi niciodata clarificata pe deplin, pentru ca - fara sa fiu Socrate - pornesc din start de la ideea ca singurul lucru pe care il stiu cu certitudine este ca nu stiu nimic.
Nedumerirea mea se refera (printre altele) la egalitatea dintre oameni, in sensul ca fiecare dintre noi are aceleasi sanse la mantuire. Iar aici ma refer strict la ortodocsi, ca si-asa suntem intr-o confuzie dezarmanta.
Am mai avut o incercare pe la "Destin si Ideal", dar poate ca acolo nu ne aflam chiar pe subiect. Deci: ne nastem cumva. Despre ce (sau cine) se afla deasupra capetelor noastre in acel moment de inceput de drum, e un alt mare mister pe care va trebui sa-l mai amanam putintel. De ce omul nu are sanse egale pentru mantuire? De ce i se reproseaza lui la sfarsitul vietii faptul ca a mers numai pe cai laturalnice, daca el "a fost croit" dintru inceput din "deseuri"? Privesc in jurul meu, incepand chiar de la copii: sunt unii (putini ce-i drept) care - fara a avea neaparat o educatie profund religioasa - il cauta pe Mantuitorul Iisus de cand deschid ochii la viata. Pe cand altii, de mici fac numai rautati si oricat ai incerca sa-i modelezi, ei una stiu si aia fac. Sunt oameni maturi cu care nu ai cum sa abordezi un subiect religios, fiindca te lovesti de orice, numai de o vorba de duh, nu. Sunt oameni in varsta care aproape ca-i lasa memoria daca au mancat sau nu la pranz, dar nu merg macar din cand in cand la biserica ci prefera sa hoinareasca aiurea intr-o perpetua pierdere de timp. Si nu inteleg de ce? Pana la urma ei nici nu pot fi invinovatiti prea tare fiindca nu au apucat niciodata sa-l cunoasca pe Dumnezeu. Pe cand noi, ceilalti, daca mai calcam stramb (si calcam - Doamne, cat mai calcam!) ne vedem visele de a ne mantui zdruncinate din incheieturi, mai ales cand mai vine cate un a-toate-stiutor care iti pune rapid o eticheta: "Iadu' te mananca! HiHiHiHi!!!"
Am vazut aseara un film cu Gheorghe Dinica (Nu stiu cum se chema, dar cred ca ceva in genul "Sa nu uiti, Darie!") unde Dinica juca un caracter de diavol intruchipat, dar tot filmul ii este de mare ajutor unui baiat extrem de bun si cu har dumnezeiesc. Ceea ce-am inteles eu de aici a fost ca Dumnezeu lucreaza si prin cei rai, scotand in evidenta planuri cu totul miraculoase. Oare ce s-ar fi intamplat cu planul Lui Dumnezeu, daca Iuda n-ar fi fost un tradator?
Ma opresc aici, desi...

[axios]

problema lui Iuda n-a fost tradarea... ci necredinta, lasitatea si deznadejdea. n-a mai avut curajul sa se intoarca la Domnul sau si sa spuna "iarta-ma Doamne! in nemernicia mea..."

În prealabil postat de axios

problema lui Iuda n-a fost tradarea... ci necredinta, lasitatea si deznadejdea. n-a mai avut curajul sa se intoarca la Domnul sau si sa spuna "iarta-ma Doamne! in nemernicia mea..."

eu cred ca Iuda a fost cel mai destoinic apostol al Domnului! eu cred ca el a fost singurul care a inteles misiunea Domnului pe Pamant! numai ca la sf. s-a pierdut! noi ce stim despre Iuda e ce am vazut in filme, ce am citit in Biblie (ca e mentionat la tot pasul "iuda, cara s-a facut si tradator") si ce ne spun preotii mereu "si sa nu ne facem tradatori ca Iuda"... obs. ca toata lumea il pun pe Iuda la zid, da' pe Petru care s-a lepadat de trei ori cu juramant de Iisus nimeni nu-l judeca!

[elizabeta]

În prealabil postat de Dunnamite

eu cred ca Iuda a fost cel mai destoinic apostol al Domnului! eu cred ca el a fost singurul care a inteles misiunea Domnului pe Pamant! numai ca la sf. s-a pierdut! noi ce stim despre Iuda e ce am vazut in filme, ce am citit in Biblie (ca e mentionat la tot pasul "iuda, cara s-a facut si tradator") si ce ne spun preotii mereu "si sa nu ne facem tradatori ca Iuda"... obs. ca toata lumea il pun pe Iuda la zid, da' pe Petru care s-a lepadat de trei ori cu juramant de Iisus nimeni nu-l judeca!

Dupa aceeasi logica, aceia care scriau denunturi calomnioase la adresa credinciosilor in timpul regimurilor totalitare sunt absolviti de vina, pentru ca intelesesera ca misiunea adevarata a credinciosilor este marturisirea credintei cu pretul vietii, in cine stie ce inchisori?!
Mare, mare atentie!!! satana ramane ceea ce este, la fel si discipolii sai.

În prealabil postat de elizabeta

Dupa aceeasi logica, aceia care scriau denunturi calomnioase la adresa credinciosilor in timpul regimurilor totalitare sunt absolviti de vina, pentru ca intelesesera ca misiunea adevarata a credinciosilor este marturisirea credintei cu pretul vietii, in cine stie ce inchisori?!
Mare, mare atentie!!! satana ramane ceea ce este, la fel si discipolii sai.

mi-ai pus o intrebare? nu inteleg!

[elizabeta]

În prealabil postat de Dunnamite

mi-ai pus o intrebare? nu inteleg!

Intrebarea este retorica.
Ai spus mai sus: "eu cred ca Iuda a fost cel mai destoinic apostol al Domnului! eu cred ca el a fost singurul care a inteles misiunea Domnului pe Pamant!"
Acuma, urmand aceasta logica, si anume ca tradatorul, defapt, nu voia decat implinirea misiunii lui Iisus pe pamant, si aplicand aceasta logica in timpurile noastre, ajungem la urmatoarea afirmatie: "toti aceia care au scris denunturi calomnioase la adresa credinciosilor - mireni sau preoti, sau monahi - sunt absolviti de orice vina, fiindca in fapt nu au lucrat decat pentru marturisirea credintei cu pretul vietii"
Din acest motiv am spus si repet - ce este murdar, este murdar ci nu curat!!!
Acum e destul de clar ce-am vrut sa spun?

[geo.nektarios]

În prealabil postat de Dunnamite

eu cred ca Iuda a fost cel mai destoinic apostol al Domnului! eu cred ca el a fost singurul care a inteles misiunea Domnului pe Pamant! numai ca la sf. s-a pierdut! noi ce stim despre Iuda e ce am vazut in filme, ce am citit in Biblie (ca e mentionat la tot pasul "iuda, cara s-a facut si tradator") si ce ne spun preotii mereu "si sa nu ne facem tradatori ca Iuda"... obs. ca toata lumea il pun pe Iuda la zid, da' pe Petru care s-a lepadat de trei ori cu juramant de Iisus nimeni nu-l judeca!

Sa facem o diferenta intre cei doi:
-IUDA dupa lepadarea de Hristos s-a sinucis! Pacat impotriva Duhulului Sfant! Pacat in urma caruia nu mai poti face pocainta, pt ca nu mai traiesti ca ti-ai luat propria viata!
-PETRU dupa lepadarea de Hristos a PLANS si s-a cait de pacat! A fost prezent si la mormantului Domnului impreuna cu Ioan, dar nu a indraznit sa intre, tocmai din cauza lepadarii. De trei ori s-a lepadat Petru, de trei ori a fost intrebat de Hristos Petre Ma iubesti tu pe Mine! stergand asadar lepadarea de El. Apoi a marturisit pe Hristos, murind chiar pe CRUCE ca si Hristos, dar nu cu capul sus, ci cu capul in jos, privind in sus catre Cel pe Care L-a urmat toata viata, lasandu-si familia si copiii!!!

Cred ca sunt ceva diferente! In unul a dominat DEZNADEJDEA, iar in celalalt POCAINTA si NADEJDEA si DRAGOSTEA in Dumnezeu!
Deci chiar de ma judeci eu il Urmez pe Sf.Petru! Am ce invata din viata sa!!!

[elizabeta]

În prealabil postat de geo.nektarios

Sa facem o diferenta intre cei doi:
-IUDA dupa lepadarea de Hristos s-a sinucis! Pacat impotriva Duhulului Sfant! Pacat in urma caruia nu mai poti face pocainta, pt ca nu mai traiesti ca ti-ai luat propria viata!
-PETRU dupa lepadarea de Hristos a PLANS si s-a cait de pacat! A fost prezent si la mormantului Domnului impreuna cu Ioan, dar nu a indraznit sa intre, tocmai din cauza lepadarii. De trei ori s-a lepadat Petru, de trei ori a fost intrebat de Hristos Petre Ma iubesti tu pe Mine! stergand asadar lepadarea de El. Apoi a marturisit pe Hristos, murind chiar pe CRUCE ca si Hristos, dar nu cu capul sus, ci cu capul in jos, privind in sus catre Cel pe Care L-a urmat toata viata, lasandu-si familia si copiii!!!

Cred ca sunt ceva diferente! In unul a dominat DEZNADEJDEA, iar in celalalt POCAINTA si NADEJDEA si DRAGOSTEA in Dumnezeu!
Deci chiar de ma judeci eu il Urmez pe Sf.Petru! Am ce invata din viata sa!!!

Da, mai mult chiar, IUDA L-a vandut printr-un act premeditat, planuit cu mult dinainte de Cina cea de Taina. Petru, pe de alta parte, a cedat slabiciunii omenesti, fiind incoltit si incercand sa-si scape pielea, fara a se gandi prea mult ce face. poate ca si asta este important - premeditarea unui act criminal, versus slabiciunea umana (sa nu uitam ca acelasi Petru, dupa Inviere si Coborarea Duhului Sfant, a murit moarte de mucenic, fiind rastignit pe cruce, cu capul in jos, ca sa nu fie ca Mantuitorul lui, de ca re nu se simtea vrednic...)

[MariS_]

În prealabil postat de OmuBun

Am observat ca fiecare dintre noi are multe nelamuriri si astfel indrazneste sa intrebe, uneori chestiuni simple, alteori dificil de raspuns chiar si pentru cei mai "indoctrinati", sa zic asa!
Presupun ca nedumerirea mea nu va fi niciodata clarificata pe deplin, pentru ca - fara sa fiu Socrate - pornesc din start de la ideea ca singurul lucru pe care il stiu cu certitudine este ca nu stiu nimic.
Nedumerirea mea se refera (printre altele) la egalitatea dintre oameni, in sensul ca fiecare dintre noi are aceleasi sanse la mantuire. Iar aici ma refer strict la ortodocsi, ca si-asa suntem intr-o confuzie dezarmanta.
Am mai avut o incercare pe la "Destin si Ideal", dar poate ca acolo nu ne aflam chiar pe subiect. Deci: ne nastem cumva. Despre ce (sau cine) se afla deasupra capetelor noastre in acel moment de inceput de drum, e un alt mare mister pe care va trebui sa-l mai amanam putintel. De ce omul nu are sanse egale pentru mantuire? De ce i se reproseaza lui la sfarsitul vietii faptul ca a mers numai pe cai laturalnice, daca el "a fost croit" dintru inceput din "deseuri"? Privesc in jurul meu, incepand chiar de la copii: sunt unii (putini ce-i drept) care - fara a avea neaparat o educatie profund religioasa - il cauta pe Mantuitorul Iisus de cand deschid ochii la viata. Pe cand altii, de mici fac numai rautati si oricat ai incerca sa-i modelezi, ei una stiu si aia fac. Sunt oameni maturi cu care nu ai cum sa abordezi un subiect religios, fiindca te lovesti de orice, numai de o vorba de duh, nu. Sunt oameni in varsta care aproape ca-i lasa memoria daca au mancat sau nu la pranz, dar nu merg macar din cand in cand la biserica ci prefera sa hoinareasca aiurea intr-o perpetua pierdere de timp. Si nu inteleg de ce? Pana la urma ei nici nu pot fi invinovatiti prea tare fiindca nu au apucat niciodata sa-l cunoasca pe Dumnezeu. Pe cand noi, ceilalti, daca mai calcam stramb (si calcam - Doamne, cat mai calcam!) ne vedem visele de a ne mantui zdruncinate din incheieturi, mai ales cand mai vine cate un a-toate-stiutor care iti pune rapid o eticheta: "Iadu' te mananca! HiHiHiHi!!!"
Am vazut aseara un film cu Gheorghe Dinica (Nu stiu cum se chema, dar cred ca ceva in genul "Sa nu uiti, Darie!") unde Dinica juca un caracter de diavol intruchipat, dar tot filmul ii este de mare ajutor unui baiat extrem de bun si cu har dumnezeiesc. Ceea ce-am inteles eu de aici a fost ca Dumnezeu lucreaza si prin cei rai, scotand in evidenta planuri cu totul miraculoase. Oare ce s-ar fi intamplat cu planul Lui Dumnezeu, daca Iuda n-ar fi fost un tradator?
Ma opresc aici, desi...

Incerc mai intai sa raspund la ultima intrebare. Daca Iuda n-ar fi
tradat, atunci ar fi tradat altcineva. Unul sigur ar fi tradat. Planul
Lui Dumnezeu nu da gres niciodata. Intotdeauna se va gasi o alta
persoana care sa duca "misiunea" celui ce se razgandeste.
Apoi nu cred ca exista oameni croiti din deseuri, ci doar oameni
care devin deseuri si asta numai din vina lor. Fiecare vine in lume
cu talantii la purtator, iar Dumnezeu nu cere mai mult decat poate.
Omul, insa, e dator sa-L caute pe Dumnezeu. Multi nu-L cauta
deloc sau se opresc, la un moment dat, din cautare. In evanghelia
dupa Ioan prima intrebare pusa de Mantuitorul celor doi apostoli,
Ioan si Andrei, a fost: "Ce cautati?". Datoria noastra este sa-L
cautam, ca are Dansul grija sa-L si gasim.

[andreicozia]

În prealabil postat de MariS_

Incerc mai intai sa raspund la ultima intrebare. Daca Iuda n-ar fi
tradat, atunci ar fi tradat altcineva. .

Dar de ce trebuie musai sa tradeze cineva?
Putea fi arestat linistit direct de la domiciliu(din gradina Ghetsimani) si executat ca element recalcitrant de catre romani asa cum a si fost de fapt omorit...nu de iudei sub nici o forma. N-aveau iudeii treaba cu zecile de profeti( si Fiul Lui Dumnezeu printre ei) care se perindau in acel timp. Daca era sa-i lichideze pe toti ar fi incalcat legile lui Moise si nimeni nu se baga la asa pacat strigator la cer
In fata romanilor pe vremea aceea nu SUFLA NIMENI. Invazia lor era urmata de macel si crucificari cu miile, deci unul in plus sau in minus vinovat-nevinovat in vremurile acelea singeroase si crude nu era decit o aschie in padurea masacrelor.
Povestea ar trebui privita mai cu calm si intelegere istorica a evenimentelor nu exaltare mistica-fanatica