Unde greseste Biserica?

[Garrett]

În prealabil postat de glykys

Uite o remarca buna. Dar se pare ca avem ochi numai pentru a observa neregulile.\

Ochii pentru a observa neregulile sunt foarte valorosi intr-o epoca a multumirii de sine si a autosuficientei. Acesti ochi care observa neregulile au stat la baza foarte multor schimbari pe care istoria le poate astazi califica drept "bune", "necesare" etc. Insasi discutia pe care o purtam noi acum este posibila datorita unor asemenea ochi (indiferent ai cui au apartinut).

[glykys]

În prealabil postat de Garrett

Ochii pentru a observa neregulile sunt foarte valorosi intr-o epoca a multumirii de sine si a autosuficientei. Acesti ochi care observa neregulile au stat la baza foarte multor schimbari pe care istoria le poate astazi califica drept "bune", "necesare" etc. Insasi discutia pe care o purtam noi acum este posibila datorita unor asemenea ochi (indiferent ai cui au apartinut).

Garrett, nu de vorbe avem nevoie, ci de fapte concrete! Uite, ti-as putea da un exemplu: daca tot ne plangem de lipsa amplorii unor activitati sociale, ne-am putea strange mai multi oameni sa organizam o activitate sociala: punem mana de la mana, mergem si vizitam un camin de copii, de batrani, ce vrei tu, impartim daruri si iconite... poftim, vorbeste cu tinerii din parohia ta, entuziasmeaza-i si porniti la fapte! Daca vrei neaparat prezenta bisericeasca, vorbeste cu preotul de la biserica ta si vino cu o propunere concreta de implicare sociala! Dati astfel un exemplu si faceti si o fapta buna! Este foarte simplu!

[AlinB]

În prealabil postat de Garrett

Imi place teza dumneavoastra. Trebuie totusi sa recunosc ca ma framanta o idee, pe care de altfel cred ca am mai sugerat-o in postari anterioare. Biserica, in calitate de carmuitor spiritual al omului, trebuie sa astepte ca omul sa caute singur ajutor? Nu poate avea o atitudine, sa-i spunem, pro-activa? Sau, pentru a satisface anumite luari de pozitie - bine fundamentate - o atitudine mai proactiva decat infatiseaza in prezent?

Elementar draga Watson.

Biserica Ortodoxa Romana cel putin, la ora actuala este depasita.
Pentru ca se afla amplasata intr-o tara cu 90% ortodocsi potentiali din care abia daca are capacitatea de a gestiona pe cei cam 4% efectivi care frecventeaza biserica.

Cu alte cuvinte, abia se poate ocupa de cei care vin la Biserica, ar puatea poate sa-i ajute cumva pe cei care sunt mai nehotarati din oarecare superficiale motive, dar pana sa ajunga si la cei indoielnici sau chiar ostili..e un drum cam lung.

Solutia ar fi mai multi preoti ... insa in teorie e usor, in practica..mai greu, oamenii cu adevarat buni nu se produc peste noapte sau ..din mai nimic.

Deja s-au construit biserici intr-un ritm record ..cica cam 1 pe zi din '89 incoace dar tot nu e suficient..

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Solutia ar fi mai multi preoti ...

Sau implicarea mirenilor in ajutorarea fizica si spirituala a oamenilor. Totul pe bietii preoti...

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Sau implicarea mirenilor in ajutorarea fizica si spirituala a oamenilor. Totul pe bietii preoti...

Se implica, nu vezi aici ce implicare? :)

[Garrett]

În prealabil postat de glykys

Garrett, nu de vorbe avem nevoie, ci de fapte concrete! Uite, ti-as putea da un exemplu: daca tot ne plangem de lipsa amplorii unor activitati sociale, ne-am putea strange mai multi oameni sa organizam o activitate sociala: punem mana de la mana, mergem si vizitam un camin de copii, de batrani, ce vrei tu, impartim daruri si iconite... poftim, vorbeste cu tinerii din parohia ta, entuziasmeaza-i si porniti la fapte! Daca vrei neaparat prezenta bisericeasca, vorbeste cu preotul de la biserica ta si vino cu o propunere concreta de implicare sociala! Dati astfel un exemplu si faceti si o fapta buna! Este foarte simplu!

Activitatea pe care o desfasor, prin natura locului de munca, imi ofera prea putin timp liber sa ma ocup de activitati caritabile. Da, din acest punct de vedere, accept orice fel de critica. Pentru ca o si merit. Dar nu pot accepta sa si tac, vazand ca oameni care ar putea face cu adevarat bine, avand timpul sau chiar resursele necesare, nu se implica. Sunt cu totul de acord cu adagiul res non verba. Dar sunt sigur ca imi veti da dreptate ca fara verba nu porneste nimic de la sine.

Dumneavoastra ati facut ceea ce mi-ati propus? Daca da, atunci cum ati gasit timpul necesar, cum ati convins pe cei din jur, cat de greu v-a fost si cum credeti ca s-ar putea dezvolta initiativa in care ati luat parte? Raspunsuri la asemenea intrebari chiar ar merita discutate. Acestea sunt genul de intrebari la care o institutie precum Biserica ar trebui sa ofere multe raspunsuri. Raspunsuri pe care sa si le insuseasca si sa le raspandeasca. Poate ca pare ca arat cu degetul, dar am speranta ca veti privi totusi dincolo acest aspect.

Am propus mai devreme un exercitiu spiritual. Nu a raspuns nimeni spunandu-mi ce "fapta buna" a facut de curand sau ce dovada de dragoste fata de semeni a dat. Apoi mi-ati spus, foarte corect, ca faptele bune nu se cuantifica, sau nu fac obiectul laudei. V-ati razgandit?

Exercitiul avea un scop foarte important, in viziunea mea: provoca oamenii la a-si da mai bine seama de ceea ce inseamna "fapta buna" si la a-si reevalua faptele si atitudinile lor. Cu cati iti pui mai putine intrebari, cu atat aluneci mai mult catre automultumire. De asemenea, avea scopul de a ne inspira reciproc spre a face bine in jurul nostru. Totul porneste de la gesturi simoblice, gen 1 leu in palma unei batrane care sta cu mana intinsa pe trotuar, si poate ajunge departe (vezi citatul cu oceanul).

Atunci cand am lansat exercitiul, nu am mentionat niciun "bine" pe care l-am facut in ultima vreme pentru ca - atunci - nu consideram ca facusem ceva care sa merite un asa plin de semnificatie atribut. Acuma - poate imi spuneti dvs de ce - privind retrospectiv, as putea face o lista intreaga de "fapte bune" pe care sa le postez pe forum, ca raspuns la exercitiu.

O sa tin minte indemnul dvs si cadrul in care l-am primit, pentru ca sincronizarea lui este de asa natura incat sa paralizeze oricare alt argument pe care l-as putea formula. Pentru moment, o sa continui sa gasesc argumente la problema pe care am ridicat-o, cu gandul sincer ca atunci cand voi putea, voi trece la fapte concrete.

[florinbrasov0]

În prealabil postat de AlinB

Elementar draga Watson.

Biserica Ortodoxa Romana cel putin, la ora actuala este depasita.
Pentru ca se afla amplasata intr-o tara cu 90% ortodocsi potentiali din care abia daca are capacitatea de a gestiona pe cei cam 4% efectivi care frecventeaza biserica.

Cu alte cuvinte, abia se poate ocupa de cei care vin la Biserica, ar puatea poate sa-i ajute cumva pe cei care sunt mai nehotarati din oarecare superficiale motive, dar pana sa ajunga si la cei indoielnici sau chiar ostili..e un drum cam lung.

Solutia ar fi mai multi preoti ... insa in teorie e usor, in practica..mai greu, oamenii cu adevarat buni nu se produc peste noapte sau ..din mai nimic.

Deja s-au construit biserici intr-un ritm record ..cica cam 1 pe zi din '89 incoace dar tot nu e suficient..

Daca vor fi oameni care sa se intoarca spre Dumnezeu pe langa cei ce sunt va avea Dumnezeu grija sa le dea totul spre mantuire biserici, preoti care sa carmuiasca etc.
Si deocamdata care ar fi problema daca vor veni oamenii la Sf Liturghie duminica si vor sta si in curte daca nu mai e loc in biserica, la fel ca de Paste?

[glykys]

În prealabil postat de Garrett

Activitatea pe care o desfasor, prin natura locului de munca, imi ofera prea putin timp liber sa ma ocup de activitati caritabile. Da, din acest punct de vedere, accept orice fel de critica. Pentru ca o si merit. Dar nu pot accepta sa si tac, vazand ca oameni care ar putea face cu adevarat bine, avand timpul sau chiar resursele necesare, nu se implica. Sunt cu totul de acord cu adagiul res non verba. Dar sunt sigur ca imi veti da dreptate ca fara verba nu porneste nimic de la sine.

Iertare, Garett, dar atitudinea aceasta nu va face cinste deloc. Cadem in judecata aproapelui, care este un pacat foarte grav (pe mine una patima asta ma roade foarte tare). Nu avem nici un drept sa dramuim nici banii, nici timpul, nici dispnibilitatea sau bunavointa celuilalt. Aceia care au si nu fac, nu pot fi obligati sa faca nimic si nu sunt raspunzatori decat in fata lui Dumnezeu pentru cele ce fac sau nu fac, nu in fata mea sau a Dvs, celor plini de bune intentii. Toata fapta buna se face din dragoste, nu din sila sau obligatie. Asa cum Dvs nu puteti face activitati caritabile, indiferent din ce motive, care pe noi nu ne privesc, asa nici Dvs nu puteti arata cu degetul spre cei care au de toate, mai putin bunavointa. Suntem stapani numai pe vointa noastra, si nici pe aceea, dar nu si pe a altora. Dar sa ne miluiasca Dumnezeu pe toti!

În prealabil postat de Garrett

Dumneavoastra ati facut ceea ce mi-ati propus? Daca da, atunci cum ati gasit timpul necesar, cum ati convins pe cei din jur, cat de greu v-a fost si cum credeti ca s-ar putea dezvolta initiativa in care ati luat parte? Raspunsuri la asemenea intrebari chiar ar merita discutate. Acestea sunt genul de intrebari la care o institutie precum Biserica ar trebui sa ofere multe raspunsuri. Raspunsuri pe care sa si le insuseasca si sa le raspandeasca. Poate ca pare ca arat cu degetul, dar am speranta ca veti privi totusi dincolo acest aspect.

:) Domnule Garett, drumul spre iad este pavat cu intentii bune! Nu o spun pentru dvs, ci pentru mine. Eu, spre rusinea mea, probabil ca ati ghicit nu am facut ce v-am propus Dvs, doar am avut de gand sa fac candva, si nu am renuntat inca la acest gand. Dar, cum mantuirea sta in sfat mult, dau si eu indemnuri pe care eu insami nu sunt in stare sa le aplic, cu gandul ca poate, cineva tot se va folosi de ele si vor da, astfel, roade. Pentru a putea realiza aceasta actiune, avem mai intai nevoie de resursa umana - cateva persoane, nu multe, 2-3-5, care sa isi rupa din timpul liber vreo 2-3 ore, si sa fie dispuse sa faca o mica investitie baneasca si, evident, o fapta buna. Atat trebuie. Din proprie experienta va spun ca daca inviti o mana de oameni la o petrecere sau la un chef, vin toti, dar daca ii soliciti pentru un serviciu sau o lucrare, care mai de care se scuza, din cauza programului incarcat. Nimic de condamnat, pentru ca si eu am mai procedat la fel. Trebuie sa gasim oameni cu preocupari caritabile, crestini de-ai nostri. Sunt sigura ca daca vom lansa un apel pe acest forum, vor dori sa ni se alature multi. Va spun sigur, pentru ca eu insami am vorbit pe privat cu cineva de pe forum, care este dornic de o asemenea actiune, insa singurul imepdiment au fost banii. Apoi, trebuie sa stim exact unde mergem si ce facem acolo (la ce orfelinat, la ce camin, intre ce ore se poate vizita, avem nevoie de vreo aprobare, cati copii / bolnavi sunt acolo, ca sa stim cate daruri sa luam...), ne inarmam cu rugaciune, cu daruri si cu vorbe bune si... gata!

În prealabil postat de Garrett

Am propus mai devreme un exercitiu spiritual. Nu a raspuns nimeni spunandu-mi ce "fapta buna" a facut de curand sau ce dovada de dragoste fata de semeni a dat. Apoi mi-ati spus, foarte corect, ca faptele bune nu se cuantifica, sau nu fac obiectul laudei. V-ati razgandit?

Formulat asa, exercitiul Dvs este o ispita, pentru ca, asa cum v-am spus mai inainte si nu m-am razgandit, sunt in asentimentul colegilor forumisti ca faptele bune nu fac obiectul laudei. Orice fapta, buna sau rea, are o rasplata, ori aici, ori in viata viitoare. Faptele bune care se fac pe fata isi primesc in viata aceasta rasplata. Evident, noi crestinii, dorim ca rasplata noastra pentru putinele fapte bune sa fie in ceruri, iar pedeapsa pentru multele fapte rele sa fie aici, pe pamant. De aceea si intalnim multi oameni buni care indura fel si fel de necazuri aici, si multi oameni rai care au tot ce le trebuie. In plus, ar trebui sa scotocesc foarte mult ca sa va spun ce fapta buna amfacut eu in ultima vreme. Dragostea fata de semeni este un cuvant mare, ferice de cel care a ajuns sa o dobandeasca, pentru ca le are pe toate, prin ea. Sa stiti ca este foarte greu sa cataloghezi o fapta ca fiind buna, din simplul motiv ca nu i se cunoaste motivatia. Asa, sunt inclinata sa zic ca un anumit lucru constituie o fapta buna, insa nu cunosc gandul care a stat la baza ei. Dar Dumnezeu rasplateste fiecaruia in ascuns.

În prealabil postat de Garrett

Exercitiul avea un scop foarte important, in viziunea mea: provoca oamenii la a-si da mai bine seama de ceea ce inseamna "fapta buna" si la a-si reevalua faptele si atitudinile lor. Cu cati iti pui mai putine intrebari, cu atat aluneci mai mult catre automultumire. De asemenea, avea scopul de a ne inspira reciproc spre a face bine in jurul nostru. Totul porneste de la gesturi simoblice, gen 1 leu in palma unei batrane care sta cu mana intinsa pe trotuar, si poate ajunge departe (vezi citatul cu oceanul).

Ce spuneti Dvs ar folosi, daca ati avea ceea ce cheama cuvantul eficace. Am auzit eu la viata mea multi oameni care ii tot indemnau pe altii sa faca fapte bune, dar pentru mine, personal, vorbele sau strategiile lor imi intrau pe o ureche si imi ieseau pe alta. Pareau entuziasti si convingatori, poate ca erau si buni crestini, ca sa nu ma grabesc sa ii judec ca nu si-au scos barna din ochiul lor si ma indeamna pe mine sa fac ce nu fac ei... In schimb, m-am putut folosi de indemnurile duhovnicesti din anumite carti pe care le-am citit si din niste predici minunate ale unor parinti. Fapte bune si suflete nu se castiga cu cuvinte mestesugite, convingatoare, poate nici macar cu exemplul personal, ci doar cu harul lui Dumnezeu, asta e toata problema.

În prealabil postat de Garrett

Atunci cand am lansat exercitiul, nu am mentionat niciun "bine" pe care l-am facut in ultima vreme pentru ca - atunci - nu consideram ca facusem ceva care sa merite un asa plin de semnificatie atribut. Acuma - poate imi spuneti dvs de ce - privind retrospectiv, as putea face o lista intreaga de "fapte bune" pe care sa le postez pe forum, ca raspuns la exercitiu.
O sa tin minte indemnul dvs si cadrul in care l-am primit, pentru ca sincronizarea lui este de asa natura incat sa paralizeze oricare alt argument pe care l-as putea formula. Pentru moment, o sa continui sa gasesc argumente la problema pe care am ridicat-o, cu gandul sincer ca atunci cand voi putea, voi trece la fapte concrete.

Cred ca daca ati fi lansat un apel prin care sa propuneti cuantificarea faptelor rele pe care le-am facut, ajungea topicul la 100 de pagini :))) In locul Dvs, m-as gandi foarte bine cu ce scop insir lista aceea de fapte bune. Daca scopul e unul nobil, dati-i inainte, umpleti topicul, ne vom bucura pentru Dvs! O fapta buna insa nu se face din ambitie - ia uite, colegul forumist da cate 10 lei la biserica, ia sa dau si eu!

Nu m-am gandit niciodata sa intrerup argumentarea dvs. Insa prea multa vorba strica. Treceti la fapte! stim teoria, practica ne omoara! Poate stiti urmatoarea pilda, care dvs va va servi foarte bine ca argument la ce sustineti: practica (faptele bune) nu face cat rugaciunea (care este si ea parte din activitatea teoretica, id est, comntemplativa): la un moment dat, intr-o biblioteca, se stinge lumina. Sunt trei crestini acolo, care isi spun: hai sa ne rugam sa se faca lumina! Se roaga ei ore in sir, nimic! Unul dintre ei se duce la panoul de siguranta, rezolva problema si apasa pe intrerupator! Si s-a facut lumina!
In concluzie, ce sta in putinta noastra sa facem cu mana si cu gura noastra, sa facem, dar sa ne rugam pentru cele ce nu sunt in putinta noastra. practic vorbind, acest lucru il traduc prin urmatoarea intrebare: pot conta pe dvs sa mergem, cand veti avea disponibilitate, la un orfelinat / camin / spital (doar daca sunteti din Bucuresti)? Pot conta ca va veti ruga sa va dea Dumnezeu timp / disponibilitate sa faceti o fapta buna?

[Garrett]

Fiind o combinatie de sceptic (in probleme concrete) si idealist (in probleme generale - oare cum altfel sa fii, astazi?), ma bucur profund (da, asta e cuvantul) atunci cand aud, citesc, vad lucruri, idei, ganduri care ma inspira fara drept de apel. Pentru aceasta va multumesc. Si va raspund - public :-) - da si da. Am oftat spunand asta.

Oftatul se traduce prin: what next?

[Garrett]

Era sa uit. Uneori, lucrurile se aranjeaza in asa fel incat sa poti spune, la sfarsitul unei zile: a fost o zi buna. Ideal ar fi sa putem spune asta in fiecare seara, dar inca ne lipseste intelepciunea de a intelege multe lucruri.

Asta seara am putut spune asta. Si, ca o umila incercare de a impartasi un sentiment bun, recomand tuturor celor care doresc sa asculte, o melodie ale carei versuri vorbesc in cel mai simplu si firesc mod despre - am tot zis - cel mai important precept crestinesc: iubirea de aproape:

Hollies - He ain't heavy he's my brother

http://www.youtube.com/watch?v=HFUI4...eature=related