despre comunicare...

[paraschevaiasi]

Oare poate supravietui o casnicie cand unul din soti e cam tacut si celalalt e vb? Ce e de facut? Cel vb se simte singur ca nu prea are cu cine vb dar cel tacut isi iubeste sotul/sotia. De ce oamenii mai tacuti nu pot fi intelesi ca asa este firea lor din copilarie, si totusi cel tacut stie ca il face pe cel de langa el sa sufere din lipsa comunicarii dar se simte depasit si nu stie cum sa faca si ce sa faca sa fie mult mai vb si sa vb mai mult despre el. A trecut cineva prin asta? Se poate merge in casnicie si asa cu 2 oamenii fff diferiti?

[costel]

Astazi, multa lume este nemultumita de propria conditie. Multi aspira si invidiaza conditia celuilalt. Un parinte spunea ca "ravnind la conditia altuia este echivalent cu a dori sa fi existat altcineva in locul tau. Este semnul cel mai evident al esecului si al amagirii cu justificarea ca daca ai fi fost beneficiarul altor conditii te-ai fi realizat." Eu cred ca intr-o astfel de situatie se cere depasirea unuia prin celalalt. Cel vorbaret trebuie sa ia aminte sa nu ajunga prin acest dar la ingamfare, deci, sa priveasca la tacerea celui de langa el, iar cel tacut, sa ia aminte sa nu aibe mintea adormita, deci sa priveasca la cel vorbaret - care are o minte activa.

[Z.Lidia]

Nu mi se pare nemultumire, ci cautarea intelegerii, sau a unei cauze pentru aceasta tacere.
Noi, femeile vorbim de obicei mai mult. Barbatii nu pun uneori pret pe "vaicarelile" noastre. Se poate ca, vorbind mult noi sa atingem unele corzi sensibile, asta mi s-a intamplat, sa ranim fara sa ne dam seama. Mi-a spus peste cateva zile ca i-au ramas in minte vorbe ale mele si mi-a cerut sa ii explic mai bine.
Cand ajungi pe aceeasi lungime de unda cu celalalt (si asta nu se intampla criticandu-l), cand ii vorbesti pe limbajul lui, ti se va deschide, iti va vorbi probabil despre ce il framanta.
Mai sunt nasii de cununie, daca sunt alesi pe criterii de prietenie, pot fi cealalta persoana careia fiecare ii spune pasurile. Poate pentru ca uneori ne temem sa nu ranim pe cel iubit si preferam sa tacem.
Da, nu in ultimul rand- duhovnicul.
Am o prietena - da, o femeie- care tacea prea mult. Iar sotul i-a propus ceva: sa-i spuna lui tot ce are pe suflet, ca si cum el nu ar fi de fata. El doar sa traga cu urechea dintr-un coltisor. Erau cuvinte nerostite de teama sa nu raneasca. Insa tocmai acestea ii departau pe cei doi.
Mai sunt si influientele celorlalti- ale prietenilor de serviciu, sau vecinilor, care - nu foarte binevoitori mai scapa cate o vorba.
Cand e iubire, se rezolva toate, se poate trai in casnicie. Insa persoana de langa cel tacut trebuie sa fie putin intuitiva, sensibila, foarte atenta. Poate chiar sa nu mai vorbeasca asa mult, ci sa fie atenta la vorbele ei si la dorintele celuilalt.

[AndreiB]

vorba lunga, saracia omului. te pierzi in vorbe, iti pierzi si lucrarea launtrica.
in ceea ce priveste acest cuplu, nu doar ca cel tacut ar trebui sa se exteriorizeze mai mult, ci si celalalt, prea vorbaret, ar trebui sa invete sa pretuiasca tacerea, pentru ca iubirea se poate manifesta si prin tacere.

[paraschevaiasi]

interesante mesajele voastre. Eu sunt o persoana mai tacuta si din cauza asta se ivesc probleme ca tac. Sotul meu e fff vorbaret si tot asa. Pe langa asta imi spune ca el nu poate sta langa o persoana care nu vb. Dar el nu se intreaba de ce tac care e cauza...am si eu prieteni care sotul ei e fff tacut si ea se enerva la inceput din cauza asta dar pana la urma ea a inteles ca nu-i poate cere sotului sa faca ceea ce nu poate. Ca eu stiu asa: casnicia e o jertfa continuu, ce nu pot face eu face sotul si ce nu poate face sotul fac eu. Eu asa vad lucrurile. Nu trebe sa avem asteptari de la cel de langa noi.

[istoica]

Este important ca cei de langa noi sa simta afectiunea noastra. Ori asta nu se comunica doar vorbind.

[windorin]

Intotdeauna si peste tot, unul dintre soti va vorbi mai mult decat celalalt, iar celalalt va fi mai tacut decat primul. Problema apare insa acolo unde diferenta intre vorbirea unuia si tacerea celuilalt devine prea mare, ca o prapastie.

Rugaciunea este o punte de legatura. Rugaciunea comuna a sotilor, noaptea si dimineata, stand unul langa celalalt si folosind cuvintele rugaciunilor, cei doi pot simti comuniune. Este un mijloc bun de impacare, de asezare, de linistire. Daca pot sta amandoi in genunchi, unul langa celalalt, problema a inceput sa fie deja rezolvata.

[sia]

A vorbi ,a tacea ,a asculta ,a intelege ..toate tin de comunicare si toate sunt uneori greu de realizat . Lipsa comunicarii intr-o casnicie nu aduce nimic bun. Cuvantul este o punte intre doua fiinte ..cu atat mai mult ar trebui sa fie intre soti .

[zaharia_2009]

Nu vorbitul este totul intro casnicie ci comunicarea.Se stie bine ca omul comunica prin 3 tipuri de libaje : verbal,paraverbal si nonverbal. Verbal: este destul de clar ce se transmite astfel direct sau la figutat prin viu grai. Paraverbal: inafara de mesajul rostit propriuzis noi folosim intonatia,grimasa fetei si gestica pt a intari in mod expres anumite sensuri sau interese rostite. Limbajul nonverbal este limbajul trupului mergind de la pozitii,atitudini,imbracaminte,cosmetica,gesturi si grimase neinsotite de voce(fara a vorbi ceva).
Noi ,de exemplu ,aici pe topic le folosim (paradoxal)pe toate trei: verbal (este clar),paraverbal(atunci cind scriem cu majuscule dorind sa intarim semnificatia unei afirmatii)si nonverbal atunci cind atasam diversi,,maimutoi" la text.
In familie este la fel. Nu este nevoie de multa trancanitura si mai ales continua ca sa comunicam.De fapt,se si spune ca cei ce vorbesc mult defapt nu comunica bine ! Sa ne amintim macar 2 lucruri despre vorbirea multa :
- Hristos spune : ,,...taci tu,sa vorbeasca faptele tale!"
- batrinul Cleopa spunea : ,,...secretul vietii este sa taci!" dar tot el spunea :,,... mintuirea sta intru mult sfat" dar sa intelegem bine,mintuirea si nu orice cleveteala.Adica nu este nici o contradictie intre cele 2 afirmatii.
Cred ca si in casnicie ca si in orice situatie de viata vorbirea multa nu-si are rostul.In general oamenii instruiti,educati si cu pretentii nu vorbesc mult ci din contra ,cit mai clar si precis,cit mai expresiv. Vorba multa da repede in cleveteala iar numele de satana vine din slava care insemneaza clevetitor. Iata cine este tatal clevetirii.Nici nu era greu de ghicit .
Dar sa nu uitam ca familia,casnicia este o jertfa si nu o gluma,fiecare membru are datoria de a purta neputintele celuilalt pina la mintuire iar sf. Ap. Pavel ne spune,in ultima instanta,ca femeia pacatoasa se mintuieste prin barbatul credincios si si invers.De obicei femeia este mai limbuta dar in timpurile moderne s-au nascut si barbati moderni,asa ca...

[costel]

Casnicia traieste si in cazul in care nu avem parte de multe cuvinte. Iubirea poate sa ne vorbeasca si in alt mod. Am vazut o familie de oameni surdo-muti, unde un zambet, cateva gesturi - erau mult mai graitoare decat multe cuvinte folosite de noi. Ce am invatat din asta? Ca nu e important ca vorbesc, ci ce transmit. Nu am putut participa la acea "discutie" decat zambind si am simtit ca au fost bucurosi. Nu pledez pentru o lume a semnelor, ci pentru o lume in care cuvantul sa fie rostit ca sa zideasca. Pacat ca noi de multe ori vorbim numai ca sa ruinam.