Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

În prealabil postat de cristiboss56

Frumos ai punctat, Ana ! Topcat face clasica confuzie , dragoste = sex , la asta se rezumă dragostea ce o propovăduieşte !

Doar frustratii sexual se gindesc numai la sex

[cristiboss56]

În prealabil postat de topcat

Doar frustratii sexual se gindesc numai la sex

Îmi pare rău că eşti frustrat, este problema ta personală !

[anna21]

În prealabil postat de topcat

Iubirea lui Hristos e un ideal, la care multi dintre noi incearca sa ajunga. E necesar insa sa ne cunoastem limitele fiziologice, sa nu le negam, sa nu le ignoram, pentru a stii cum sa profitam cel mai mult de pe urma lor.

Daca ai cunoaste un pic din puterea lui Dumnezeu (ca nici eu nu stiu multe), nu ti-ai mai pune problema asa (a limitelor fizice). Unde nu poate omul, poate Dumnezeu. Acum vreo doua saptamani citisem despre minuni din inchisorile comuniste, cand gasesc iar linkul, postez (asta ca sunt mai recente, poate le crezi adevarate).
Dumnezeu face lucruri exceptionale.
Si nu le face in mod exceptional, ci da cu generozitate oricand, celor care cred.
Chiar daca suntem nevrednici!
(Si chiar daca avem credinta putina. Cum a vindecat copilul demonizat, al carui tata a zis: "cred, Doamne. Ajuta necredintei mele")

În prealabil postat de anna21

Daca ai cunoaste un pic din puterea lui Dumnezeu (ca nici eu nu stiu multe), nu ti-ai mai pune problema asa (a limitelor fizice). Unde nu poate omul, poate Dumnezeu. Acum vreo doua saptamani citisem despre minuni din inchisorile comuniste, cand gasesc iar linkul, postez (asta ca sunt mai recente, poate le crezi adevarate).
Dumnezeu face lucruri exceptionale.
Si nu le face in mod exceptional, ci da cu generozitate oricand, celor care cred.
Chiar daca suntem nevrednici!
(Si chiar daca avem credinta putina. Cum a facut cu tatal copilului demonizat, care a zis: cred, Doamne. Ajuta necredintei mele")

Era o minune daca ieseau din inchisoare pe gaura cheii. Desigur, sint cinic.
Am mai discutat despre generozitatea dumnezeiasca, povesteste asta parintilor cu copii pe moarte.

[elizabeta]

În prealabil postat de topcat

Am mai discutat despre generozitatea dumnezeiasca, povesteste asta parintilor cu copii pe moarte.

Intr-adevar, este aproape imposibil sa consolezi un parinte in asemenea situatie...si cred ca este foarte foarte greu sa-ti pastrezi credinta. Dar am intalnit familii care sunt la biserica si cimitir in fiecare zi dupa ce-au pierdut un copil - ii vad, ne intalnim aproape de fiecare data cand merg si eu dimineata.
Si sunt calzi, prietenosi, te trateaza cu dragoste, desi este vizibil cat de mult sufera.

În prealabil postat de elizabeta

Si sunt calzi, prietenosi, te trateaza cu dragoste, desi este vizibil cat de mult sufera.

Pentru ca dragostea umana e reala

[cristiboss56]

În prealabil postat de elizabeta

Intr-adevar, este aproape imposibil sa consolezi un parinte in asemenea situatie...si cred ca este foarte foarte greu sa-ti pastrezi credinta. Dar am intalnit familii care sunt la biserica si cimitir in fiecare zi dupa ce-au pierdut un copil - ii vad, ne intalnim aproape de fiecare data cand merg si eu dimineata.
Si sunt calzi, prietenosi, te trateaza cu dragoste, desi este vizibil cat de mult sufera.

Pe unii , suferinţa, îi îmbunează, îi înţelepţeşte, îi schimbă radical în bine, dar tot atât de adevărat că unii devin de nerecunoscut . Fiecare om, fiecare suflet e un unicat , nu putem generaliza , la suferinţă răspundem diferit , după firea şi tăria omului , dar nu în ultimul rând , după legătura ce o are fiecare cu Dumnezeu. Sfântul Grigorie Decapolitul , s-a rugat pentru a primi SUFERINŢA , şi după un an de boală cumplită, a plecat la Domnul. S-a întrecut pe sine , dar a fost sfânt , un mare Sfânt . Să ne dea Dumnezeu fiecăruia după puterea noastră , să ne putem duce CRUCEA cu demnitate şi credinţă până la sfârşit . Aşa să ne ajute Dumnezeu ! Amin ! +

[anna21]

În prealabil postat de topcat

Era o minune daca ieseau din inchisoare pe gaura cheii. Desigur, sint cinic.
Am mai discutat despre generozitatea dumnezeiasca, povesteste asta parintilor cu copii pe moarte.

Nu esti cinic, esti lumesc.

Nu, o minune este tocmai experienta lor, viata lor in inchisoare.
Am gasit articole in care cei care au trecut prin astfel de experiente relatau un "dor" de inchisoare. De fapt este dorul dupa trairea duhovniceasca ce o aveau in acele momente si la care nu puteau ajunge intr-un trai linistit!

Cred ca majoritatea celor de pe forum pot sa-ti confirme ca au invatat credinta in suferinta.
La credinta nu cred ca se poate ajunge pe o cale intelectuala (cum faci tu).

Si acum, ca mi-esti drag, o sa-ti spun la ce concluzie am ajuns eu privitor la "frica de credinta".
Cred ca exista o frica de credinta care ne tine departe de Dumnezeu.
Si eu obisnuiam sa ma rog mai intens cand aveam probleme. Uneori primeam raspuns, chiar foarte repede. Alteori, Dumnezeu imi cerea staruinta si rabdare. Iar eu credeam ca primesc raspuns, dar credeam cu jumatate de inima (adica, ma gandeam: care este probabilitatea statistica sa mi se intample asta pur intamplator?). Adica lasam o portita deschisa intamplarii si-mi traiam viata in credinta confortabila.
Si iata ca intr-o zi se intampla ceva rau si eu m-am rugat Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Domnului nostru Iisus Hristos. Si lucrurile se schimba in fata ochilor mei.
Este clar, am primit raspuns IMEDIAT.
Nu pot sa-ti spun ce neliniste m-a cuprins!
Ma gandeam: care este probabilitatea sa fie o intamplare... NICI UNA.
Care este explicatia stiintifica? NICI UNA, nu exista asa ceva!
Nici nu am stiut pana in acel moment ca eu intotdeauna m-am rugat cu jumatate de inima. De ce? Pentru ca imi era teama ca Dumnezeu este mai aproape de mine decat propriile mele ganduri.
Exista o teama de existenta lui Dumnezeu, am descoperit si eu. Pare un paradox, ca oricum eu credeam ca exista din moment ce ma rugam.
Dar exista si ne face bine.. de ce? Pentru ce suntem? Pentru ce am putea deveni?
Responsabilitatea iubirii este uriasa! Inspaimantatoare, chiar. Este un gand confortabil sa crezi ca Dumnezeu nu exista. Sau sa crezi ca nu asteapta nimic de la tine.

Un ateu mi-a spus odata cu naduf: "crezi ca eu nu m-am rugat niciodata?!"
Acum stiu ca da, s-a rugat. Dar isi dorea (inconstient, poate) sa nu i se raspunda la rugaciune. Deoarece este foarte, foarte greu sa dai ochii cu iubirea lui Dumnezeu.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Fani71

Cum asa, "sunt luate in discutie si considerate ca pe orice reteta medicala destinata unei stari oarecare"? Pai nu am spus eu de nu stiu cate ori ca postul este bun, este indispensabil, este minunat? Vad ca tot nu se intelege ce vreau sa spun.

Inteleg eu bine, sau vrei sa spui ca femeile insarcinate ar trebui sa tina post?
Eu nu am auzit pana acum vreun duhovnic sa recomande asa ceva.
Ai vazut ce scrie Anca, ca sfantul Vasile insusi spune ca femeile insarcinate sa nu posteasca.

Mai spui: "Ce usor este sa ne gasim o motivatie si sa ne lepadam de nevointe invocind stiinta si traiul lumesc ! Ma repet : nevointele proprii ne folosesc noua insine si nu lui D.zeu sau sotului sau cine mai stie cui !"

Nu stiu cui anume este usor, eu nu spuneam sa facem ce este usor, nici vorba.
Fiecare sa se cerceteze si sa vada de ce face un anumit lucru. Dumnezeu ne-a dat constiinta, dreapta socoteala, libertate. Noi ce facem cu ele?
Ne-a mai dat in ortodoxie si parinti duhovnici care adapteaza regulile la viata fiecaruia si il ajuta sa se maturizeze duhovniceste, ca mai apoi sa aiba un simt foarte acut care sa le arate mereu de vor sa faca un lucru sau altul.

Postul foloseste si aproapelui, nu numai noua. Altfel ar fi un post individualist.
De altfel suntem in topicul in care este vorba de urmarile faptelor noastre si asupra celorlalti.

Am o curiozitate: Tu ce faci, daca duhovnicul tau iti spune sa o lasi mai moale cu o anumita regula? Tii regula, ca asa ai citit in carti, sau faci ce spune el? Sau schimbi duhovnicul, ca ala nu este destul de ortodox pentru tine daca iti propune o asemenea derogare?

1. Aprecierile tale despre post sunt ca de obicei ,ondulante si dependente de parerile personale, de starile psihoemotionale in care te gasesti atunci cind postezi ,dar in general primeaza dragostea pt. om si nu pt. Dumnezeu. Mi-ai mai spus ca sunt scrupulos asemeni fariseilor vechiului testament si ca nu ma intereseaza decit legea si nu omul . La momentul potrivit iti voi raspunde si la aceasta . Nu caut timp ca sa-mi adun ,,material" ci astept doar o stare sufleteasca potrivita. Nu se compara starea omului din VT cu cea din NT, nici toate poruncile din VT cu cele din NT, nici dragostea ,nici dreptatea, nici adevarul, nici nevointele si nici ,,legea" cu ,,canoanele' .Dar asta pe curind.Crezi tu ca Cel care ne-a dat porunca dragostei ,daca o intelegea liberal, ca multi topicisti,ne mai spunea si la Matei ,,cautati mai intii imparatia si dreptatea lui D.zeu si restul vi se va adauga voua" . Si mai sunt multe altele de discutat . Am propus doar o savarina ...pina la tort mai este mult !
2. Oricine are ingaduinta si recomandarea de post indiferent de starile in care se afla . De curind , intr-un topic al unei sore despre zilele de post din saptamina, am spus cuvintul parintelui Cleopa care spunea , de exemplu, despre bolnavi si batrini ca se desleaga de la post doar acei bolnavi care stau in pat si nu se pot intoarce singuri de pe o parte pe alta , altminteri nu. Nu oricine care-si spune siesi ,,gata , sunt batrin, ce mai post" a scapat de o porunca. A se vedea pericopa evanghelica de acum 2 saptamini despre bogatul care i-a rodit tarina mult, a stricat hambarele facindu-le si mai mari si care si-a spus in barba ca de acum poate trai si petrece ca de ... are destule ,sau in cazul nostru ca este batrin sau ca este gravida sanatoasa . O femeie gravida, asemenea, care duce sarcina bine si care voieste si ea si care nu are decit tulburari minore ii este recomandat sa posteasca . Chiar am spus in postarea mea ca postul este de multe feluri si de multe tarii . Nu te grabi sa postezi pina nu intelegi bine ce scriu, eu nu scriu pt. mine deoarece cunosc deja f. bine recomandarile teoretice si si preactice ale postului . Asemenea si pe cele ale regimului alimentar ,adica tot ale postului desbracat insa de conotatia duhovniceasca . De ce te miri asa ca o femeie insarcinata sa posteasca . Am vazut cazuri, eu zic ca sunt destule, in care cer ele sa posteasca . Acestea sunt cele care asa cum am zis ,, fac mai intii cele ale lui D.zeu si cauta dreptatea lui " . Inca o data , nu te repezi la postat ... stai si intelege sau chiar gindeste la ce postez ...este o invitatie si o rugaminte , tu fa cum crezi de cuviinta !! Nu doresti decit din gura sa accepti ca postul este folositor pt. cel care il practica si nu daunator ! Si cum zici ca postul personal este folositor si aproapelui ?
3. Despre duhovnic : nu este asa de mult de cind tu ,tulburata de ascultarea magistrala care o dau crestinii practicanti duhovnicului te rasvrateai si spuneai : dar cine este acest duhovnic ca sa-ti conditioneze viata in asemenea masura ? ce este un papa al ortodoxilor,de care trebuie sa asculti neconditionat ? Acum vi cu parerea opusa si o dai ca ,, de mare pret" !
Raspunsul meu despre duhovnic l-am postat de mai multe ori: acesta nu este doar spovadaru, iertatorul de pacate , nu, ci este cel care iti conduce toata viata ta din punct de vedere duhovnicesc si lumesc ,pt. ca lumescul se subordoneaza duhovnicescului fie ca vrem fie ca nu vrem noi . Chiar am mai adaugat intro discutie cu sora Dorina ,tot pe un topic, ca apropiati mie au ramas stupefiati cind au vazut ca dau importanta capitala duhovnicului in viata ortodoxului chiar atacindu-ma si reprosindu-mi ; ,, tu ca medic , preocupat de viata, de stiinta ar fi trebuit ca sa-ti alegi ca mentor un academician sau macar un profesor universitar si nu un inchinoviat de minastire care nu stie nimic !" Dar duhovnicul versat sau imbunatatit de multe ori cauta sa afle si parerea ta despre puterile tale ,infara de parerea care si-a facut-o ascultindu-te , daca voiesti sa cresti un pic nevointele si sa mergi la lucruri mai sporite. Din asemenea discutii si pareri el iti stabileste cit sa-ti puna in circa si nu cauta sa te menajeje apriori, sa se puna bine cu tine, sa-si faca o parere buna despre el in tine,sa fie cumsecade cu tine ca sa mai vi si mai apoi pe la el,etc,etc. El cauta numai si numai folosul tau .
Despre parerile tale pot sa-ti spun ca sunt f. atent la ele din clipa in care am constatat ca nu sint constante , fixe, despre aceleasi subiecte in general . De aceea tin minte si uneori notez ceea ce postezi pt. ca de multe ori vi in contradictie tu cu tine insuti. Cind ai neclaritati spune-mi si am sa postez integral propria-ti parere, ca depilda contradictia cu privire la ,, ce este de fapt si ce vrea sa fie duhovnicul " Nu doar la tine am luat seama pt. ca mai sunt si altii care au atitudini aleatorii si ondulante dar care posteaza cu tarie. Nu am spus aceasta decit pt. a intelege ca nu orice postare ,,ma atrage" spre a-i acorda atentie .
Ca in totdeauna spun si acum : este parerea mea, tu fa cum crezi de cuvinta si ma combate cu corectitudine .

[Noesisaa]

Zaharia, ce fel de medic esti? Adica generalist, medicina de familie, cardiolog, ob-gyn...etc?

Cred ca esti primul medic de care am auzit sa recomande postul unei femei insarcinate! Inteleg sa recomanzi moderatia, evitarea mancarii nesanatoase, chimicalelor, cafelei, fumatului -- dar evitarea laptelui??? Mama mea din cauza lipsei destul de mari a calciului din timpul a doua sarcini la diferenta destul de mica intre ele, a trebuit sa isi inlocuiasca o parte din dantura. Nu, nu postea, dar pe vremea comunistilor nici branza si lapte nu prea era, nu aveam rude la tara cu vaca, si nici tot felul de suplimente nu se dadeau femeilor insarcinate cum se dau acum. Sau spui ca e mai bine ca femeile sa ia suplimente de calciu din pastile decat sa manace branza sanatoasa si lapte? Hai sa fim seriosi. Sa nu facem dintr-un exemplu de evlavie prost inteleasa (postul in timpul sarcinii) un model, fiindca s-ar putea sa citeasca unele femei mai slabe intr-ale credintei si sa ia in serios.

Sau spunea cineva mai sus ca ea in timpul sarcinii mai mult a baut cafea decat a mancat! Eu spun ca ar trebui sa multumesti Bunului Dumnezeu in fiecare zi ca totusi, desi te-ai neglijat crunt, ti-a dat un copil sanatos, putea sa fie mult mai rau. Cofeina creste tensiunea, agitatia, nelinistea -- cum sa fie buna unui bebelus?? Apoi cafea pe inima goala...ce greseala, chiar si pentru cineva care nu e insarcinata. Lucrurile astea nu se pun in lista la lucruri bune de facut si incercat, ci la greseli demne de evitat, fiindca ulciorul nu merge de multe ori la apa.