Divortul bisericesc

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Biserica Catolică admite mai multe căsătorii, dacă soţul (soţia) nu mai este în viaţă şi nu există nici un alt impediment. Dacă ambii soţi sunt în viaţă, Biserica Catolică nu poate desface o căsătorie, fiindcă nu a primit acest mandat de la Cristos şi un asemenea lucru ar însemna neascultare faţă de Mirele ei şi de Capul ei nevăzut.

"Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19, 3-9)

Deci iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al adulterului, Hristos a permis divorţul ("cartea de despărţire") şi implicit şi recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de Însuşi Hristos, cel care divorţează de soţia lui (şi probabil că şi reciproca este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu soţia) nu comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte era unit în căsătorie. Şi având dreptul să se despartă şi să fie neunit are în mod implicit şi dreptul de a se recăsători, pentru că el nu mai este unit cu femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar Hristos specifică clar acest lucru.

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".

Din punctul meu de vedere mai există şi alte temeiuri justificate, în afară de ceea ce îndeobşte este denumit adulter, pentru care se poate ajunge la divorţ bisericesc şi chiar şi la recăsătorire, dar pe care nu le menţionez acum.

[nutucutu]

În prealabil postat de Decebal

...vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi.

1. Biserica Ortodoxa accepta desfacerea casatoriei pentru orice motiv, practic un divortat se poate recasatori in Biserica Ortodoxa fara sa fie intrebat care a fost cauza divortului. Iar asta vine mult peste mult subliniatul "in afara de pricina de desfranare..." Oare nu cumva sunteti asa cum acuzati ca ar fi altii?
2. Tot Hristos, Domnul nostru, a spus "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta." Iar El ne-a lasat exemplul de urmat, al jertfei si dragostei pentru celalat. Daca El ne indeamna sa ne jertfim pentru pacatosi necunoscuti, oare nu se cuvine mai mult sa ne jertfim si sa iertam pe sotul/sotia adultera?

[Decebal]

În prealabil postat de nutucutu

Tot Hristos, Domnul nostru, a spus "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta." Iar El ne-a lasat exemplul de urmat, al jertfei si dragostei pentru celalat. Daca El ne indeamna sa ne jertfim pentru pacatosi necunoscuti, oare nu se cuvine mai mult sa ne jertfim si sa iertam pe sotul/sotia adultera?

Eu nu am spus că în caz de înşelare / preacurvie / adulter este obligatorie despărţirea, divorţul. Deşi sunt multe cazuri în care divorţul este preferabil chiar şi dacă nu este pentru moment vreo situaţie de adulter; există destule cupluri care sunt "zidite pe nisip" iar pentru aceia este mai bine să îşi vadă fiecare de drumul lui decât să se nenorocească unul pe celălalt. Ceea ce eu am spus este că poziţia bisericii romano-catolice este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu predicând o aşa zisă indisolubilitate a căsătoriei când Hristos ne spune clar că aceasta, în anumite condiţii, poate fi desfăcută şi poate avea loc chiar recăsătorirea, fără ca să se cadă în adulter, adică în păcat de moarte, fără ca să se calce cuvântul lui Dumnezeu că "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta", şi fără ca respectivii (cei neadulteri) să aibă interdicţie la Sfânta Împărtăşanie.

[AlinB]

În prealabil postat de nutucutu

1. Biserica Ortodoxa accepta desfacerea casatoriei pentru orice motiv, practic un divortat se poate recasatori in Biserica Ortodoxa fara sa fie intrebat care a fost cauza divortului. Iar asta vine mult peste mult subliniatul "in afara de pricina de desfranare..." Oare nu cumva sunteti asa cum acuzati ca ar fi altii?

Si crezi ca atitudinea exact opusa, cea in care casatoria este considerata indisolubila indiferent de motivele pentru care cei doi s-au separat, e mai buna?

Hai, sa zicem ca sotii sunt vinovati si merita persecutati astfel, dar cum ramane cu copiii?

Nu au dreptul sa aiba si tata si mama?

Logica ortodoxa este urmatoarea: Dumnezeu este judecatorul impartial iar omul este cel care isi asuma responsabilitatea pentru alegerile sale, Biserica nu poate impiedica divortul insa poate sa-i ofera sansa unui nou inceput, legitim, pentru ceea ce face cu aceasta, va da singur socoteala.

2. Tot Hristos, Domnul nostru, a spus "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta." Iar El ne-a lasat exemplul de urmat, al jertfei si dragostei pentru celalat. Daca El ne indeamna sa ne jertfim pentru pacatosi necunoscuti, oare nu se cuvine mai mult sa ne jertfim si sa iertam pe sotul/sotia adultera?

Ai fost pus in situatia sa-ti ierti sotul adulter?
L-ai ierta?
De cate ori?
De 70 ori cate 7 crezi ca ai putea?

Biserica Ortodoxa nu accepta desfacerea casatoriei pe orice motiv. Cine a spus asa ceva? S-au mai posta pe forum motivele ingaduite, (nu aproba-este o diferenta) de BO in cazul divortului. Le mai postez odata, caci vad ca s-au uitat f.repede.

133. Care sunt cauzele canonice ale divortului ?

Motivele canonice de divort sunt :

I.a. Adulterul ( preacurvia ) , adica violarea credintei conjugale de catre sot sau sotie. Acest motiv de divort se bazeaza pe Sfanta Evanghelie, adica pe dreptul divin ( Matei 19, 9 ) .
b. Pe langa adulter, sotul poate sa divorteze cand i se pun curse care pericliteaza viata, indreptate contra existentei casatoriei, de catre un sot impotriva celuilalt, cum ar fi refuzul sotului sau sotiei de a naste copii. In acest caz partea nevinovata are drept sa solicite divortul.
c. Iarasi, sotul poate divorta cand sotia se face vinovata de avort intentionat si prin aceasta impiedica scopul casatoriei.
d. Cand femeia sau barbatul participa fara voia celuilalt la ospete si petreceri necuviincioase.
e. Pentru sotie exista motiv de a cere divort cand barbatul sau o acuza public pe nedrept de adulter cand sotul ei greseste in public sau in ascuns, in casa sau in alta parte cu o alta femeie.

II. Al doilea motiv principal de divort, dupa adulter, este caderea unui sot din dreapta credinta - apostazie, necredinta, secta etc. ( I Corinteni 7, 15 ) .

III. Cand unul din soti sau amandoi intra in monahism, " ca o moarte superioara, fata de lumea pusa in slujba pacatului " ( Sinodul VI Ecumcnic, canonul 12 si 48 ) . Insa " cel ce-si lasa ( prin divort neingaduit ) sotia sa legitima si ia pe alta, trebuie sa fie canonisit ca un preacurvar, dupa porunca Domnului ( Matei 19, 9 ) , adica sa fie oprit pana la 15 ani de la Sfanta Impartasanie " , dupa Sfantul Vasile cel Mare.

"128. Cate casatorii ingaduie Biserica ?

Biserica Ortodoxa ingaduie cu pogoramant trei casatorii, insa in anumite conditii. Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 87, spune despre a doua nunta : " Casatoria a doua este ingaduita de Biserica, numai celor ce au ramas vaduvi de tineri prin deces si n-au copii " . Iar Sfantul Apostol Pavel, sfatuieste la vaduvie in castitate, dar cine nu poate " mai poate sa se casatoreasca, decat sa arda " ( I Corinteni 7, 39 ) . " Casatoria a doua nu se binecuvanteaza cu cununie, ci se canoniseste doi ani sa a nu se impartasi, iar a treia casatorie trei ani " , zice Sfantul Nichifor in canonul 2. Daca cei ce se casatoresc a doua oara sunt batrani, " unii ca aceia manie pe Dumnezeu, sa aiba pocanie trei ani si metanii cate 24 pe zi " ', zice Pravila Bisericeasca de la Govara, cap. 109. " Cel casatorit a doua oara nu mai poate fi hirotonit " ( Apostolic 17; VI Ecumenic, 3; Sfantul Vasile, 12 ) . Slujba cununiei a doua se face simpla si fara fast, iar preotul nu are voie sa ia parte la masa lor ( Neocezareea, 7 ) . Preotul, daca ramane vaduv, nu are voie sa se casatoreasca a doua oara. Daca totusi indrazneste la a doua casatorie, pierde preotia si nu mai are voie sa savarseasca nimic din cele ale preotiei ( Sfantul Vasile, 6 ) .

Casatoria a treia se ingaduie de Biserica " numai de mare nevoie, acelora care nu au copii, pana ls varsta de 40 de ani " . Sfantul Vasile zice ca " la trigami sa se aplice afiurisire ( oprim de la Sfanta Impartasanie ) cinci ani, fara a-i opri cu totul de la Biserica. " ( Canon 4 ) . " Nunta cea dintai este lege, a doua iertare, iar cea de-a treia este calcare de lege " , zice Indreptarea Legii de la Targoviste, cap. 205. Casatoria a patra este oprita cu desavarsire de Biserica. Cel vinovat este " afurisit si lipsit de toata slujba Bisericii " pana se desparte de acea persoana si se pocaieste opt ani.

" Daca o femeie sau barbat moare si sotul ramas se casatoreste, nu pacatuieste ... dar daca ramane vaduv ( pana la moarte ) isi agoniseste mai multa slava la Dumnezeu " ( Pastorul lui Herma ) . Iar Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, in cartea sa Apologia, spune despre a doua casatorie : " Dupa Dascalul nostru, cei ce s-au casatorit a doua oara dupa legea omeneasca sunt pacatosi, precum si cei ce cauta la femeie spre a o pofti. Ca nu numai cel ce preacurveste cu fapta este preacurvar, ci si cel ce voieste a preacurvi, fiindca nu numai faptele ci si gandurile sunt vazute la Dumnezeu... " . Iar pe cei ce fac mai multe casatorii, Sfintii Parinti ii numesc poligami. Deci, dupa a doua nunta nu mai este nunta, ci poligamie. De aceea a zis Domnul samarinencei care pacatuise cu cinci barbati : " Pe care il ai, nu-ti este tie barbat " ( Ioan 4, 18 ) . " Cei ce au trecut peste a doua nunta, nu merita sa fie numiti barbati si soti " , zice Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 4. Tot el spune pentru a treia nunta : " Sfinti Parinti au trecut sub tacere nunta a treia ( poligamia ) si au socotit-o ca pe o pofta dobitoceasca si straina de vrednicia omului crestin. Noua ni se pare ca acest pacat este mai mare decat curvia... " ( Canonul 80 ) .

132. In ce conditii Biserica Ortodoxa aproba divortul ?

Dupa invatatura data noua de Dumnezeu, casatoria este indisolubila, adica una singura pe toata viata : " Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta " ( Matei 19, 6 ) . Numai moartea desparte in chip firesc pe cei doi soti. Totusi, sunt cateva exceptii ingaduite de Biserica, care duc la despartirea sotilor intre ei prin divort. Iar divortul este desfacerea casatoriei pe care o provoaca sotii intre ei, pentru care Biserica nu le poate da nici o binecuvantare sau hotarare juridica oficiala. De aceea, nici nu se prevede vreo slujba bisericeasca la divort. Adevarata legiuitate a nuntii consta numai in casatoria intaia. Desfacerea ei legala o face numai moartea unuia dintre soti, sau pe plan mai inalt, moartea ambilor soti, caci dupa moarte " sunt ca ingerii, necasatoriti " ( Matei 22, 30 ) .

Cu toate acestea, conducerea bisericeasca, tinand seama de scopul moral al casatoriei, inca din vremea apostolilor a dat ingaduinta vaduvei ramasa prin deces de a se recasatori. Deci ca o iconomisire dintre cele doua altemative : a vaduvei prea superioare, in deplina stapanire de sine ( Luca 2, 36-37 ) si a desfraului prea pacatos, i s-a indicat calea de mijloc a casatoriei celei de a doua ( I Corinteni 7, 8-9; I Timotei 5, 3, 6, 14 ) , cum spune asa de clar Arhimandritul Nicodim Sachelarie, in lucrarea sa monumentala Prsvila Bisericeasca."(Avva Cleopa)

Iata deci ca, BO nu accepta orice motiv de divort si nu oficiaza a doua casatorie oricum, care nu mai este Taina, ci este iertare, o binecuvantare. Acum, cati dintre cei care s-au casatorit sunt si credinciosi? Cati dintre cei care divorteaza s-au luptat din rasputeri ptr. acea casatorie? Dintre cei care au divortat, care s-au dus sa se spovedeasca si sa primeasca canon ptr. asta? Multi care se recasatoresc nici nu o mai fac in Biserica, mai ales daca se recasatoresc cu o persoana divortata si ea. Deobicei o fac doar civil sau traiesc diresct in concubinaj si se comporta ca sot si sotie.
In divort deobicei este vorba despre egoism, lipsa de rabdare. Mai bine stai in acea casatorie si incerci sa scoti tot ce poti din ea si poti sa scoti multe, decat sa o arunci un-doi la gunoi. Nu iti garanteaza nimeni ca dupa vei avea o viata fericita si ca vei intalni omul ideal, mai ales acum cand oameni ideali nu prea mai sunt. Divortul ar trebui sa fie facut in cazuri extreme si nu asa cum se fac acum.
Daca s-ar respecta invatatura ortodoxia cu tot cu canoanele ptr. divort si a doua casatorie, nu cred ca ar mai divorta oamenii asa usor. In primul rand ca, deobicei casatoriile care au in centru pe Domnul Iisus Hristos nu prea ajung la divort, caci ii ajuta Domnul sa duca aceasta cruce. Astazi este f.greu sa duci o casnicie la capat fara Dumnezeu, este f.greu. Acum, daca au fost persoane care au calcat stramb si sunt inca tineri si vor sa o ia de la capat, sa se pocaiasca si sa mai aibe o sansa sa isi fromeze o familie adevarata, nu suntem noi Dumnezeu sa le spunem nu si sa ii judecam. Consider ca Sfinti Parinti au fost manati de harul Domnului cand au scris aceste canoane si eu ii cred pe ei. Desi sunt si parinti mai stricti, ca Pr.Arsenie Boca, care spune ca daca ai divortat sa nu te mai recasatoresti, ci sa iti duci crucea.

Nu consider ca am ajuns noi,eu cel putin, la o inaltime duhovniceasca ca sa ne permitem sa ii contrazicem pe Sfintii Parinti si sa aruncam cu pietre in Sfanta Biserica, cea ortodoxa.
Ce spune alte culte si confesiuni, nu ma pasioneaza. Vorba Pr.Arsenie Papacioc: *singur ortodoxia*.

[Demetrius]

În prealabil postat de Decebal

...
Din punctul meu de vedere mai există şi alte temeiuri justificate, în afară de ceea ce îndeobşte este denumit adulter, pentru care se poate ajunge la divorţ bisericesc şi chiar şi la recăsătorire, dar pe care nu le menţionez acum.

Temeiuri justificate(crestine) nu exista, nici macar unul(adulterul); ca este de inteles nu inseamna justificat.
Daca insa cineva vrea cu tot dinadinsul sa se desparta, poate oare Dumnezeu sa-l opreasca? Depinde...

12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.(1Cor7,12-15)

[nutucutu]

În prealabil postat de Decebal

Ceea ce eu am spus este că poziţia bisericii romano-catolice este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu predicând o aşa zisă indisolubilitate a căsătoriei când Hristos ne spune clar că aceasta, în anumite condiţii, poate fi desfăcută şi poate avea loc chiar recăsătorirea, fără ca să se cadă în adulter, adică în păcat de moarte, fără ca să se calce cuvântul lui Dumnezeu că "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta", şi fără ca respectivii (cei neadulteri) să aibă interdicţie la Sfânta Împărtăşanie.

Am inteles sublinierea, de altfel e ideea care se desprinde din mai toate postarile dumneavoastra. Pozitia Bisericii Romano-Catolice in aceasta privinta e chiar intru totul in acord cu Cuvantul DOmnului nostru:
5. Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.

Vi s-au mai dat si alte versete care confirma temeiul biblic al pozitiei Bisericii Romano-Catolice. Pe de alta parte, eu nu am vazut nicaieri unde Domnul nostru a spus clar si fara echivoc ca ar putea fi desfacuta casatoria;

Si nu in ultimul rand, in Biserica Catolica sotul neadulter ramane membru al Bisericii si se poate impartasi.

[nutucutu]

În prealabil postat de AlinB

Si crezi ca atitudinea exact opusa, cea in care casatoria este considerata indisolubila indiferent de motivele pentru care cei doi s-au separat, e mai buna?

Solutia cea mai buna este aceea prin care, indifernt de greutatile si suferintele din aceasta viata, cei doi soti se vor mantui.

În prealabil postat de AlinB

Logica ortodoxa este urmatoarea: Dumnezeu este judecatorul impartial iar omul este cel care isi asuma responsabilitatea pentru alegerile sale, Biserica nu poate impiedica divortul insa poate sa-i ofera sansa unui nou inceput, legitim, pentru ceea ce face cu aceasta, va da singur socoteala.

Daca aceasta logica va duce la mantuire mai multi oameni, atunci e o logica buna.

În prealabil postat de AlinB

Ai fost pus in situatia sa-ti ierti sotul adulter?
L-ai ierta?
De cate ori?
De 70 ori cate 7 crezi ca ai putea?

N-am fost pusa in aceasta situatie insa mi-am facut de mai multe ori scenarii de acest tip, "ce s-ar intampla daca...". Analizand si ce se intampla in jurul meu am ajuns la concluzia ca exista nenumarate alte situatii mai dureroase si mai dificil de iertat fata de infidelitate. Sa fii umilit in pubic, sa fii dispretuit de sot/sotie, sa ai un sot/sotie dependent de alcool, droguri, jocuri on line, violent, sa ai un sot/sotie care injura, care nu merge la biserica, nu se ingrijeste de sufletul lui/ei (suflet pentru mantuirea caruia suntem si noi responsabili), un sot care sa-ti interzica participarea la Sfanta Liturghie etc. Eu am ajuns la concluzia ca infidelitatea poate fi iertata mai usor decat multe alte lucruri (ma rog totusi sa nu fiu pusa in aceasta situatie).
Nu stiu de cate ori as ierta dar stiu ca Domnul nostru nu-mi da mai mult decati pot duce.

[AlinB]

În prealabil postat de nutucutu

8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.

Pe de alta parte, eu nu am vazut nicaieri unde Domnul nostru a spus clar si fara echivoc ca ar putea fi desfacuta casatoria;

Chiar mai sus, ai dat tu citatul.

Si nu in ultimul rand, in Biserica Catolica sotul neadulter ramane membru al Bisericii si se poate impartasi.

Dar primeste sau nu divortul si aprobarea de a se recasatori?
Daca nu, pe ce motiv (pentru ca acest caz este mentionat expres in Sf.Scriptura ca fiind motiv de divort).