Ganduri despre dogmatica in general

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Mihail, hai ca poti mai mult, probabil ai cautat ceva timp sa gasesti ceva gresit si ai gasit doar asta, care pana la urma e ceva comic. E si posibil a nu fi citit tu cu atentie mesajul meu si pasajul la care dadeam raspuns, dar cred ca e si un resentiment care te macina mai demult. Ma gandesc daca resentimenul asta a pornit de la discutia aceea despre Yannaras, pe care eu am vazut-o amicala, dar e posibil ca pe tine sa te fi deranjat ca te-am contrazis (in cazul asta daca cineva te contrazice vreodata e posibil sa porti pica ani de zile). Sau de la ce scriu despre ecumensim, in cazul asta pari un aparator destul de inversunat al acestui curent protestant.
Am vazut ca si in mesajul trecut ai strecurat o rautate, dar nu te-am bagat in seama. Pare ca resentimentul e destul de adanc daca tot timpul imi cauti un nod in papura. Si negasind, inventezi ceva, ca sa fie totusi ceva. In cazul de fata ii raspundeam lui Decebal care spunea ca revelatia este data prin oameni, care pot fi subiectivi, ca revelatia este data in Noul Testament in mare parte de Iisus, care nu e doar om, e chiar Dumnezeu. Se intelegea din context, dar ori ai citit rapid, ori din perseverenta de a gasit totusi ceva ai scos acel mesaj.
Oare e valabil ce am scris eu in mesajul precedent: "Fariseii nu acceptau sa fie contrazisi, sa li se spuna ca ei cred ceva gresit, de aceea s-au suparat pe Iisus. Si cineva cu idei ecumeniste nu e receptiv la o indreptare, uneori chiar prinde suparare pe cel ce ii atrage atentia." ?
P.S. Sa nu intelegi ca nu cred ca orice om se poate indrepta, abia scapa de resentimente.

Văd că te irită tare o situaţie în care cineva, care s-a întâmplat de data aceasta să fiu eu, te-a analizat conform standardelor tale de gândire. Nu-i aşa că-i neplăcut ca să primeşti etichete facile pe baza neînţelegerii unui text? Ia reciteşte-ţi ultimele o mie postări şi numără câţi de forumul ăsta au primit trataţii asemănătoare din partea ta fiindcă n-ai fost în stare să pricepi un mod de exprimare sau altul!?
Cât despre resentimente, te înşeli amarnic dacă ai început să crezi că un nume, o cifră şi câteva mii de texte de la mediocru în jos mi-ar putea provoca emoţii negative.
Era un banc cu doctor care diagnostica orice patologie cu formula: "ai limbrici", indiferent dacă era vorba despre dureri de măsele, ficat sau o fractură. Într-un mod asemănător ai început să aplici şi tu ştampila stigmatizantă "ecumenist".

În prealabil postat de catalin2

Aici am gasit si eu in detaliu descrierea fariseilor si enumerarea acuzelor: http://ro.orthodoxwiki.org/Farisei

Multumesc, Catalin, excelent materialul!
Acum parca si mai mult m-as intoarce la Scriptura (si la cercetarea de sine...) !

[iustin10]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

,,Un episcop pe Stil Vechi din Grecia ne-a scris cât de multă vătămare a fost adusă Bisericii Ortodoxe din Grecia de către ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci când oamenii citează canoanele, Părinţii sau tipicul pentru a dovedi ca sunt „corecţi”, si ca toţi ceilalţi sunt în eroare. Corectitudinea poate deveni realmente o „boală” atunci când este administrată fără dragoste, fără toleranţă si fără conştiinţa propriilor defecte de percepţie. O asemenea „corectitudine” nu poate produce decât schisme continue.Invăţătura si viaţa noastră creştină trebuie sa fie de asa natură încât sa ne permită cunoaşterea adevăratului Hristos si recunoasterea falsului Hristos (Antihristul) în momentul când acesta va veni. Nu cunoasterea teoretică sau „corectitudinea” ne vor oferi această înţelepciune. Vladimir Soloviov, în parabola lui despre Antihrist, a avut o viziune extraordinară atunci când nota faptul ca Antihristul va construi pentru ortodocşi un muzeu cu toate antichităţile bizantine posibile, numai pentru a fi acceptat.

Deci, tot astfel, simpla „corectitudine” din Ortodoxie fără o inimă creştin iubitoare nu va putea rezista Antihristului; dacă îl vom recunoaşte, opunându -i- ne ferm, o vom face mai ales cu inima si mai puţin cu mintea. Trebuie sa ne dezvoltăm în interiorul nostru simţăminte si instincte creştine drepte si sa lăsăm deoparte fascinaţia „elementelor confortabile” ale modului de viaţă ortodox, altfel vom fi – asa cum a observat un distins analist al convertiţilor din ziua de astăzi – ortodocşi, dar nu creştini.Adevărata Ortodoxie nu merge “în pas cu vremurile”, pe de altă parte nici face din “stricteţe”, “corectitudine” sau “canonicitate” (bune în sine) o scuză pentru vreo fariseică mulţumire de sine, pentru exclusivism si neîncredere.Această autentică moderaţie ortodoxă nu trebuie confundată cu lâncezeala si indiferenţa, sau cu vreun fel de compromis între extreme politice.

Duhul “reformei” este aşa de popular astăzi încât oricine se formează după duhul acestor vremuri va privi la adevărata moderaţie ortodoxă ca la un tip de fanatism, dar dacă cineva ar privi mai atent problema având în vedere standardul patristic, va găsi calea împărătească departe de orice fel extremism."

Doamne ajuta!+

E incredibil,dar asta sustin si eu.
Uimit de ce ai scris nici nu am mai comentat primele 2 motive. In primul m-am recunoscut si eu.Al 2 lea e o conceptie care e folositoare pentru a nu mai vedea mereu fariseii in ceilalti .
Dar al 3-lea motiv efectiv m-a uimit.
Adica ori vei fi si tu combatut ,si cei de unde ai preluat citatul,la fel cum am fost si eu,ori am un fel execrabil de a vorbi,si nu intelege lumea de fapt ce vreau sa zic. Si eu consider ca simpla corectitudine ,desi nu e un lucru rau,trebuie insotita si de patosul inimii,pentru a produce cu adevarat efecte,atit in viata proprie cat chiar si in luminarea celorlalti.
Mai pe scurt sustin ,ca tot ceea ce nu zideste , omoara.
Si ca cel mai periculos ucigas e cel care crede ca de fapt construieste.

Dragule meu primele doua citate sunt preluate din articole aparute in ziarul ,,Lumina" si prin urmare cine are chef de dispute sa protesteze in fata Patriarhiei.Cu privire la cele spuse de Parintele Serafim Rose cred ca sunt din cartea ,,Ne vorbeşte Părintele Seraphim Rose. Scrisori misionare".Si nu-ti face probleme,nu are cine sa ma combata mai tare decat individul pe care il vad in fiecare dimineata in oglinda la ceea ar trebui sa fiu si nu sunt.Fiecare are propriile sale schelete ascunse-n dulapul constiintei.Doamne ajuta!+

În prealabil postat de iustin10

Mai pe scurt sustin ,ca tot ceea ce nu zideste , omoara.
Si ca cel mai periculos ucigas e cel care crede ca de fapt construieste.

Pai da, asta merita sa ramana tema de reflectie...
Construieste unde: in sine sau in altii (mai prosti, de pilda sau mai putin iubitori...)?
Chiar ma intereseaza raspunsul tau, daca tot ai lansat apoftegma.

P.S. Ca un avans, opinia mea e ca de construit nu strica sa construim, intrucat se vede relativ usor unde curge sange si unde nu, iar asta aduce intelegerea erorii si, cu nazuinta de a cara lestul mai departe la pocainta, se poate nadajdui la oarecare reglaje mai fine... Zic si io...
Cat despre cel mai periculos ucigas eu cred ca e altcineva. Cel ce construieste invata. Ucigasul, insa, omoara; stiind bine ce face. Si ii place, e multumit...

[Mihailc]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Dragule meu primele doua citate sunt preluate din articole aparute in ziarul ,,Lumina" si prin urmare cine are chef de dispute sa protesteze in fata Patriarhiei.Cu privire la cele spuse de Parintele Serafim Rose cred ca sunt din cartea ,,Ne vorbeşte Părintele Seraphim Rose. Scrisori misionare".Si nu-ti face probleme,nu are cine sa ma combata mai tare decat individul pe care il vad in fiecare dimineata in oglinda la ceea ar trebui sa fiu si nu sunt.Fiecare are propriile sale schelete ascunse-n dulapul constiintei.Doamne ajuta!+

Mulţumim oricum pentru texte, sunt foarte bine integrate în discuţia de faţă!

În prealabil postat de Mihailc

Mulţumim oricum pentru texte, sunt foarte bine integrate în discuţia de faţă!

Eu,datorita putinului sufletesc,as pune problema mai sec,nu atat de profund,si asa crapam in superficialitate.Nici un om de pe acest forum nu cred ca stie cu exactitate cat are de trait pe lumea asta.Si daca ai avea o boala in faza terminala poti aproxima eventual dar nu poti da un verdict clar.Stim insa ca este o perioada determinata care va influenta profund soarta noastra-n vesnicie.Fiind o perioada determinata,cu un scop precis, mantuirea sufletului,inseamna ca trebuie sa stii foarte bine ce ai de facut pt ca nu stii cat timp ai la dispozitie sa corectezi anumite erori.Poate fi o lunga rabdare a Cerului sau poate ai toporul deja la radacina.Si atunci devine evident ca intreaga noastra fiinta trebuie sa se concentreze pe acest scop,tinand cont de consecinte si importanta.Orice altceva,din sfera lumescului, poate fi important in perioada limitata dar devine nerelevant in raport de vesnicie.Intrucat nu alergam singuri spre mantuire,sau cel putin asa se presupune,devine si mai evident faptul ca daca tie ti-se impleticesc picioarele in nesiguranta atunci ai mici sanse sa-l mai tragi si pe altul alaturi de tine spre cer,eventual ii vei da si lui un branci in vagauna.Prin urmare daca nu inlaturam prin dreapta socotiinta tot ce ne-a devenit toxic in viata spirituala o sa ne duce la dracu.La propriu.Clipele se scurg,nisipul se scurge...noi o ardem in discutii.Am folosit un termen usor golanesc din perspectiva finalitatii care ne asteapta daca perseveram in nebunia asta.

Habar nu am ce credeti voi dar ar trebui sa fim foarte constienti de anumite aspecte.Ma,eu chiar cred ca am inceput sa bat campii prea mult si prea des si ca am facut atat din Dumnezeu cat si din viata mea de credinta un fel de etern subiect de discutie si foarte rar unul pe care sa-l mai si traiesc.Consecinta cred ca va fi crancena daca nu imi dau pe fata cu apa rece a privirii directe a realitatii.Cred ca este cazul sa cam ma trag usurel spre o urgenta introspectie.Si cea mai buna introspectie este cea facuta in tacere,ca sa nu-mi alerge gandurile de autocompatimire prin viu grai.Cand ceva tinde sa te acapareze,iar constiinta nu prea te priveste cu blandete, atunci este bine sa te uiti cu mare atentie la acel ceva.Sa ne auzim cu bine oameni buni,Doamne ajuta+

[iustin10]

În prealabil postat de ioan cezar

Pai da, asta merita sa ramana tema de reflectie...
Construieste unde: in sine sau in altii (mai prosti, de pilda sau mai putin iubitori...)?
Chiar ma intereseaza raspunsul tau, daca tot ai lansat apoftegma.

P.S. Ca un avans, opinia mea e ca de construit nu strica sa construim, intrucat se vede relativ usor unde curge sange si unde nu, iar asta aduce intelegerea erorii si, cu nazuinta de a cara lestul mai departe la pocainta, se poate nadajdui la oarecare reglaje mai fine... Zic si io...
Cat despre cel mai periculos ucigas eu cred ca e altcineva. Cel ce construieste invata. Ucigasul, insa, omoara; stiind bine ce face. Si ii place, e multumit...

Of mai Cezar .De ce ai nevoie de confirmarea mea,cand tu insuti,prin multe postari si citate din sfinti ,stii f bine,ca intai trebuie sa construiesti in tine?
Doar ca adevarata constructie este cea care dureaza,si se dezvolta,si ajunge sa fie o faclie si pentru ceilalti. Nu exista virtute interioara dobindita care sa produca amaraciune in relatiile cu ceilalti. Nu exista pacat infrint in interior,care sa nu ne faca mai buni fata de ceilalti. Nu exista singe si sudoare varsate in interior care sa nu ne umple cu dragoste pina la lacrimi pentru ceilalti.
Absenta acestei priviri interioare ,duce la privirea ranchiunoasa catre ceilalti.
Nimeni nu poate straluci inauntru si sa fie intunecat in afara.
Pate fi discret in afara,asta da,dar nu poate fi posomorit,daca in sufletul sau este lumina.
Ucigasul la care ma refeream este ucigasul propriului sau suflet. Caci Iuda a vandut pe Domnul si aceasta i se poate ierta,ca si lui Petru. Dar deznadejdea,aceasta nu i se poate ierta ,pentru ca s-a pus pe sine insusi in afara privirii smerite interioare ,si s-a considerat pe sine mai pacatos decat poate Dumnezeu ierta. El s-a ucis pe sine ,la propriu ca si la figurat ,pentru ca si-a ucis vocea interioara ,care indeamna la smerenie si lasare in voia lui Dumnezeu,si care cere iertare.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Iustine eu cunosc un mare fariseu,aproape perfect,si-a gasit fiecare trasatura in cele spuse de Hristos.Este cel care iti vorbeste acum dar pentru a nu ne rezuma la un exemplu izolat eu iti dau trei coordonate,fara a ne rezuma doar la ele,pe care le poti cerceta si tu.

Prima pictura: ,,Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului, şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea“. (Matei 21, 23-27)"

,,Fariseii din vremea Domnului nostru Iisus Hristos se întrebau de unde are Mântuitorul puterea de a face minuni şi de unde are atâta înţelepciune. Fariseii din vremea noastră se întreabă cam tot acelaşi lucru. Se poticnesc şi ei când vine vorba de Domnul Hristos. L-ar nega, însă în cele din urmă acceptă şi ei că vorbim, cel putin, de un personaj istoric. L-ar contrazice, însă nu au atâta înţelepciune să poarte, de la egal la egal, o discuţie cu Fiul lui Dumnezeu. L-ar denigra, însă realizeză şi ei că sunt ridicoli. Le-ar mai rămâne calea indiferenţei. Însă, se întreabă şi ei, la urma urmei, ce reprezintă Crăciunul, Paştele sau Înălţarea? Nu poţi să fii insensibil când toate în jurul tău spun şi afirmă cu tărie că Domnul Hristos se Naşte, când Mântuitorul învie sau când se înalţă la ceruri. Sunt mereu preocupaţi de problemele grave şi serioase ale planetei, însă se poticnesc când vine vorba să lucreze ceva pentru sufletul lor. Cei amintiţi nu văd rostul postului, al rugăciunii, al unei slujbe religioase. Să observaţi că fariseii moderni sunt cei ce întreabă mereu de ce durează o slujbă atât de mult. Numai când vine vorba de rugăciune aceştia nu au timp, au treburi urgente sau se îmbolnăvesc subit. De fapt, lor le spune mereu Mântuitorul: nu vă spun cu ce putere fac acestea. Cel credincios mereu va descoperi, prin rugăciunea fierbinte, prin smerenia postului şi prin lumina unei fapte bune, de unde vine puterea Domnului Hristos. Sfântul Grigorie Palama aşa ne învaţă: Iisus Hristos este Noul Adam, Cel ce înnoieşte continuu lumea întreagă!"(Preot Dumitru Paduraru)

A doua pictura:: ,,Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: "Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul". Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul". Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: "Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?". Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă." (Ioan 11, 47-57)

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne aminteşte despre discuţia mai-marilor iudeilor în legătură cu persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Şi înţelegem că discuţiile au fost foarte aprinse. Care mai de care se străduia să aducă noi dovezi despre faptul că Mântuitorul era un nelegiuit care trebuia îndepărtat. Chiar au făcut şi un calcul foarte josnic. Pledau că este mai bine să moară Acest învăţător decât să piară un neam întreg. Îşi făceau probleme şi pentru faptul că mulţi din popor urmau pe Mântuitorul şi credeau în învăţăturile Lui. Oare astfel de atitudini nu ne par cunoscute şi, cu siguranţă, am mai auzit şi de altele asemenea? Modernii farisei arată cu degetul spre urmaşii sinceri şi devotaţi ai Mântuitorului. Ne privesc ca şi cum am fi de pe altă lume sau dintr-un alt timp. În concepţia lor a fi creştin înseamnă a fi un înapoiat, a nu fi la curent cu ceea ce se întâmplă în lume, a nu avea habar de descoperirile ştiinţei şi tehnicii. Sunt mulţi cei care ar dori ca să nu mai ştim de Domnul Iisus Hristos şi de învăţăturile Sale, să uităm Evanghelia, să nu mai ştim de morală şi de măsura vieţii creştine. Aceştia se simt deranjaţi de construcţia unei biserici, de prezenţa unei icoane, de sunetul clopotului, de Sfânta Cruce. Dorinţa fariseilor moderni este ca urmaşii să nu mai ştie de Hristos, adulţii să-L uite, iar bătrânii să nu-L dorească. O vorbă înţeleaptă spune: "Unde lumina este mai puternică, acolo şi umbrele sunt mai mari!".(Preot Dumitru Paduraru)

Concluzii puse de Parintele Serafim Rose

,,Un episcop pe Stil Vechi din Grecia ne-a scris cât de multă vătămare a fost adusă Bisericii Ortodoxe din Grecia de către ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci când oamenii citează canoanele, Părinţii sau tipicul pentru a dovedi ca sunt „corecţi”, si ca toţi ceilalţi sunt în eroare. Corectitudinea poate deveni realmente o „boală” atunci când este administrată fără dragoste, fără toleranţă si fără conştiinţa propriilor defecte de percepţie. O asemenea „corectitudine” nu poate produce decât schisme continue.Invăţătura si viaţa noastră creştină trebuie sa fie de asa natură încât sa ne permită cunoaşterea adevăratului Hristos si recunoasterea falsului Hristos (Antihristul) în momentul când acesta va veni. Nu cunoasterea teoretică sau „corectitudinea” ne vor oferi această înţelepciune. Vladimir Soloviov, în parabola lui despre Antihrist, a avut o viziune extraordinară atunci când nota faptul ca Antihristul va construi pentru ortodocşi un muzeu cu toate antichităţile bizantine posibile, numai pentru a fi acceptat.

Deci, tot astfel, simpla „corectitudine” din Ortodoxie fără o inimă creştin iubitoare nu va putea rezista Antihristului; dacă îl vom recunoaşte, opunându -i- ne ferm, o vom face mai ales cu inima si mai puţin cu mintea. Trebuie sa ne dezvoltăm în interiorul nostru simţăminte si instincte creştine drepte si sa lăsăm deoparte fascinaţia „elementelor confortabile” ale modului de viaţă ortodox, altfel vom fi – asa cum a observat un distins analist al convertiţilor din ziua de astăzi – ortodocşi, dar nu creştini.Adevărata Ortodoxie nu merge “în pas cu vremurile”, pe de altă parte nici face din “stricteţe”, “corectitudine” sau “canonicitate” (bune în sine) o scuză pentru vreo fariseică mulţumire de sine, pentru exclusivism si neîncredere.Această autentică moderaţie ortodoxă nu trebuie confundată cu lâncezeala si indiferenţa, sau cu vreun fel de compromis între extreme politice.

Duhul “reformei” este aşa de popular astăzi încât oricine se formează după duhul acestor vremuri va privi la adevărata moderaţie ortodoxă ca la un tip de fanatism, dar dacă cineva ar privi mai atent problema având în vedere standardul patristic, va găsi calea împărătească departe de orice fel extremism."

Doamne ajuta!+

Draga Pelerin,

Imi pare putin ciudata abordarea fariseilor moderni pentru ca fariseii prin "definitie" sunt cei care cunosc Legea la sange si dau aparenta respectarii ei pana in cele mai mici detalii. Deci nici vorba sa se planga ca ar fi slujba prea lunga, dimpotriva stau la slujba de la inceput pana la sfarsit ca sa arate cat sunt de piosi si sa fie admirati, nici vorba sa il denigreze pe Iisus, dimpotriva cunosc toata legea, traditia, dogmele si canoanele necesare pentru a-i pune la punct pe ceilalti si a-si atrage admiratia si respectul, nici vorba sa denigreze rugaciunea ci isi fac multe cruci si matanii mari pentru a se arata rugatori piosi si avansati in credinta, nu numai in biserica dar si in afara ei. Acesta este fariseul si nicidecum cel care protesteaza impotriva acestora. Cel cu protestul impotriva fariseilor a fost Iisus... Si apoi si altii...

În prealabil postat de iustin10

Absenta acestei priviri interioare ,duce la privirea ranchiunoasa catre ceilalti.

Just.
Si as mai lungi lista consecintelor: veselia/bucuria/"iubirea" tampa, increderea (nejustificata, ca sa nu zic bovina) in gandirea proprie (asa debila cum e, cata vreme e lipsita de privirea interioara scrutatoare foarte si incercata din greu), boala certitudinilor, incapatinarea asina (a oricarei inimi impietrite si a unei minti amestecate), mania de a da lectii tuturor (in special de "indreptare" in legatura cu Biserica), plutirea in desertaciuni de tot soiul etc. etc. Tot pacatul, domne, ce s-o mai lungim...

Dar cand vine lacrima si inceputul efortului de despatimire "pe bune", cand incep sa rasara barnele in ochii proprii ca ciupercile dupa ploaie (ori ca rimele rosii din balegar - bucuria pescarilor!), cand te-ai prins ca n-ai scapat de fariseul din tine si totul a fost o minunata autoinselare bine teleghidata din intuneric, cand te gasesti in mod evident un candidat cu dosar barosan pentru iad, ei... atunci se schimba trebusoara, neica!

P.S. Privirea interioara insa nu e suficienta in sine, ea insasi. Conteaza cine priveste (o minte in duh umilit sau vreun incantat de sine si un rupt de Dumnezeu) in sine, intrucat si narcisicul priveste in sine si gaseste ca e magnific si ca merita consideratii inalte. Si mai conteaza de cine e insotit omul care priveste inlauntrul sau... Si mai conteaza si unde se autoplaseaza privitorul: in buricul lumii sau in locul unde l-a pus cu adevarat Dumnezeu... Him... complicate lucruri...