Colegul Scotland The Brave

[laurastifter]

În prealabil postat de Kyrie Eleison

Va salut cu bucurie duhovniceasca, domnisoara. Va spun sincer ca nu cred ca am mai comunicat. Nu stiu sa ne cunoastem, eu am terminat deja facultatea, insa din cat am putut sa citesc pe acest forum, pot sa va spun ca va admir modul de gandire si va apreciez, sunteti in multe privinte un etalon.
Domnul sa va binecuvanteze!

Vă salut şi eu cu bucurie duhovnicească! :)
Vă mulţumesc mult pentru aceste cuvinte frumoase şi sincere, pe care mi le-aţi adresat! Mă bucură şi mă încurajează ceea ce aţi scris.

Domnul să vă binecuvânteze!

Cu deosebit respect,
Laura Stifter

[laurastifter]

[SIZE=4]„Am trecut prin mai multe faze, dar niciodată prin ateism. Am avut şi aici o intuiţie care nu m-a lăsat niciodată să neg, adică să mă opun gândului lui Dumnezeu. Dar multe dubii şi neînţelegeri am avut. Am trecut, ca şi mai toată lumea care caută, prin crize mai mult sau mai puţin adânci, care m-au condus la un rezultat mai mult sau mai puţin spectaculos. Unul dintre cele mai mari (sau poate cel mai mare) a fost revenirea la Ortodoxie şi Bunul Dumnezeu, profitând de prostia mea, în loc să mă pedepsească – aşa cum ne gândim noi că face Dumnezeu, fiindcă şi noi ne facem un dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră de prea multe ori – mi-a descoperit Ortodoxia ca fiind firea omului.”[/SIZE]

[laurastifter]

Tot din "Celălalt Noica" - o lucrare ce cuprinde mai multe conferinţe, susţinute de către părintele Rafail Noica, atunci când a venit în România pentru prima dată după revoluţie:
„Am simţit că aşa trebuie să mă întorc: să mă spovedesc, să mă împărtăşesc. Şi, spre uimirea mea, în zilele următoare – nu ştiu dacă numai în prima sau şi în următoarele zile – am avut aşa o trăire, pe care nici nu ştiu cum s-o descriu, dar aşa o deschidere, aşa o luminare, că am înţeles Ortodoxia ca fiind nimic altceva decât firea omului. Spun cu cuvintele de acum, atunci nici nu ştiam cum s-o exprim, dar aşa o simţeam. Omul, prin fire, este ortodox. Chinez, libian, negru din Africa, pieile roşii, orice-ar fi el, prin firea lui este ortodox. Nu este vorba dacă Ortodoxia era mai adevărată decât protestantismul, dacă este mai adevărată, pur şi simplu mai dreaptă, mai adâncă sau cea mai dreaptă sau cea mai adâncă etc. Ortodoxia este singura realitate a omului, este în firea omului. Această fire, puţin câte puţin, s-a conştientizat. Omul şi-a pierdut-o prin căderea în păcat şi Psalmul îl plânge pe om ca tot omul fiind mincinos, dar cred că trebuie înţeles oarecum ca traducerea în slavonă: „tot omul este minciună”. Omul, dacă nu şi-a găsit – să vorbim într-un limbaj modern – identitatea lui, rămâne în minciună. Omul este minciună, până când, în Hristos, devine adevăr ca şi Hristos Care S-a numit Adevăr.”

[laurastifter]

„Deci, obiectiv, e rătăcire, subiectiv, Dumnezeu singur ştie. Căci dacă nu m-aş fi îndepărtat, dacă n-aş fi trăit Ortodoxia ca un convertit, poate că n-aş fi putut niciodată să o văd în frumuseţea ei strălucitoare drept singurul adevăr al istoriei. Nu trebuie nici să aibă nume, n-a trebuit nici să aibă geografie, dar aşa a fost. Revenind la dialogul cu ceilalţi, cred că, în primul rând, trebuie respectat omul chiar şi-n smintelile şi-n revoltele lui, căci cine ştie de unde vin acestea şi unde este rana. De multe ori, rana suntem noi, care am reprezentat greşit ceea ce credem. Deci, smerenie! Şi, dacă este cu putinţă – şi asta se simte mai mult decât se poate gândi – omului aceluia i se poate spune un cuvânt. Dacă sunt nesigur, îi spun în general un cuvânt de genul acesta: nu te poate convinge omul, nu căuta convingere de la om; începe cu rugăciunea, cere-I Domnului să convingă inima ta; eu pot să-ţi spun mii de lucruri, dar nu de la mine vreau să te convingi, de la om, ca să te sminteşti mai târziu, mai ales acum, când eşti bombardat cu tot felul de ideologii şi filosofii şi cu nedreptăţile istoriei. În general, în Biserica ortodoxă care a păstrat noţiunea de ipostas, de persoană, problema trebuie pusă ipostatic, personal. De aceea, fiecare persoană trebuie să intre în dialog intim cu Dumnezeu. Esenţial ne regăsim după aceea." (părintele Rafail Noica)

[laurastifter]

"În absolut, sunt doar două lucruri tranşante, care se exclud: adevărul şi rătăcirea." (Pr. Rafail, în "Celălalt Noica")

[laurastifter]

"Între creştini, trebuie să vedem pe fiecare ca pe un potenţial mântuit." (Pr. Rafail Noica)

[tabitha]

În prealabil postat de AlinB

Eu am observat.
Vroiam sa mentionez lucrul asta aseara cand tot pe topicul asta am observat ca nu mai are cont.

Dupa el nu plange nimeni..si e cu adevarat un om extraordinar si mai ales un bun ortodox, un exemplu pentru noi toti.

Ironica situatia, intr-adevar.

Si eu am observat... (Dorina, tii minte ca te-am intrebat de el?)
N-am vrut sa insist asupra lui pentru ca stiam ca vine dupa o perioada de convalescenta si cu siguranta ceea ce avea nevoie mai putin erau disputele de pe forum. Sper sa revina mai tarziu, cand se va simti mai bine, refacut din toate punctele de vedere.

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
În primul rând, apreciez sincer faptul că, în toate discuţiile la care participaţi - am observat de mai mult timp - dvs păstraţi un limbaj civilizat, o atitudine tolerantă şi deschisă. Sincer m-a întristat faptul că, aşa cum aţi observat, colegul AlinB m-a acuzat de "rătăcire", "gândire viciată" etc, deşi ar fi putut spune simplu că nu-mi împărtăşeşte opinia. Dumnezeu să vă ajute ca, în orice discuţie - pe forum, sau în viaţa reală - să vă păstraţi atitudinea actuală, adică să evitaţi cuvintele ce l-ar putea întrista pe celălalt.

Eu m-am referit doar la ceea ce spunea Alin despre ortodoxie, nicidecum la caracterizari. Daca ai observat nu am folosit cuvinte asemanatoare, desi ti-am adresat multe mesaje.
In legatura cu subiectul mesajului, toate religiile au cate ceva care e adevarat. Dar daca nu e adevarul intreg e tot zero, pentru ca altfel nu mai se tineau degeaba sinoade cand era doar un neadevar si restul de 99.9% adevarat (in cazul ereziilor). In schimb au mai multe instrumente de a ajunge la adevar (avand si Sfanta Scriptura), adica de a ajunge in Biserica.
Nu ma refer aici la mantuire, desi e o legatura stransa intre ele.

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Eu m-am referit doar la ceea ce spunea Alin despre ortodoxie, nicidecum la caracterizari. Daca ai observat nu am folosit cuvinte asemanatoare, desi ti-am adresat multe mesaje.
In legatura cu subiectul mesajului, toate religiile au cate ceva care e adevarat. Dar daca nu e adevarul intreg e tot zero, pentru ca altfel nu mai se tineau degeaba sinoade cand era doar un neadevar si restul de 99.9% adevarat (in cazul ereziilor). In schimb au mai multe instrumente de a ajunge la adevar (avand si Sfanta Scriptura), adica de a ajunge in Biserica.
Nu ma refer aici la mantuire, desi e o legatura stransa intre ele.

Doamne ajută!
"Daca ai observat nu am folosit cuvinte asemanatoare, desi ti-am adresat multe mesaje."
Da, sigur că am observat. De aceea v-am scris că vă apreciez atitudinea deschisă şi-mi face o deosebită plăcere să discutăm. :)

"In legatura cu subiectul mesajului, toate religiile au cate ceva care e adevarat. Dar daca nu e adevarul intreg e tot zero, pentru ca altfel nu mai se tineau degeaba sinoade cand era doar un neadevar si restul de 99."
Da, în această privinţă, sunt întru totul de acord cu dvs. De aceea, cred că trebuie să-I fim recunoscători lui Dumnezeu şi să-I mulţumim întreaga noastră viaţă pentru darul minunat de care ne-a învrednicit: acela de a fi creştini ortodocşi, de a putea cunoaşte şi trăi credinţa cea adevărată. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Cred că un alt mod de manifestare a recunoştinţei faţă de Dumnezeul nostru, Cel Ce a binevoit să ni Se reveleze întrupându-Se pentru noi, este mărturisirea credinţei pentru că, aşa cum aţi afirmat şi dvs într-un alt mesaj, nu ne este îngăduit să-i lăsăm pe semenii noştri în neştiinţă sub pretextul toleranţei şi al iubirii, ci suntem datori să devenim, prin cuvintele noastre şi prin exemplul personal, promotori ai Ortodoxiei în relaţia cu fraţii noştri creştini de alte confesiuni, iar în faţa celor de alte religii, mărturisitori fideli şi înflăcăraţi ai lui Hristos, Cel Care este unicul Adevăr absolut şi Viaţa cea adevărată (cf. In14, 6).

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să rămânem statornici în credinţă şi în dragoste pentru a fi vrednici de iubirea Sa!

Să aveţi o seară binecuvântată!

[catalin2]

În prealabil postat de Mihailc

Am postat acum câteva luni pe forum, un fragment din însemnările sfântului Nectarie de la Eghina, pe marginea acestei aroganțe nesăbuite a pravoslavnicilor, legată de ”scaunele cele dintâi la ospățul veșnic”. O să găsești acolo un exemplu de gândire duhovnicească asupra acestor aspecte.

Să vrei binele aproapelui heterodox pănă la capăt (adică mântuirea), nu-i totuna cu validarea adevărului ideilor lui ”religioase”. Și atitudinea asta n-are nimic de-a face nici cu ”corectitudinea politică” (pe o invocă mulți pe-aici fără să aibă habar ce înseamnă), nici cu ”ecumenismul” (alt termen ”fantomă” vehiculat pe forum cu voioșie semidoctă).

Desigur, se pot posta si interpretarile docte ale "corectitudinii politice" si "ecumenismului". Din punctul meu de vedere am dat intelgerea corecta, doar daca nu se vrea relativizarea si a acestor cuvine.
Pasajul din Sfantul Nectarie se refera la neiubirea aproapelui. Iar Sfantul Nectarie spune de cei ce au ravna dar nu au cunostinta, adica nu cunosc invatatura Bisericii. Cred ca termenul e de zelotism.
Daca se sugereaza cumva ca sfantul Nectarie sau alti sfinti s-ar fi referit la conceptii moderne folosite azi e doar o intelegere gresita. Ravnitori fara cunostinta sunt considerati toti cei ce au intiat o erezie sau schisma. Probabil e scos din context, nu scrie exact la cine se refera, se poate sa nu se refere la ortodocsii zelotisti.

Iata si invatatura Sfantului Nectarie, cea adevarata. Titlul cartii sale este
"De ce Papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos"
Iata si citatul din carte: https://apologeticum.wordpress.com/2...a-lui-hristos/
"Cei care cred primesc Duhul Sfant, Care constituie totdeauna asezamantul Bisericii, infatisand-o pe ea Una, Sfanta si Soborniceasca. Cine dar poate sparge aceasta unitate? Este zadarnica asadar pretentia unei legaturi exterioare si a unei alte credinte, mai ales a uneia respinse de Scripturi, pentru a asigura mantuirea celor ce cred in Domnul Iisus Hristos.
Daca (Sfantul) Fotie nu exista, cu adevarat n-ar fi existat nici schisma, insa n-ar fi existat nici Ortodoxie, nici popoare ortodoxe, ci ar fi existat o robie spirituala si un mod de gandire religios si etnic gresit. Pe amandoua acestea Fotie le-a salvat prin lupta lui impotriva invaziei apusene."