Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Citesc si vad cum lucruri si porunci ale lui Dumnezeu ,lasate noua tocmai pt. intarirea in lupta cu ispititorul , in lupta cu patimile si pacatele, in invatarea si progresarea in viata duhovniceasca si nu in ,,viata noastra",in stringerea faptelor celor de ,,tarie' pt. plata la vami , sunt luate in discutie si considerate ca pe orice reteta medicala destinata unei stari oarecare . Pai toate aceste lucruri nu au fost poruncite de D.zeu ca sa ne chuinuie, cu toate ca el a stiut din tot deauna ca femeia va si rodi, ca sa ne constringa , ca sa ne supuna la mici suplicii , ca sa ne batjocoreasca un pic pt. a ne invata supunerea fata de el in orice moment . Nu, nici pomeneala ! Toate acestea ne sunt de mare folos duhovnicesc. Pai ce sa zicem de gravida care in mod firesc pierde apetitul sau chiar face o forma de disgravidie si are varsaturi cu inapetenta... ati auzit ca ar fi murit vreuna sau copilul, ca nu maninca (sau sa zicem mai extins : ca nu posteste ?) ? De ce amestecam lucrurile duhovnicesti cu cele lumesti cind ele nu au un numitor comun ? Mai ales cind se poate posti in felurite chipuri si cu felurite tarii ! Ce usor este sa ne gasim o motivatie si sa ne lepadam de nevointe invocind stiinta si traiul lumesc ! Ma repet : nevointele proprii ne folosesc noua insine si nu lui D.zeu sau sotului sau cine mai stie cui !

Dar la urma urmei aceasta parere a mea este ... o parere si bine inteles ca nevoitorii vor cauta ,,mai intii imparatia si dreptatea lui D.zeu " convinsi ca apoi toate celelalte li se vor adauga lor ,dupa cuvintul Celui ce ne tine pe noi toti : Dumnezeu ! Ceilalti, ne-vroitori vor avea grija mai intii de ei , din sute de motive, si mai apoi de cuvintul Lui , ca nu cumva sa le piarda pe ale lor. Nu pare, si nici nu este, un lucru matur duhovniceste . Dar mintuirea nu este obligatorie... si fiecare face cum crede de cuviinta . Ca doar acesta este izul forumului si al libertatilor lumesti. In incheiere :

,,Binecuvintat este cel ce vine intru numele Domnului; binecuvintatu-v-am pe voi, din casa Domnului. " (Ps. 117/26).

Cum asa, "sunt luate in discutie si considerate ca pe orice reteta medicala destinata unei stari oarecare"? Pai nu am spus eu de nu stiu cate ori ca postul este bun, este indispensabil, este minunat? Vad ca tot nu se intelege ce vreau sa spun.

Inteleg eu bine, sau vrei sa spui ca femeile insarcinate ar trebui sa tina post?
Eu nu am auzit pana acum vreun duhovnic sa recomande asa ceva.
Ai vazut ce scrie Anca, ca sfantul Vasile insusi spune ca femeile insarcinate sa nu posteasca.

Mai spui: "Ce usor este sa ne gasim o motivatie si sa ne lepadam de nevointe invocind stiinta si traiul lumesc ! Ma repet : nevointele proprii ne folosesc noua insine si nu lui D.zeu sau sotului sau cine mai stie cui !"

Nu stiu cui anume este usor, eu nu spuneam sa facem ce este usor, nici vorba.
Fiecare sa se cerceteze si sa vada de ce face un anumit lucru. Dumnezeu ne-a dat constiinta, dreapta socoteala, libertate. Noi ce facem cu ele?
Ne-a mai dat in ortodoxie si parinti duhovnici care adapteaza regulile la viata fiecaruia si il ajuta sa se maturizeze duhovniceste, ca mai apoi sa aiba un simt foarte acut care sa le arate mereu de vor sa faca un lucru sau altul.

Postul foloseste si aproapelui, nu numai noua. Altfel ar fi un post individualist.
De altfel suntem in topicul in care este vorba de urmarile faptelor noastre si asupra celorlalti.

Am o curiozitate: Tu ce faci, daca duhovnicul tau iti spune sa o lasi mai moale cu o anumita regula? Tii regula, ca asa ai citit in carti, sau faci ce spune el? Sau schimbi duhovnicul, ca ala nu este destul de ortodox pentru tine daca iti propune o asemenea derogare?