In legatura cu avortul

[cezar_ioan]

De multe ori m-am gândit când începe omul să poată fi numit om: din clipa când a apărut celula-ou? din clipa când s-a născut?
Şi dacă se naşte la 6 luni şi supravieţuieşte, totuşi, îl vom numi pe acel făt cu numele om? Şi de ce mai degrabă nu îl ucidem, întrucât şi-a permis să experimenteze o aşa anomalie încât să se nască într-o aşezare apropiată mai degrabă, dacă e să ne luăm pripiţi după aparenţele momentului, de iepure decât de om?
Iar dacă numim om fiinţa care iese din pântecele mamei, cum numim ceea ce era înlăuntru cu un minut sau cu o oră sau cu 9 luni înainte să iasă?

Omul e un ansamblu de celule. Toate provin, prin diviziune şi diferenţieri ulterioare, din celula-ou (zigot).
Dacă ansamblul de 100 miliarde de celule provenite succesiv din zigot e numit om şi se cheamă omucidere când omorâm un astfel de ansamblu, oare cum se cheamă uciderea unui ansamblu de doar 99 miliarde de celule provenite din zigot? Dar uciderea unui ansamblu de 100000 de celule provenite din zigot? Dar uciderea unui ansamblu de două celule provenite din zigot? Dar uciderea primei celule, a celulei-ou?


Cândva am încercat să conving o femeie că viaţa omului începe în clipa apariţiei zigotului şi continuă, trecînd prin multe stadii succesive ale omenescului, până în clipa morţii.
O viaţă de om e pur şi simplu arcul suspendat între două clipe....

Cu totul arbitrar îmi pare să aplicăm convenţii mintale conform cărora un om are dreptul să trăiască doar de la un moment anume al situării sale pe continuumul vieţii.

Dacă ţii în mână o sfoară de, să zicem, un metru şi tai din ea cu foarfeca: se schimbă natura ei de sfoară în funcţie de locul unde tai? Nu tot sfoară tai?

Când avortezi un om, suprimându-i cursul vieţii, un om aflat pe un punct al continuumului vieţii sale numit, să zicem, 2 luni, nu tot crimă de om se numeşte? Dar dacă omori un bătrân decrepit, adică acelaşi om dar la un alt moment pe continuumul vieţii sale, nu tot crimă de om se numeşte?

Statutul de fiinţă umană depinde de teoriile noastre despre om SAU, mai degrabă, teoriile noastre ar trebui să ţină cont de reperul absolut numit statutul nostru de fiinţe umane?

Cine a mai pomenit ca un om aflat pe continuumul vieţii sale la vârsta, să zicem, de 25 ani, să fie omorât (prin sfârtecare cu foarfeca chirurgicală sau prin alte procedee moderne) doar pentru motivul că ar putea să ducă o viaţă foarte grea în urma unei deficienţe care s-ar putea manifesta cam ca sindromul Down sau ca oricare altă maladie genetică?

Uciderea unui om rămâne, orice justificări i s-ar da, om-ucidere.
Adică întreruperea abuzivă a continuumului, hărăzit de Dumnezeu, dintre o clipă şi o altă clipă... De viaţă.

[Parascheva16]

In Anglia s-a nascut un copil prematur la 3 luni si a supravietuit. Cred ca a fost prima data cand s-a intamplat asta. A fost pus in incubator si s-a dezvoltat normal. S-au salvat copii si la 4 luni jumate, la 5 luni, la 6 luni. Faptul ca acesti copii se nasc prematur si cresc si se dezolvta normal pentru mine este inca un motiv in plus sa sustin ca avortul este ucidere de om.

(cum gandesc feministele: http://www.salon.com/2013/01/23/so_w...ion_ends_life/)

În prealabil postat de N.Priceputu

Doar că putem ști cât el este încă în pântec că e posibil să fie bolnav?

Au fost atâtea cazuri în care la ecograf se vedeau anumite anomalii ale pruncului şi la naşterea aceasta a fost perfect sănătos. Nu se prea vorbeşte despre faptul că ecograful sau orice alt test nu are o precizie de 100%, astfel mulţi probabil se joacă cu viaţa unui copil din cauza unui diagnostic. Dar asta tot din lipsa credinţei. Nu înţeleg de ce se merge la ecograf? Doar ca să vezi ce sex are copilul, doar ca să faci poze să ai amintiri cu el în pântece? La ce sunt de folos toate astea? Nicidecum mânturii, ci doar preocupărilor noastre lumeşti şi fără de nici un folos. Sunt de acord să faci un ecograf când mama îsărcinată nu se simte bine. Dar nici în acest caz prea multe soluţii nu sunt.

[cezar_ioan]

Când soţia mea era însărcinată cu Maria, fetiţa noastră de 3 anişori,
doctoriţa ginecolog a început să recomande tot felul de analize, ecografii etc. Eu am refuzat din start, gândindu-mă pe de o parte că soţia se simţea foarte bine iar pe de altă parte că, fireşte, mecanismul clientelar al echipelor de bişniţari din maternităţi începe să se pună în mişcare. Nu aveam deloc chef să bag plicuri în buzunar unui şir de gură-cască asociaţi în jurul unui doctor care profită de faptul că o femeie e gravidă...
Soţia însă a fost temătoare şi a purces la drum: începea lunga plimbare prin labirintul analizelor....
Ce a urmat am mai povestit cu alt prilej: la început analizele X arătau că în corpul mamei lipseşte nu ştiu ce substanţă, apoi la o altă analiză că dimpotrivă, o altă substanţă are o concentraţie de 20 ori mai mare, apoi că e posibil să avem un viitor copil supermalformat etc. La ecograf lipsea când o mână, când un picioruş, ba nu aveam inimă, ba aveam două, ba aveam băiat, ba aveam două fete... mă rog, tot bâlciul de rigoare care poate fi întâlnit prin camerele de tortură ale bietelor femei însărcinate... (asta, apropos printre altele şi de inexistenta preocupare pentru psihologia medicală din spitalele noastre precambriene)
Inutil să spun cât stres a început să se adune, ce îngrijorări etc. În mintea soţiei, vreau să zic... Că într-a mea se aduna tot mai multă furie, eu realizînd de la început ce farsă ni se pregăteşte.
Momentul critic a fost când soţia a căpătat credinţa, cu ajutorul bunilor sfătuitori, că Maria se va naşte handicapată şi ca urmare că se impune avortul. Anticipasem asta cu mult timp înainte...
Atunci am hotărât că, gata, timpul discuţiilor s-a terminat. Am pus piciorul în prag, am terminat cu diplomaţia, am trecut la "măsuri ferme", adică la etapa numită "circ": mi-am făcut bagajele şi am declarat sus şi tare că plec unde oi vedea cu ochii (nu prea departe, se înţelege, întrucât sunt cam miop de-o vreme) dacă mai continuă o secundă toată farsa asta. Am mers însă, simulînd disperarea de cauză, la duhovnic (asta aşa de ochii nevestei, că de fapt mă consultasem cu părintele de la bun început), ne-am sfătuit îndelung, am convins-o şi pe soţie să vină la preotul nostru. Şi, după spovedanie, slavă lui Dumnezeu, s-a lăsat liniştea. Graviduţa s-a potolit, curajul ei a revenit, a acceptat să rugăm iarăşi fierbinte pe Domnul să poarte grija sarcinii (între timp, nu-i aşa, rugăciunile se cam răriseră şi se răciseră...), s-a reîntors la rugăciunile obişnuite către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, către sfinţii ocrotitori ai copiilor... Candela a prins din nou să licărească...
Eram acum pregătiţi amândoi, sufleteşte, pentru eventualitatea unui copil cu probleme de sănătate. Eram liniştiţi.

Maria s-a născut fără probleme, a primit 10 la naştere, s-a născut practic singurică, în uşa taxiului întrucât cei de la camera de gardă din Maternitate nu reuşeau să îşi termine cafeaua deşi gravida urla de se auzea hăt-departe.
Astăzi Maria este o fetiţă cu o sănătate foarte bună, excelent dezvoltată psihic şi care merge regulat şi cu bucurie nu numai la "grădi" ci şi la ... "Amin-Amin", cum numeşte ea Biserica.

De curînd am intrebat-o pe Andra: mai ţii minte când erai sigură că Maria trebuie avortată?
A pus ochii în pământ, a lăcrimat, s-a înroşit, apoi m-a îmbrăţişat şi mi-a spus fericită: Slavă Domnului pentru toate!

Mari ticăloşii se petrec în jurul minunii apariţiei unui copil...
Stă în puterea noastră, însă, să depăşim ispita prin credinţă în Dumnezeu şi prin ascultare de duhovnic.

Blestemata frică și binecuvântata încredere în Domnul.

[sophia]

Eu totusi, din toate povestile astea de aici, nu inteleg cum pot sa fie asa greseli la analize si ecograf. Mai ales la ecograf! Pai acolo se vede clar tot. Exista si ecograf 3D deja. Ori nu se pricep medici, ori nu stiu ce sa spun. Ori voi exagerati cumplit.

Pai atunci inseamna ca asa aiureli se fac si la boli, sunt oamenii operati aiurea, nu au cancer cand li se spune ca au si etc.!

Sa nu mai avem incredere in medici? Asta este concluzia?
Intre acum 50 ani si acum chiar nu a avansat deloc medicina. Ca atunci nu stiai ce este in tine, nu existau aparate.

Ce rost mai are sa mergem la medic?

În prealabil postat de sophia

Eu totusi, din toate povestile astea de aici, nu inteleg cum pot sa fie asa greseli la analize si ecograf. Mai ales la ecograf! Pai acolo se vede clar tot. Exista si ecograf 3D deja. Ori nu se pricep medici, ori nu stiu ce sa spun. Ori voi exagerati cumplit.

Cred că tu nu vrei să pricepi. Sunt medici ginecologi care recunosc că ecograful mai dă erori. Asta se spunea, nu altceva. Te întreb....de ce o femeie însărcinată trebuie să meargă la spital când ea se simte bine? De ce trebuie să facă ecograf? Sarcina e cumva boală sau e o normalitate?

ps: ştiai că ecograful afecteată auzul pruncului? ştiai că ultrasunetele nu sunt sănătoase pentru mamă şi prunc? ştiai că de multe ori în timpul ecografiei prunculeţul se adună, se retrage...din cauza ecografului? sau mai important este să vedem ce sex are copilul? sau mai important este să aflăm că el ar putea avea o problemă şi astfel să decidem noi dacă acest copil să trăiască? cine suntem noi să decidem viaţa copilului? nu avem nici un drept asupra vieţii acelui copil...singurul, dar singurul este doar Dumnezeu. Datoria noastră este să dăm viaţă şi nu să ucidem.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de sophia

Eu totusi, din toate povestile astea de aici, nu inteleg cum pot sa fie asa greseli la analize si ecograf. Mai ales la ecograf! Pai acolo se vede clar tot. Exista si ecograf 3D deja. Ori nu se pricep medici, ori nu stiu ce sa spun. Ori voi exagerati cumplit.

Pai atunci inseamna ca asa aiureli se fac si la boli, sunt oamenii operati aiurea, nu au cancer cand li se spune ca au si etc.!

Sa nu mai avem incredere in medici? Asta este concluzia?
Intre acum 50 ani si acum chiar nu a avansat deloc medicina. Ca atunci nu stiai ce este in tine, nu existau aparate.

Ce rost mai are sa mergem la medic?

Sophia, sora mea este medic primar cu mai multe specializări printre care şi una de eco. Apoi, prima mea soţie (am fost căsătorit, doar cu acte la primărie, de pe la 20 ani până aproape de 30) a fost medic radiolog. Este omul care, curios sau nu, a format primele generaţii de ecografişti din România şi a făcut parte din echipa care a pregătit pe viitorii specialişti din tehnicile CT şi altele, pe atunci science fiction. Fusese formată în Franţa pentru a pregăti specialişti în investigaţii ultraperformante. Printre altele este şi co-autoarea unei premiere mondiale în materie de eradicare a unei tumori hepatice prin utilizarea unor tehnici radiologice.
Ştiu aşadar din surse de primă mână ce înseamnă ecografia şi interpretarea ei.
Şi mai ştiu, de la fosta soţie, că unii dintre medicii care dădeau examenul final pentru competenţe în radiologie, confundau splina cu ficatul... Înţelegi oare ce înseamnă asta?.... Nu exagerăm aşadar, are grijă realitatea cruntă să exagereze singură...

Am aflat la vremea potrivită între ce limite este recomandată utilizarea tehnicilor radiologice, care sunt mai mult sau mai puţin invazive, ce riscuri implică, cum e cu gravidele etc.
Pot spune că astăzi treaba cu echografia nu mai este o chestiune serioasă şi profesionistă ci mai degrabă o modă şi un bussines, care exploatează naivitatea şi defectele de caracter ale clientelor.
Dacă eşti fiţoasă şi vrei să te dai doamnă, musai să faci câteva ecografii, poate şi un CT (??) când eşti gravidă. Obligatoriu îţi angajezi (??) şi un psihoterapeut care să te asiste pe perioada sarcinii şi alăptării (care va fi scurtă, maxim 3 luni, că aşa face o doamnă, doar nu-şi strică silueta şi îşi periclitează cariera pentru un plod), pregăteşti desigur cada pentru naşterea sub apă (deşi e mai comod să naşti prin cezariană), soţul ţi-l trimiţi la grupuri de suport la unul din cabinetele din Cotroceni sau din Dorobanţi, şi, în orice caz, tot Cosmosul trebuie să ia aminte că se petrece un eveniment unic în istoria lumii: cucoana a rămas gravidă!... (iar prin asta vreau doar să spun că minunea apariţiei unui nou om este uneori denaturată prin exaltare histrionică)

În realitate, medicii serioşi recomandă apelul la echografie doar în anumite momente ale sarcinii şi numai dacă este absolut necesar. Scopul principal este evident unul diagnostic, iar mai departe se poate planifica o conduită terapeutică pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinii şi pregătirea naşterii. Dar numai dacă sunt motive suficient de temeinice pentru a face astfel de investigaţii.
Şi totuşi, deşi un procent minor de gravide ar avea nevoie de un surplus de investigaţii, în fapt majoritatea covârşitoare a graviduţelor sunt prinse în caruselul şarlatanesc al unor analize fără nici un rost. Afară, doar, de umplerea buzunarului medicilor ultrahrăpăreţi.

Dar sunt şi medici oneşti, cu conştiinţă profesională şi cu frică de Dumnezeu. Aceştia sunt rezervaţi în privinţa utilizării tehnicii radiologice în afara cazurilor de strictă necesitate.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Când soţia mea era însărcinată cu Maria, fetiţa noastră de 3 anişori,
doctoriţa ginecolog a început să recomande tot felul de analize, ecografii etc. Eu am refuzat din start, gândindu-mă pe de o parte că soţia se simţea foarte bine iar pe de altă parte că, fireşte, mecanismul clientelar al echipelor de bişniţari din maternităţi începe să se pună în mişcare. Nu aveam deloc chef să bag plicuri în buzunar unui şir de gură-cască asociaţi în jurul unui doctor care profită de faptul că o femeie e gravidă...
Soţia însă a fost temătoare şi a purces la drum: începea lunga plimbare prin labirintul analizelor....
Ce a urmat am mai povestit cu alt prilej: la început analizele X arătau că în corpul mamei lipseşte nu ştiu ce substanţă, apoi la o altă analiză că dimpotrivă, o altă substanţă are o concentraţie de 20 ori mai mare, apoi că e posibil să avem un viitor copil supermalformat etc. La ecograf lipsea când o mână, când un picioruş, ba nu aveam inimă, ba aveam două, ba aveam băiat, ba aveam două fete... mă rog, tot bâlciul de rigoare care poate fi întâlnit prin camerele de tortură ale bietelor femei însărcinate... (asta, apropos printre altele şi de inexistenta preocupare pentru psihologia medicală din spitalele noastre precambriene)
Inutil să spun cât stres a început să se adune, ce îngrijorări etc. În mintea soţiei, vreau să zic... Că într-a mea se aduna tot mai multă furie, eu realizînd de la început ce farsă ni se pregăteşte.
Momentul critic a fost când soţia a căpătat credinţa, cu ajutorul bunilor sfătuitori, că Maria se va naşte handicapată şi ca urmare că se impune avortul. Anticipasem asta cu mult timp înainte...
Atunci am hotărât că, gata, timpul discuţiilor s-a terminat. Am pus piciorul în prag, am terminat cu diplomaţia, am trecut la "măsuri ferme", adică la etapa numită "circ": mi-am făcut bagajele şi am declarat sus şi tare că plec unde oi vedea cu ochii (nu prea departe, se înţelege, întrucât sunt cam miop de-o vreme) dacă mai continuă o secundă toată farsa asta. Am mers însă, simulînd disperarea de cauză, la duhovnic (asta aşa de ochii nevestei, că de fapt mă consultasem cu părintele de la bun început), ne-am sfătuit îndelung, am convins-o şi pe soţie să vină la preotul nostru. Şi, după spovedanie, slavă lui Dumnezeu, s-a lăsat liniştea. Graviduţa s-a potolit, curajul ei a revenit, a acceptat să rugăm iarăşi fierbinte pe Domnul să poarte grija sarcinii (între timp, nu-i aşa, rugăciunile se cam răriseră şi se răciseră...), s-a reîntors la rugăciunile obişnuite către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, către sfinţii ocrotitori ai copiilor... Candela a prins din nou să licărească...
Eram acum pregătiţi amândoi, sufleteşte, pentru eventualitatea unui copil cu probleme de sănătate. Eram liniştiţi.

Maria s-a născut fără probleme, a primit 10 la naştere, s-a născut practic singurică, în uşa taxiului întrucât cei de la camera de gardă din Maternitate nu reuşeau să îşi termine cafeaua deşi gravida urla de se auzea hăt-departe.
Astăzi Maria este o fetiţă cu o sănătate foarte bună, excelent dezvoltată psihic şi care merge regulat şi cu bucurie nu numai la "grădi" ci şi la ... "Amin-Amin", cum numeşte ea Biserica.

De curînd am intrebat-o pe Andra: mai ţii minte când erai sigură că Maria trebuie avortată?
A pus ochii în pământ, a lăcrimat, s-a înroşit, apoi m-a îmbrăţişat şi mi-a spus fericită: Slavă Domnului pentru toate!

Mari ticăloşii se petrec în jurul minunii apariţiei unui copil...
Stă în puterea noastră, însă, să depăşim ispita prin credinţă în Dumnezeu şi prin ascultare de duhovnic.

Ma bucur mult de bucuria voastra! sa va traiasca Maria! si voi pe langa ea.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

Ma bucur mult de bucuria voastra! sa va traiasca Maria! si voi pe langa ea.

Slavă lui Dumnezeu pentru belşugul darurilor Lui necontenite!