Colegul Scotland The Brave

[Kyrie Eleison]

În prealabil postat de laurastifter

P. S. Am impresia că pe dvs vă cunosc de undeva, nu ştiu, parcă-mi este cunoscut user name-ul. Cumva suntem colegi de facultate? Sau vă confund? :) Reţin că avea un coleg adresa de mail "Kyrie eleison", dar nu sunt sigură, fiindcă reţin foaarte greu adresele de mail. :)

Va salut cu bucurie duhovniceasca, domnisoara. Va spun sincer ca nu cred ca am mai comunicat. Nu stiu sa ne cunoastem, eu am terminat deja facultatea, insa din cat am putut sa citesc pe acest forum, pot sa va spun ca va admir modul de gandire si va apreciez, sunteti in multe privinte un etalon.
Domnul sa va binecuvanteze!

[laurastifter]

În prealabil postat de Kyrie Eleison

Va salut cu bucurie duhovniceasca, domnisoara. Va spun sincer ca nu cred ca am mai comunicat. Nu stiu sa ne cunoastem, eu am terminat deja facultatea, insa din cat am putut sa citesc pe acest forum, pot sa va spun ca va admir modul de gandire si va apreciez, sunteti in multe privinte un etalon.
Domnul sa va binecuvanteze!

Vă salut şi eu cu bucurie duhovnicească! :)
Vă mulţumesc mult pentru aceste cuvinte frumoase şi sincere, pe care mi le-aţi adresat! Mă bucură şi mă încurajează ceea ce aţi scris.

Domnul să vă binecuvânteze!

Cu deosebit respect,
Laura Stifter

[laurastifter]

[SIZE=4]„Am trecut prin mai multe faze, dar niciodată prin ateism. Am avut şi aici o intuiţie care nu m-a lăsat niciodată să neg, adică să mă opun gândului lui Dumnezeu. Dar multe dubii şi neînţelegeri am avut. Am trecut, ca şi mai toată lumea care caută, prin crize mai mult sau mai puţin adânci, care m-au condus la un rezultat mai mult sau mai puţin spectaculos. Unul dintre cele mai mari (sau poate cel mai mare) a fost revenirea la Ortodoxie şi Bunul Dumnezeu, profitând de prostia mea, în loc să mă pedepsească – aşa cum ne gândim noi că face Dumnezeu, fiindcă şi noi ne facem un dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră de prea multe ori – mi-a descoperit Ortodoxia ca fiind firea omului.”[/SIZE]

[laurastifter]

Tot din "Celălalt Noica" - o lucrare ce cuprinde mai multe conferinţe, susţinute de către părintele Rafail Noica, atunci când a venit în România pentru prima dată după revoluţie:
„Am simţit că aşa trebuie să mă întorc: să mă spovedesc, să mă împărtăşesc. Şi, spre uimirea mea, în zilele următoare – nu ştiu dacă numai în prima sau şi în următoarele zile – am avut aşa o trăire, pe care nici nu ştiu cum s-o descriu, dar aşa o deschidere, aşa o luminare, că am înţeles Ortodoxia ca fiind nimic altceva decât firea omului. Spun cu cuvintele de acum, atunci nici nu ştiam cum s-o exprim, dar aşa o simţeam. Omul, prin fire, este ortodox. Chinez, libian, negru din Africa, pieile roşii, orice-ar fi el, prin firea lui este ortodox. Nu este vorba dacă Ortodoxia era mai adevărată decât protestantismul, dacă este mai adevărată, pur şi simplu mai dreaptă, mai adâncă sau cea mai dreaptă sau cea mai adâncă etc. Ortodoxia este singura realitate a omului, este în firea omului. Această fire, puţin câte puţin, s-a conştientizat. Omul şi-a pierdut-o prin căderea în păcat şi Psalmul îl plânge pe om ca tot omul fiind mincinos, dar cred că trebuie înţeles oarecum ca traducerea în slavonă: „tot omul este minciună”. Omul, dacă nu şi-a găsit – să vorbim într-un limbaj modern – identitatea lui, rămâne în minciună. Omul este minciună, până când, în Hristos, devine adevăr ca şi Hristos Care S-a numit Adevăr.”

[laurastifter]

„Deci, obiectiv, e rătăcire, subiectiv, Dumnezeu singur ştie. Căci dacă nu m-aş fi îndepărtat, dacă n-aş fi trăit Ortodoxia ca un convertit, poate că n-aş fi putut niciodată să o văd în frumuseţea ei strălucitoare drept singurul adevăr al istoriei. Nu trebuie nici să aibă nume, n-a trebuit nici să aibă geografie, dar aşa a fost. Revenind la dialogul cu ceilalţi, cred că, în primul rând, trebuie respectat omul chiar şi-n smintelile şi-n revoltele lui, căci cine ştie de unde vin acestea şi unde este rana. De multe ori, rana suntem noi, care am reprezentat greşit ceea ce credem. Deci, smerenie! Şi, dacă este cu putinţă – şi asta se simte mai mult decât se poate gândi – omului aceluia i se poate spune un cuvânt. Dacă sunt nesigur, îi spun în general un cuvânt de genul acesta: nu te poate convinge omul, nu căuta convingere de la om; începe cu rugăciunea, cere-I Domnului să convingă inima ta; eu pot să-ţi spun mii de lucruri, dar nu de la mine vreau să te convingi, de la om, ca să te sminteşti mai târziu, mai ales acum, când eşti bombardat cu tot felul de ideologii şi filosofii şi cu nedreptăţile istoriei. În general, în Biserica ortodoxă care a păstrat noţiunea de ipostas, de persoană, problema trebuie pusă ipostatic, personal. De aceea, fiecare persoană trebuie să intre în dialog intim cu Dumnezeu. Esenţial ne regăsim după aceea." (părintele Rafail Noica)

[laurastifter]

"În absolut, sunt doar două lucruri tranşante, care se exclud: adevărul şi rătăcirea." (Pr. Rafail, în "Celălalt Noica")

[laurastifter]

"Între creştini, trebuie să vedem pe fiecare ca pe un potenţial mântuit." (Pr. Rafail Noica)