Despre iubire

[loboandrei]

Buna, sunt nou pe forum si ma alatur printre voi cu o intrebare la care mi-ar fi de mare folos un raspuns corect si intelept.

Am o nedumerire in relatia mea cu prietena mea. Nu mai stiu ce simt pentru ea, defapt cred ca o iubesc dar imi lipsesc "fluturasii" si ma macina ideea ca nu stiu ce mai simt. Toate acestea dupa ce m-a dezamagit de cateva ori. In orice caz nici nu pun problema despartirii deoarece simt ca nu vreau sa o las, simt ca ii a mea si o vreau langa mine pentru totdeauna. Ce remediu am? Gandirea mea trebuie sa o schimb? Trebuie sa ma lamuresc cu ce vrea sufletul, eu vreau sa o iubesc, dar am aceste probleme. Ce pot face? Ma tot rog la Dumnezeu sa aiba grije de relatie, sa ma tina departe de pacat si sa ma faca sa gandesc cum ar trebui, incerc sa ma conving ca o iubesc, ce altceva mai pot face?

[WhiteChakra]

Ce zici de o scurta pauza, o perioada in care sa poti analiza situatia, sa-ti faci ordine in ganduri ? Daca intr-adevar o iubesti, te vei intoarce la ea.

[loboandrei]

consider ca s-ar schimba ea, crezand ca eu nu o iubesc, si isi doreste sa o iubesc, si ma gandesc ca ar fi o prostie in cazul in care o iubesc doar ca trec printr-o perioada mai aiurita, si nu as putea avea o perioada de aceea pentru ca as vrea neaparat sa fie langa mine si sa o pot atinge macar...

In multe parti am citit despre pauzele in relatie si nu sunt variante bune, cine iubeste nu face asta si nu poate sa faca pauza la ceva ce isi doreste, eu nu pot face pauza, simt nvoia sa fie langa mine, de aceea sunt foarte confuz

[Darkanian]

Eu iti voi spune doar o mica povestioara, care poate iti vei da seama ce inseamna iubirea. Pentru mine ma ajutat mult. Mi sa spus de catre profesorul meu de religie.

" Se spune ca exista un copac mare, cu coroana mare, frumos tare. Iar in fiecare zi un copil venea la el si se juca la umbra copacului, manca din fructele copacului, dormea la umbra copacului. Dar cand copilul sa marit, a inceput sa se mai rareasca si drumurile pana la copac, pana intr-o zi cand a disparut de tot. Copacul foarte trist, se intreba unde a disparut atata timp, de ce nu a mai venit la el , sa mai stea cu el? Intr-o zi iata si minune, copilul sa intors , dar numai ca nu era copil era barbat in toata firea, se vedea ca este foarte trist. Copacul la intrebat ce sa intampla de este asa de trist. Barbatul ia spus ca este mare, vrea si el sa faca un ban, sa isi faca rost in viata. Copacul auzind aceasta, spune barbatului sa ia din fructele si sa le vanda sa faca bani sa fie fericit dar numai sa mai treaca pe la el. Barbatul a luat bani a facut bani sa bucurat dar de copac la uitat. Copacul se intreba iar , unde poate fi , de ce nu a mai venit pe la el. Dupa ani sa intors la fel de trist. Copacul afla de la el, ca este trist ca nare lemn sa isi faca casa, ca vrea sa se casatoreasca, Copacul ia oferit ramurile lui, pentru as face casa. Acesta a facut casa din lemnul dat de copac dar tot la uitat pe copac. Apoi a urmat o lunga perioada in care nu a mai trecut pe la el acest barbat. Dupa multi ani a oprit pe cativa oameni care pareau ca se grabesc si iau intrebat de barbatul pe care il stia el. Oameni tristi iau raspuns ca a murit ieri. Copacul intristandu-se lea zis oamenilor, si taie trunchiul lui si sa faca scandure pentru sicriul barbatului. "

Poate vei intelege ce vreau sa zic !

[loboandrei]

nu am inteles...

[glykys]

Andrei, tu cati ani ai? Ce planuri ai cu ea, doresti sa te casatoresti, te vezi imbatranind langa ea, o vezi mama copiilor tai?

[loboandrei]

DA! cu D mare, ii prima persoana cu care ma simt intradevar implinit, aproape 20 si imi doresc raspunsuri cat ,mai optimiste dar cu logica, pentru ca vreau sa imi schimb modul de gandire ca sunt sigur ca nu gandesc corect.

[Iuliiiii]

În prealabil postat de loboandrei

nu am inteles...

Eu am inteles ce vroia sa spuna prin acea povestioara.Vroia sa te faca sa intelegi ca
" Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.Dragostea nu va pieri niciodată. "

[loboandrei]

sunt intr-u totul de acord, asta cred si eu, dar totusi...?

[Iuliiiii]

În prealabil postat de loboandrei

sunt intr-u totul de acord, asta cred si eu, dar totusi...?

Parerea mea este sa ramai alaturi de ea.Daca ti-a gresit si i-a parut rau,atunci Dumnezeu spune sa iertam.Cand iertam trebuie sa o facem cu toata inima.Sa stergem orice amintire si orice urma de rana.Dumnezeu cand iarta pacatele oamenilor ce se caiesc le sterge cu buretele si nu mai tine cont de ele,ii considera neprihaniti.Asa trebuie sa faci si tu!Sa o ierti cu toata inima si ai sa vezi ca or sa revina si fluturasii!Succes!