Ce inseamna pentru voi credinta - Dogme sau fapte?

[andreicozia]

În prealabil postat de Marius22

Spune Sfantul Apostol Iacov:"Credinta fara fapte moarta este". .

Asta este de fapt si de drept cel mai important aspect : FAPTA( indiferent daca-i privita ca fiind marxista-leninista sau strict ortodox romaneasca de economie de piata).
Oricite Liturghii ai avea la activ, Masluri, ori semne de uzura lasate pe covor din batut metanii, fara fapte sunt numai activitati de Gym si Spa-sauna-jacuzzi.

[anna21]

În prealabil postat de adam000

Iubirea de aproape daca nu este intru Dumnezeu, este o iubire egoista (mascheaza un egoism sau o mandrie). Citeste cartile parintelui Staniloaie ca sa te lamuresti.

Cred ca asa este.
De multe ori ma intreb ce valoare au "faptele bune" facute de cineva care are hula pe buze.(Apropo, am citit ca nu sunt primite milosteniile facute din bani castigati cu nedreptate).
Si in fond, ce sunt acelea "fapte bune"? Cum am ajuns sa definim noi aceste fapte? Aveti garantia ca "fapta buna" este ceea ce numim noi astfel?
Sa dai cuiva un ban sau o vorba buna este foarte usor.
Dar sa te rogi pentru mantuirea lui este mult mai greu. Eu banuiesc ca tocmai rugaciunea din inima este cununa faptelor bune. Iar ca sa te poti ruga, trebuie sa cunosti macar minimum despre adevarul de credinta (exprimat in crezul crestin). (Altfel, cui te rogi?)

[andrei_im]

Ce inseamna pentru voi credinta - Dogme sau fapte?
Raspuns: AMANDOUA. in egala masura. un fel de sinergie, daca mi se permite sa spun asa.. nu se poate sa avem dragoste fara dogme NICI DOGME FARA DRAGOSTE. sfintii parinti au aparat adevarul in fata ereticilor nu urandu-i pe acestia, ci iubindu-i din toata inima si vrand ca ei sa se intoarca la credinta cea adevarata. asa sa dea Dumnezeu!

[maria-luisa]

În prealabil postat de sophia

Sunt intr-o perioada de framantari si dureri.
Pentru mine credinta inseamna nu numai sa mergi la biserica, sa te rogi si sa citesti carti religioase, ci sa faci ceva pentru aproapele tau, sa-l iubesti si sa-l ajuti asa cum a facut si a vrut El.
Iisus a ajutat oamenii, chiar daca a fost criticat si s-a impotrivit unor norme civice si traditii din vremea aceea si chiar a iesit din religia sa intiala (iudaica).
El a adus ceva nou, o lege noua, o credinta noua.
Azi te duci la biserica sa cauti ajutor si sa ajuti la randul tau pe cine are nevoie si incep problemele: nu-i timp, nu-i cazul, nu-s bani, nu e conform cu nu stiu care ierarhie sau norma sau mai stiu eu, e ecumenic, e sau nu e.
Si cum se impaca totusi?
Te duci la biserica, te rogi, esti preot, sau citet, sau ma stiu eu in biserica, sau simplu credincios si vezi unul plangand langa tine si nu te doare.
Si altii care fac ceva cu adevarat pentru oameni, dar nu stiu calea bisericii si dogmele, sunt rai crestini?
Eu nu mai stiu. Ce vrem noi de fapt cu credinta? Care este scopul final?

Eu cred ca orice credinta fara implinirea ei prin fapte este goala de continut. Rostul Bibliei este de a fi scrisa in om, in asa fel incat omul sa devina un templu viu al Cuvantului lui Dumnezeu. Cred ca daca nu este implinita prin fapte, nu este decat fariseism, pana la urma...

În prealabil postat de gabriela8

Si mantuirea cum o castigi? Conditiile mantuirii sunt : HARUL , CREDINTA SI FAPTELE BUNE!

Gabriela, cele trei elemente aduse de tine in discutie sunt exact in ordinea fireasca, harul a fost cel dintai, mai inainte sa ne nastem noi, mai inainte sa fi facut noi primul pacat, Dumnezeu a dat decret de iertare in dreptul nostru prin ceea ce a facut Fiul prin moartea Sa pe cruce, apoi acest har extraordinar genereaza in noi credinta, acea stare de a fi dupa voia lui Dumnezeu pentru ca pana la urma voia Lui este ceea ce este mai bine pentru viata noastra, iar in final o credinta autentica va produce faptele care vor veni in mod natural. Mai concret, nu faptele duc la mantuire ci mantuirea produce fapte in viata noastra.

[andrei_im]

În prealabil postat de almaris

Gabriela, cele trei elemente aduse de tine in discutie sunt exact in ordinea fireasca, harul a fost cel dintai, mai inainte sa ne nastem noi, mai inainte sa fi facut noi primul pacat, Dumnezeu a dat decret de iertare in dreptul nostru prin ceea ce a facut Fiul prin moartea Sa pe cruce, apoi acest har extraordinar genereaza in noi credinta, acea stare de a fi dupa voia lui Dumnezeu pentru ca pana la urma voia Lui este ceea ce este mai bine pentru viata noastra, iar in final o credinta autentica va produce faptele care vor veni in mod natural. Mai concret, nu faptele duc la mantuire ci mantuirea produce fapte in viata noastra.

ai uitat sa precizezi de la ce secta esti.. sa ne mai cunoastem si noi..
Sfintii Parinti ne-au lasat o invatatura despre sinergie, adica impreuna lucrarea harului cu vointa omului. nu exista nici o ordine, este o impreuna lucrare.

[andreicozia]

În prealabil postat de almaris

... iar in final o credinta autentica va produce faptele care vor veni in mod natural. Mai concret, nu faptele duc la mantuire ci mantuirea produce fapte in viata noastra.

Foarte corect spus!

[anna21]

În prealabil postat de almaris

Subiectul propus de tine este foarte profund si are de a face cu fiecare dintre noi. Eu am descoperit de curand un lucru, si anume ca sunt oameni care nu sunt religiosi, care nu citesc Biblia sau alte carti religioase, dar traiesc o viata curata, sunt sensibili fata de nevoile semenilor, au o viata de familie frumoasa, cu alte cuvinte oameni care au "fond" dar nu au "forma". Pentru ca mersul la biserica, cititul etc sunt forme care in lipsa unui fond sufletesc sunt nimic, iar din cate putem sa vedem in lucrarea Mantuitorului, El ne incurajeaza sa avem acest fond, sa avem aceste roade ale Duhului Sfant pe care unii le au fara sa fie neparat constienti de ele.

Mie imi scapa asta: cum poti duce o "viata curata" in lipsa lui Dumnezeu? Asa ceva nu exista.
Nu Dumnezeu este Cel care curateste si sfinteste?

Este foarte important de stiut ca roadele Duhului Sfant nu apar la necredinciosi! Dumnezeu da, dar intai trebuie sa ceri! Cred ca cel mai important lucru pe care trebuie sa-l cerem este Duhul Sfant!
Nu ne mantuim fara Acesta. Si mai cred ca "fapte bune" sunt cele pe care le faci sub inraurirea Sf. Duh.
De la mine putere nu pot face nici un bine, pentru ca daca am fi fost capabili sa lucram singuri binele, nu ar fi venit Iisus Hristos sa ne aduca la viata. Poate par cam radicala, dar scrie clar ca doar Dumnezeu este Bun. Atunci cum sustin eu ca fac fac fapte bune, daca binele nu este la mine (si eventual nu cunosc nici legile Domnului)? Nu se poate sa fac fapte bune decat daca Duhul Sfant ar fi lucrator in mine. Altfel nu.

Ca ajut pe unul sau pe altul, ca dau pomana, ca spun lucruri frumoase si inseninez oamenii... ei zambesc, eu zambesc si ma gandesc: "vai ce grozava sunt...ma vede Dumnezezu?" Asta-i joaca, nu sunt Faptele despre care vorbeste Scriptura.
Spune Sf. Apostol Pavel despre cei sub lege:
"Nu este drept nici unul;
Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este. "
De ce spune asta? Nu-si ajutau si ei aproapele, nu faceau milostenii, nu ajutau "babutele" din comunitate etc..? Ba da, dar nu te mantuiesti prin asta. Noi trebuie sa spunem despre noi: "Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem."
Dar noi vrem laude si premii!

Revenind, eu cred ca faptele bune sunt cele facute in Sf. Duh (nu ceea ce ni separe noua ca ar fi bun si pentru care ne mandrim si ne luam aici plata).

Eu cred ca Domnul este in inima noastra si facand cum ne zice inima facem cum vrea Domnul...De aceea ai si sentimentul ala de satisfactie dupa ce faci o fapta buna pentru ca Domnul se bucura pentru ce ai facut...Ca daca n-ar fi influenta divina, de ce te-ai bucura ca ai impartit bunul tau cu altul?

În prealabil postat de andrei_im

ai uitat sa precizezi de la ce secta esti.. sa ne mai cunoastem si noi..
Sfintii Parinti ne-au lasat o invatatura despre sinergie, adica impreuna lucrarea harului cu vointa omului. nu exista nici o ordine, este o impreuna lucrare.

Da, Andrei, ai mare dreptate, este o impreuna lucrare asa cum bine spun Sfintii Parinti, eu doar am incercat sa vad unele etape in viata de credinta. Harul este pentru toata lumea, insa nu toti vor sa primeasca ceea ce Dumnezeu ofera, El nu mantuieste pe nimeni cu forta.