Citat:
În prealabil postat de izotaurel
Scrie foarte clar ca nu cunostea binele si raul in niciun fel. Saracii nu stiau nici ca sunt dezbracati. Nu puteti sa puneti alte texte in fata Scripturii.
|
Sensul Genezei trebuie interpretat mai mult alegoric, parerea mea... Dumnezeu prin incredintarea gradinii, i-a dat lui Adam o lege si o invatatura... Ori si aceasta o putem lua ca ceva mai mult decat simplul gradinarit... Deci Dumnezeu l-a instruit pe om, cat de cat, nu a fost ca si cum omul nu ar fi avut habar de rau, sau de ce nu e bine sa faca, ba chiar i-a zis "din pomul acesta sa nu mananci caci in ziua cand vei manca din el vei muri" .In plus Dumnezeu l-a creat si l-a inzestrat pe om cu ratiune, putem spune ca i-a dat o ratiune chiar de prisosinta, avand in vedere ca a fost primul om, si ca avea sa fie parinte al omenirii.In plus primii oameni se aflau intr-o stare de har, care radia din ei.Era intr-o stare harica, o naturalete pura, intr-un adevar si intr-un discernamant clar.Vezi cat adevar si cata claritete este in Adam, cel care numeste intreaga faptura , si care si spune "aceasta va fi femeie" si ca "cei doi vor fi un trup". Iar goliciunea aceia pe care a simtit-o Adam a fost goliciunea caderii din har... Omul nu a fost chiar asa nepregatit... In plus dumnezeiasca Scriptura spune ca Dumnezeu niciodata nu ne da o incercare sau o ispita care e peste puterile noastre ... si ca El(Dumnezeu) masoara fiecare cruce inainte sa o dea.De aceia Pavel il si numeste credincios pe Dumnezeu, pentru ca nu va ingadui sa fim incercati peste masura...Si totodata spune Sfanta Scriptura, ca odata cu ispita Dumnezeu ne da si scaperea sau iesirea din ea... Asa ca stai linistit nu a ingaduit sa se intample asta nici cu Adam, nici cu nimeni.Primii oameni au pacatuit din pofta lor rea... care a zamislit pacatul.Pofta care a fost declansata de "sarpe"... Dar omul i-a permis poftei sale rele sa dea nastere pacatului si el l-a faptuit... Cand insa omul a fost tras la raspundere fiecare a dat vina pe altcineva in afara de el, la final dand-o pe sarpe.. dar omul, nu sarpele a nesocotit porunca, s-a indoit si nu a crezut-o...Omul a fost cel care a pacatuit prin nestapanirea poftei rele si lipirea de rau, despartirea de bine, lipirea de "cuvantul sarpelui" si "despartirea de cuvantul lui Dumnezeu".Oare de cate ori nu facem si noi asa cand pacatuim incercam sa dam vina mai ales pe Diavol... dar nu el este cel ce savarseste pacatul si noi ingaduim ispita mai ales din poftele noastre rele si pentru poftele noastre rele si cu ele suntem ispititi.