Ce inseamna pentru voi credinta - Dogme sau fapte?

În prealabil postat de sophia

Sunt intr-o perioada de framantari si dureri.
Pentru mine credinta inseamna nu numai sa mergi la biserica, sa te rogi si sa citesti carti religioase, ci sa faci ceva pentru aproapele tau, sa-l iubesti si sa-l ajuti asa cum a facut si a vrut El.
Iisus a ajutat oamenii, chiar daca a fost criticat si s-a impotrivit unor norme civice si traditii din vremea aceea si chiar a iesit din religia sa intiala (iudaica).
El a adus ceva nou, o lege noua, o credinta noua.
Azi te duci la biserica sa cauti ajutor si sa ajuti la randul tau pe cine are nevoie si incep problemele: nu-i timp, nu-i cazul, nu-s bani, nu e conform cu nu stiu care ierarhie sau norma sau mai stiu eu, e ecumenic, e sau nu e.
Si cum se impaca totusi?
Te duci la biserica, te rogi, esti preot, sau citet, sau ma stiu eu in biserica, sau simplu credincios si vezi unul plangand langa tine si nu te doare.
Si altii care fac ceva cu adevarat pentru oameni, dar nu stiu calea bisericii si dogmele, sunt rai crestini?
Eu nu mai stiu. Ce vrem noi de fapt cu credinta? Care este scopul final?

Subiectul propus de tine este foarte profund si are de a face cu fiecare dintre noi. Eu am descoperit de curand un lucru, si anume ca sunt oameni care nu sunt religiosi, care nu citesc Biblia sau alte carti religioase, dar traiesc o viata curata, sunt sensibili fata de nevoile semenilor, au o viata de familie frumoasa, cu alte cuvinte oameni care au "fond" dar nu au "forma". Pentru ca mersul la biserica, cititul etc sunt forme care in lipsa unui fond sufletesc sunt nimic, iar din cate putem sa vedem in lucrarea Mantuitorului, El ne incurajeaza sa avem acest fond, sa avem aceste roade ale Duhului Sfant pe care unii le au fara sa fie neparat constienti de ele.

Mantuitorul Cristos este model pentru noi si in privinta felului cum trebuie sa traim, cum trebuie sa se manifeste credinta noastra, fata de El noi toti suntem ramasi in urma, insa putem invata de la El daca suntem deschisi.

Domnul nu a venit cu legi sau credinte noi, ci a venit sa implinesca acele valori vesnice ale lui Dumnezeu, dar pe care omul le uita si atunci si le uita si in ziua de astazi. Multumim totusi ca Marele nostru Preot are mila de slabiciunile noastre.

Credinta este rezultatul adus de mantuirea care ne-a fost oferita in dar, daca nu avem acesta certitudine a mantuirii, credinta noastra va fi oscilanta, nu ne vom considera nici prea buni, nici prea rai, bunicei si noi pe acolo. Domnul spune:"Stiu faptele tale, ca nu esti nici rece, nici in clocot. Pentru ca esti caldicel, am sa te vars din gura Mea". Grozav lucru este sa fi intr-o astfel de situatie, insa Dumnezeu vrea ca noi sa traim cu siguranta mantuirii, sa o punem la inceput de drum si nu la sfarsit ca si cum am primi-o ca rezultat al vreunei fapte de a noastra.

Pe scurt, crestini sunt cei care vor sa traiasca asa cum a trait si Mantuitorul. Scriptura spune: "Cine ramane in El, trebuie sa traiasca si el asa cum a trait Domnul"