gand la bunul meu inceput

[apacurgatoare7]

Stiti ce constat la mine?
Ca de cand citesc carti pe teme sfinte, pe seama sfiintilor, se prinde de mine un vocabular al credintei: virtute, lucrare launtrica, patima, randuire, smintire s.a.m.d.
Constat ca imi vin natural aceste cuvinte, pentru ca le am in corp, in sange, in minte, dat fiind ca de la o vreme ma hranesc cu ele un pic in fiecare zi.
Imi ramane sa le transpun in fapte.

[Iorest]

În prealabil postat de apacurgatoare7

Hai sa vedem ce gandesc asta-seara. Imi analizez gandurile (si analizati-le si voi pe ale mele, imi veti face un serviciu enorm), stiu ca de aici pleaca multe bune sau rele. Raman din nou in nota pseudonimului meu, gandurile sunt izvorul, nu? Incerc sa imi stopez gandurile negative, sa le inlocuiesc cu altceva, cu un gand bun sau sa spun rugaciunea inimii, dar cred ca totusi este important sa stiu de ce din izvorul meu curge apa murdara...poate este ceva urat langa izvor, poate ca in izvorul meu s-au strecurat lucruri murdare, poate ca nu l-am curatat etc.

Nu e bine să stăm prea mult în gânduri, de obicei cel rău te învăluie cu ele ca să nu mai fie lucrurile clare, sau să te consume.

În prealabil postat de apacurgatoare7

Este adevarat ca ma ingrijesc sa fiu un pic literara, si mai ales corecta in exprimare, in ortografie, dar nu spre slava, nici spre desartaciune si nici nu ma incearca un talent literar aici, ci vreau sa imi cititi postarile cu respect, interes, curiozitate, cu apreciere, eventual, ca sa ma luati in serios si sa va luati luati timp sa ma bagati in seama cu buna-intentie, ci nu ca sa va slaviti voi prin mine, dar si asta este posibil, nu? :)

Păi din ce ai scris, e un debut literar, deci bine ai venit Otilia Cazimir !

În prealabil postat de apacurgatoare7

Consider ca scrisul (exprimare si ortografie) vorbeste mult despre noi, asa cum practicile spirituale vorbesc mult despre un credincios, cum le faci, cand le faci.
Uite, recunosc ca ascult uneori acatiste, calcand o haina, band o cafea. Asa-i ca mintea nu imi este numai la acatiste? Nu spune ceva bine despre mine ca si straduinta in credinta.

Acatistul ascultat e varianta comodă, acatistul citit = efort de concentrare.

În prealabil postat de apacurgatoare7

In orice caz, mi-am propus sa imi tin un jurnal al gandurilor, o analiza, sa am niste urme ale traseului meu, sa ma intreb de ce, pentru ce si cum. Totusi, parca este mai cu folos cand imparti drumul si cu altcineva.

Mulțimea de gânduri e o ispită.

În prealabil postat de apacurgatoare7

Cand ma referam la interconectat, nu vorbeam despre internet. Nu m-a prins comunicarea in virtual. Vorbesc de viata reala, ca depindem de altii si altii depind de noi in anumite contexte.

Comunicarea în virtual poate aduce mulți habarniști la ușa ta, cam asta e, plus faptul că virtualul imită tot îți dă impresia de credință, de empatie, dar în fapt te lipsești de elementele limbajului non-verbal și verbal - gesturi, intonație, privire, accent pe cuvinte, încrederea.

În prealabil postat de apacurgatoare7

Vorbesc un pic vag pentru ca nu vreau sa dau exemple din experientele personale, chiar daca s-ar putea sa imi fie de folos si sa primesc sfaturi bune, ma privez de acestea in mod constient. Mi-am propus din start sa nu imi expun identitatea aici, nici sa dau exemple personale care sa va sminteasca pe voi sau ma sminteasca mai rau pe mine. Stiu ca pot lua lumina de la voi si asa. Nu vreau sa spal rufe in public. As deveni critica, as justifica probabil fel si fel ca nu vrem sa picam rau in ochii celorlati si nici bine la stima de sine nu ne face, ar fi indecent si nu vreau, ati fi critici, m-ati judeca si nici de asta nu am nevoie.

Păi oricum nu te știe nimeni pe net.

În prealabil postat de apacurgatoare7

Chiar daca nu m-am spovedit de multe ori, nu cred ca putem numi asta "blana". Ce am facut pe langa, poate copensa oarecum. Si nu, nu am pacatuit asa exagerat.

Ai și tu acolo un păcățel, două nu ?

În prealabil postat de apacurgatoare7

Am doua lucruri care ma sapa, dar nu voi vorbi despre ele si nici nu vreau sa le presupuneti, va rog. Poate nu mi-am deschis sufletul in fata unui preot, dar poate am facut-o in intimitatea mea, in constiinta mea, de atatea ori.

Nu-ți dai dezlegare singură, practic una din formulele Tainei Mărturisirii cu mare putere:

Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!”

În prealabil postat de apacurgatoare7

Poate mi-am deschis sufletul in fata unor persoane care au stiut sa ma ajute cu o vorba buna, cu intelegere, cu experienta lor de viata.

Păi de aia îți zici și tu experiența de viață, își zice și altul dar așa în linii mari, pt detalii e bine la duhovnic că el poate urmări traseul cauză-efect.

Te lupți cu ispita x, ai starea y deoarece - s-a ajuns în lanțul de cauzalitate din punctul A în punctul D, deci practic preotul vede și poate face reconstituirea precum un medic face anamneza pt a pune diagnosticul.

În prealabil postat de apacurgatoare7

Ma voi lega de exemplele tale, Iorest. Am vrut permis de conducere, am facut sacrificii cu ore suplimentare ca sa iau permisul, sa stiu sa conduc, sa fiu in siguranta eu si ceilalti. Am vrut sa am o facultate, m-am inscris la facultate, am invatat in sesiuni. Vreau sa mananc o supa buna, imi suflec manecile si ma pun sa o fac. Vreau sa ma apropii de Dumnezeu, sa traiesc crestineste, ma pun pe treaba sa practic valorile spirituale, dar intai trebuie sa le aflu si sa imi gasesc puteri si sprijin pentru ele. Multi oameni m-au ajutat pe drumul de viata si le sunt recunoscatoare. Dumnezeu a lucrat de multe ori in viata mea prin oameni.
Stiu ca nu este intotdeauna usor, dar stiu ca daca ai inceput, jumatate din treaba este deja facuta (asa ma incurajez eu), apoi chiar cred ca Dumnezeu da, dar nu baga in traista. Asadar sa sporim, zicand si facand. :)

Cum practici valorile spirituale, mai specific ?

Care e scopul jurnalului, terapeutic cumva, nu mai bine îți propui despătimirea, creșterea în Har, primirea binecuvântărilor Bisericii ?

[apacurgatoare7]

Multumesc pentru observatii.
Da, cred ca scrisul meu are si o componenta terapeutica. Vad mai clar asa.
Dar, in principal, imi doresc apropierea de Dumnezeu si caut sa ii fac loc in viata mea. L-am avut mereu in preajma, dar poate ca nu suficient in minte, suflet, in actiunile mele, unde-i locul.
Valorile mele spirituale: milostenie, bunatate, bunul gand, lipsa invidiei, empatie.
Le practic in relatia cu oamenii. Acestea au legatura cu Dumnezeu si cu credinta.
Merg pe acest fir, daca credinta este pentru mine o valoare, practic eu actiuni in concordanta cu aceasta valoare? Ma rog, merg la biserica, citesc din cele sfinte? Putin, dar caut sa le fac de acum inainte. De ce? Din recunostinta catre Dumnezeu, din dorinta de odihna launtrica, pentru bunul mers in viata, pentru sens.

[apacurgatoare7]

"Despătimirea, creșterea în Har, primirea binecuvântărilor Bisericii " presupun concret, specific ce actiuni, ce simtaminte?

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de apacurgatoare7

Valorile mele spirituale: milostenie, bunatate, bunul gand, lipsa invidiei, empatie.
Le practic in relatia cu oamenii. Acestea au legatura cu Dumnezeu si cu credinta.
Merg pe acest fir, daca credinta este pentru mine o valoare, practic eu actiuni in concordanta cu aceasta valoare? Ma rog, merg la biserica, citesc din cele sfinte? Putin, dar caut sa le fac de acum inainte. De ce? Din recunostinta catre Dumnezeu, din dorinta de odihna launtrica, pentru bunul mers in viata, pentru sens.

Valorilor acestora nu le mai trebuie nimic in plus daca vin dintr-un suflet curat si se continua in fapte bune.

Un singur mic ingredient le incheaga: smerenia, constiinta nimicniciei tale , poate pacatul facut si trecut usor cu vederea ,poate binele care nu l-am facut .

De multe ori credem ca avem ceva ,dar nu avem decat mila lui Dumnezeu , singura care ne poate da dragoste adevarata. Pana atunci constiinta neputintei , si cererea fierbinte a ajutorului e doar pamantul bogat din care rasar mai tarziu florile virtutilor pomenite de tine

Imediat dupa aceste valori ai insirat intr-un aliniat nou ,ca si cum ar fi diferite: "Ma rog, merg la biserica, citesc din cele sfinte".

Dar de fapt sunt legate toate, atat aceste 'actiuni' ale credintei, cat si valorile spirituale in care crezi.

Aceasta e ce cauti tu de fapt: drumul spre credinta ,locul unde ele nu se mai separa, ci unde se ajuta una pe alta.

Rugaciunea este calea catre mila lui Dumnezeu, catre auto-cunoastere a frumusetii sufletului (care devine un mic izvor) , dar si a orcarei pete de murdarie , care altfel ai trece-o cu vederea, si care cere intelegerea ei pe dinauntru.

Mersul la Biserica ,aici sincer imi e greu sa dau sfaturi, ca si mie imi zboara gandul cand sunt acolo, dar scopul final ,teoretic daca vrei,de la un om fara har ca mine(sper sa nu scandalizez pe cineva ca deschid gura dar asta sunt), este alaturi de continuarea rugaciunii de acasa, ajungerea la Euharistie la impartasirea cu Trupul Domnului, care este piatra care odata inghitita, va face unirea intre sufletul tau cautator, si Cuvantul credintei.

De aceea e nevoie de analiza interioara si spovedanie, ca deja harul sa inceapa sa lucreze, si unirea cu Hristos sa fie deplina.

Dupa aceea Hristos insusi este Cel ce te calauzeste din interior, daca pastrezi si intensifici rugaciunea si aspiratia catre har, asa ca nu va mai fi nici o diferenta intre izvorul gandurilor tale de acum , si termenii aparent exteriori ca despatimire si binecuvantare.

Sau condesnat ce am zis astreaza-te asa cum esti,pastreaza jurnalul neaparat , dar deschide-i larg copertile pentru a intra cuvantul lui Dumnezeu si a modela sufletul tau.

Sau relativ la mersu izvorului se potriveste "eu v-am botezat cu apa, dar cel ce vine dupa mine va va boteza cu Duh Sfant"

Deci se vede ca fara paraisul interior nu se poate , dar unde alearga el asa grabit daca nu la unirea cu oceanul harului lui Hrisots, format din multe paraiase care alcatuiesc Biserica

[apacurgatoare7]

Multumesc pentru participarea ta la bunul meu inceput, Iustin.

Mi s-a mai zis de smerenie ca este baza, nu cu trimitere la mine, ci in discutii pe teme duhovnicesti. Am citit despre ea in carti. Inca nu imi este clar ce inseamna precis, prin ce simtaminte si actiuni o practicam.

Eu asociez smerenia cu modestia si simplitatea. Si cred ca practic, oarecum, aceste valori in viata mea, nu sunt doar la nivel declarativ. De exemplu, nu vorbesc despre ceea ce am facut bun in stanga si in dreapta. Cand cineva imi lauda reusitele, eu imi reduc din merite si nu din falsa modestie, ci stiu ca circumstantele si, desigur, Dumnezeu contribuie mult la reusitele noastre.
Mai cred ca aceste valori se invata si din familie si am observat ca le intalnim mai ales la persoane care au crescut in familii simple, care s-au confruntat cu mai multe dificultati sau cu lipsuri de tot felul. Cand nu ai posibilitati, nu ai ce afisa, nu iti complici viata, te ocupi de strictul necesar. Sau daca te-ai confruntat cu numeroase incercari de viata, aceste valori vin la pachet cu existenta ta pentru a te mentine pe linia de plutire. De exemplu, nu ai timp sau starea launtrica sa faci performante in ceva si apoi sa iti iei incredere, slava sau aprecierea oamenilor din acestea pentru ca tu te ocupi de problemele tale sau de nevoile de baza. Si treci peste acestea cu ajutorul lui Dumnezeu. Si nu uiti asta.

Ideea este ca, frecvent, intr-un mediu simplu sau intr-un inceput de viata agitat, te formezi asa, te lasi slefuit inconstient de ele si le porti in tine toata viata. La inceput, unii traiesc aceste valori intr-un mod dureros, frustrant, dar apoi, descopera ca au avut rostul lor, ca se aseaza sanatos in viata lor. Poate ma insel, dar sunt constatarile mele in cazul meu si in privinta altora.
Si o perla se necajeste la inceput cand un fir de nisip intra in locasul sau, o doare. Dar apoi, avem o perla frumoasa care isi continua existenta dand farmec claviculelor feminine. O suferinta cu finalitate.

Nu am un suflet curat, imi stiu patimile, "pacatoaiele" (nu multe, dar aceleasi care se repeta), nu am doar "pacatele". Dar daca nu as practica valorile de care am vorbit in celalalt mesaj, daca nu as veghea la sufletul meu, ar fi mai rau. Unele fapte bune le fac natural,asa m-am format, asa mi-e fondul sufletesc, pe altele imi propun sa le fac, pentru ca stiu ca devenim ceea ce facem in mod regulat.

[iustin_dumitru]

Patriarhul Avraam dupa ce se invrednicise sa capete cinste in fata lui Dumnezeu , sa fie vizitat de el, sa se sfatuiasca cu el, spune :
" Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf si cenusa "

Dar sa revenim la discutia noastra :
"Inca nu imi este clar ce inseamna precis, prin ce simtaminte si actiuni o practicam."

Simtamintele si actiunile sunt deja la tine ,sunt din cele descrise de tine in restul raspunsului, si arata ca ai habar ce este smerenia si ca o practici.

Desigur exista recomandari ortodoxe pentru a adanci smerenia ,sunt cele cunoscute,nu e mare filozofie,trebuie doar insistenta si intelegerea lor:
-rugaciunea
Pentru ca te conecteaza in permanenta cu Dumnezeu, nelasandu-te sa crezi ca ceva bun ar veni de la tine ,si recunoscandu-ti astfel neputinta si totala dependenta de El.
Smerenia naturala a unui om, nu este asa puternica ca smerenia castigata de un ingamfat , prin recunoasterea neputintei sale,cerera ajutorului divin si predarea constienta in voia lui Dumnezeu

-ascultarea
Pentru ca te invata sa iti infrangi voia proprie ,si sa asculti de duhovnic, dar are valoare nu prin ascultare automata, ci numai daca esti constient ca voia proprie te duce in pacat, si ca ai nevoie de vederea cuiva mai curat ca tine, a duhovnoicului, bineinteles daca acela are si oarceare har.

Iar ca o extensie, de ce nu, ascultarea si a celorlalti, cum a facut regele David cand in loc sa taie capul celui care i-a zis ca a gresit , a marturisit :"Pacatuitam ,Domnului ! "
Fiecare om ,care ne vorbeste sau ne critica, o face in avantajul nostru, si spre sporirea noastra, cu binecuvantarea lui Dumnezeu.

-Pocainta
Pentru ca altfel risti sa iti acoperi singur pacatele, si sa consideri ca nu esti asa rau , si ca deja esti suficient de smerit.
Analiza interioara a pacatelor proprii, este o extraordinara sursa de indreptare si de a intelege mecanismele fine prin care gresim, care nu sunt vizibile din prima, si a gusta astfel harul lui Dumnezeu, prin vederea caii de indreptare.



Dar in plus fata de aceasta , eu am plecat de la experienta proprie, in urma cu vreo 10 ani eram asa ca tine , si aveam impresia ca, capacitatea mea de a iubi si teoria mea ca iubirea este peste toatem este de ajuns ca sa fie si adevarata. adica luam propria mea imagine despre mine ca si adevar.
Si cineva chiar de pe acest forum mi-a zis ca nu e tot una , ca iubirea se dovedeste prin cuvinte si fapte, nu prin impresia noastra despre noi insine,si ca nu putem sa o sutinem in fata provocarilor reale.

Un alt moticv este ca eu insumi am o lupta asemanatoare in care incerc sa gasesc drumul de la mine , de la 'jurnalul' meu interior , catre adevarul credintei si catre ceilalti.

Iar esenta se rezuma in ce ti-am zis in prima postare : sa lasi exteriorul sa patrunda in tine si sa te modeleze, adica cuvantul lui Dumnezeu si indrumarile celorlalti (bineinteles acestea cu discernamantul tau propriu, dar nici sa iignori sau dispretuiesti opinia celorlalti)

Eu sunt doar indicastorul nu calauza, caci daca as fi calauza ,m-as sti indruma pe mine innsumi.

Daca ies de pe forum si intru peste o luna si vad ca in discursul tau se echilibreaza doza de auto-descriere , de auto-justificare firestri de altfel , cu doza de cuvinte ale adevarului , de citit, de rugaciune ,de mers la Biserica, inseamna atunci ca interiorul tau a inceput sa se deschida catre Creator, sa isi puna toata nadejdea in El, si sa creada in Biserica ca Trup al lui Hristos, menit sa implineasca invierea lui Hristos,in noi cei pierduti si cei mori in pacate. Si daca reusesti sa te mai si spovedesti a 5 a oara , si sa te si impartasesti,inseamna ca, chiar ai primit raspunsul asteptat.

Dar nu te teme, nu voi iesi , pentru ca ce am primit trebuie sa daruiesc si eu inapoi,si consider ca orice e de ajutor pe net (ca si in viata) , daca vine din suflet pentru celalalt,chiar si criticile,chiar si incurajarile.

Doar un lucru nu e de folos, sa vorbesc despre smerenie si sa nu o arat, atunci chiar ca mai bine tac

[apacurgatoare7]

Citesc cu interes spusele tale, Iustin, si pe ale colegilor de forum.
Da, ai dreptate, chiar observ la mine (pe baza scrierilor mele) ca am tendinta sa ma justific si aici eu caut sa inteleg de ce, care-i cauza, ce caut sa acopar.

Stiu ca putem invata din absolut tot, de la absolut oricine, ce sa faci, ce sa nu faci, cum sa (nu) faci. Nu am probleme sa primesc opinii, sa mi se arate bubele, dar ajuta-ma sa le vindec sau ajuta-ma sa vad ca le am, dar nu le sapa mai mult. Cam asa functionez eu in relatia cu oamenii si asa le cunosc lucrarea launtrica, pe baza intentiei. In scrierile voastre, simt buna intentie.

Va urma a 5-a spovedanie, desigur. Pentru ca eu cred in acest demers spiritual. Pentru ca simt sa fac asta. Iar m-am justificat. Cred ca s-a prins de mine obiceiul acesta de a justifica actiunile mele pentru ca asa am reusit sa imi impun vointa in diverse contexte. Aici, nu este cazul, dar poate ca imi doresc sa ma intelegeti si sa am cat mai mult suport pe aceasta cale.

[apacurgatoare7]

Tu spui sa imi inving voia proprie, iar eu caut sa mi-o impun pentru ca traiesc printre oameni care vor sa faci doar ca ei, sa te adaptezi la ei, sa traiesti, sa gandesti precum ei, sa simti ca ei, sa te multumesti cu lucruri ca si ei. Altfel esti gresit, ceva nu este in regula cu tine. Vorbesc despre cativa oameni care circumstantele ii fac sa-i am aproape si ma afecteaza lucrul acesta. Simt ca acceptand mereu deciziilor lor, imi fac prezentul si viitorul dupa imaginea lor, dupa voia lor, ca ma pierd pe mine.
Imi pot las voia in stand by, o las deoparte ca sa fie armonie, liniste, dar nu pot la infinit. Si mai ales ca am convingerea ca oamenii care imi impun voia lor nu merg in directia pe care o vreau eu.
Pot face ascultare de un om ok, de un duhovnic care ma invata, dar nu imi impune, imi permite sa aleg.

[apacurgatoare7]

Gandesc foarte lumeste...si poate si asta contribuie la apasarea mea sufleteasca. Sunt la o rascruce de drumuri in viata mea, iar pentru a lua decizia cea buna, imi pun baza in Dumnezeu, ii caut indrumarea prin rugaciune, prin acatiste, prin cele religioase.