Exista comunicare intre puterile de conducere si Bisefica?

CIne este capul Bisericii Ortodoxe( sau capii ) . Au purtat ei discutii cu cei care doresc - si au la dispozitie puterea de a decreta oficial legi precum implementarea chipurilor..?
Au purtat discutii cu cei care au dorit, si mentin in continuare practicarea avortului , sub pretexte asa-zis rationale (dar care nu coincid deloc cu rationamentul divin asupra omului, mai ales ca si stiintific sunt acum motive de a renunta definitiv la asemenea fapte)

[Mihnea Dragomir]

De mai bine de două secole în Franţa, de 60 de ani în România s-a introdus separarea statului de Biserică. Această absurditate a dus la apostazia statelor: astăzi avem state fără Dumnezeu. În Europa, singurul stat care mai păstrează elemente de stat creştin este Malta.

[Hector]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De mai bine de două secole în Franţa, de 60 de ani în România s-a introdus separarea statului de Biserică. Această absurditate a dus la apostazia statelor: astăzi avem state fără Dumnezeu. În Europa, singurul stat care mai păstrează elemente de stat creştin este Malta.

Dar si simbioza dintre stat si biserica a dus la multe anomalii, mai ales in epoca medievala si renascentista.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Hector

Dar si simbioza dintre stat si biserica a dus la multe anomalii, mai ales in epoca medievala si renascentista.

Simbioza (sau simfonia) dintre stat şi Biserică a fost un fenomen care a caracterizat mai mult spaţiul răsăritean. În special întâlnit în imperiile ortodoxe: Imperiul Bizantin şi Rusia ţaristă.
În Apus a fost un curent politic mai degrabă marginal, întâlnit sporadic drept cezaro-papism.

Statul creştin apusean era cu totul altfel separat de Biserică decât statul modern, care nu mai poate fi calificat drept creştin: Biserica delega puterea temporală (cheia de argint) statului. Astfel, statul creştin "spada Bisericii" se ocupă cu domnia socială a lui Cristos, iar Biserica se ocupă cu domnia spirituală a Lui, ambele fiind instrumente ale Sale. Deci, statul avea autonomie (în materia sa proprie, domnia temporală) în raport cu Biserica, simfonice fiind numai scopurile acestor două instituţii. Astfel se explică efervescenţa şi excepţionalele realizări din perioada medievală şi renascentistă.