In legatura cu avortul

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Când soţia mea era însărcinată cu Maria, fetiţa noastră de 3 anişori,
doctoriţa ginecolog a început să recomande tot felul de analize, ecografii etc. Eu am refuzat din start, gândindu-mă pe de o parte că soţia se simţea foarte bine iar pe de altă parte că, fireşte, mecanismul clientelar al echipelor de bişniţari din maternităţi începe să se pună în mişcare. Nu aveam deloc chef să bag plicuri în buzunar unui şir de gură-cască asociaţi în jurul unui doctor care profită de faptul că o femeie e gravidă...
Soţia însă a fost temătoare şi a purces la drum: începea lunga plimbare prin labirintul analizelor....
Ce a urmat am mai povestit cu alt prilej: la început analizele X arătau că în corpul mamei lipseşte nu ştiu ce substanţă, apoi la o altă analiză că dimpotrivă, o altă substanţă are o concentraţie de 20 ori mai mare, apoi că e posibil să avem un viitor copil supermalformat etc. La ecograf lipsea când o mână, când un picioruş, ba nu aveam inimă, ba aveam două, ba aveam băiat, ba aveam două fete... mă rog, tot bâlciul de rigoare care poate fi întâlnit prin camerele de tortură ale bietelor femei însărcinate... (asta, apropos printre altele şi de inexistenta preocupare pentru psihologia medicală din spitalele noastre precambriene)
Inutil să spun cât stres a început să se adune, ce îngrijorări etc. În mintea soţiei, vreau să zic... Că într-a mea se aduna tot mai multă furie, eu realizînd de la început ce farsă ni se pregăteşte.
Momentul critic a fost când soţia a căpătat credinţa, cu ajutorul bunilor sfătuitori, că Maria se va naşte handicapată şi ca urmare că se impune avortul. Anticipasem asta cu mult timp înainte...
Atunci am hotărât că, gata, timpul discuţiilor s-a terminat. Am pus piciorul în prag, am terminat cu diplomaţia, am trecut la "măsuri ferme", adică la etapa numită "circ": mi-am făcut bagajele şi am declarat sus şi tare că plec unde oi vedea cu ochii (nu prea departe, se înţelege, întrucât sunt cam miop de-o vreme) dacă mai continuă o secundă toată farsa asta. Am mers însă, simulînd disperarea de cauză, la duhovnic (asta aşa de ochii nevestei, că de fapt mă consultasem cu părintele de la bun început), ne-am sfătuit îndelung, am convins-o şi pe soţie să vină la preotul nostru. Şi, după spovedanie, slavă lui Dumnezeu, s-a lăsat liniştea. Graviduţa s-a potolit, curajul ei a revenit, a acceptat să rugăm iarăşi fierbinte pe Domnul să poarte grija sarcinii (între timp, nu-i aşa, rugăciunile se cam răriseră şi se răciseră...), s-a reîntors la rugăciunile obişnuite către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, către sfinţii ocrotitori ai copiilor... Candela a prins din nou să licărească...
Eram acum pregătiţi amândoi, sufleteşte, pentru eventualitatea unui copil cu probleme de sănătate. Eram liniştiţi.

Maria s-a născut fără probleme, a primit 10 la naştere, s-a născut practic singurică, în uşa taxiului întrucât cei de la camera de gardă din Maternitate nu reuşeau să îşi termine cafeaua deşi gravida urla de se auzea hăt-departe.
Astăzi Maria este o fetiţă cu o sănătate foarte bună, excelent dezvoltată psihic şi care merge regulat şi cu bucurie nu numai la "grădi" ci şi la ... "Amin-Amin", cum numeşte ea Biserica.

De curînd am intrebat-o pe Andra: mai ţii minte când erai sigură că Maria trebuie avortată?
A pus ochii în pământ, a lăcrimat, s-a înroşit, apoi m-a îmbrăţişat şi mi-a spus fericită: Slavă Domnului pentru toate!

Mari ticăloşii se petrec în jurul minunii apariţiei unui copil...
Stă în puterea noastră, însă, să depăşim ispita prin credinţă în Dumnezeu şi prin ascultare de duhovnic.

Ma bucur mult de bucuria voastra! sa va traiasca Maria! si voi pe langa ea.