Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

În prealabil postat de catalin2

Eu am zis in general, stiind ca tu nu esti credincios. In cazul de fata nu cunosc subiectul, nu am auzit, poate ne da Nastya mai mjulte detalii, desi nu ma intereseaza foarte mult.

Nu eu trebuie sa va explic. Eu doar am facut o referire la un mesaj al doamnei user name dobrin7m.
Pentru „confirmarea” minunilor exista si „demonstratia stiintifica”.
Am dat 2 link-uri in meajul meu 562
http://ortodoxvio1.blogspot.ro/p/min...ele-tabor.html
http://catacombeleortodoxiei.ro/inde...anta-viii.html

[dobrin7m]

Va multumesc.

[dobrin7m]

Va multumesc

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

1) A fost singura data? Nu, cred ca e a sasea oara in ultimul an.

2) Dragos mi-a luat apararea pentru ca eram ironizat (cred), iar Cezar l-a pus la punct sa nu se bage, de atunci Dragos n-a mai zis nimic, ba chiar mi-a facut mie observatie.

3) De ce ma ataca? Pentru ca nu-i place ce scriu, el avand conceptiile moderniste e deranjat de ce scriu. Cum vezi e suparare mare daca ii spun ca ceva e gresit.

4) Asadar consider ca e foarte bine cum am procedat...

1) De ce contorizezi, ca un "ucigaş fără simbrie", ceea ce ţi s-a părut ofensă ori atac, grădinarule leneş al propriului suflet?
Nu ai auzit, oare, de "până de şaptezeci de ori câte şapte"? (Mt 18,22)
Socoteală care, oricât ai fi de uimit în algebra ta, nu înseamnă 490! Ci, în Duhul lui Hristos, înseamnă "împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale" (Mt 5,25).

2) Nu mă pune iarăşi (nu te mai potoleşti dezbinătorule de sub Tâmpa, obraznice?) contra lui Dragoş, nici pe Dragoş contra mea. Nu-ţi merge cu nici unul dintre noi. Ne leagă un respect reciproc, la modul tacit, precum tainic ne leagă Duhul lui Hristos. Nu mai îndrăzni, aşadar, să te bagi între noi, ca untul între pâini, ca cremvuştul, ca tot ce-i maroniu... Te-o arde cuminţenia dintre noi mai abitir ca focul, fără ca eu sau Dragoş să facem cel mai mic gest, mă auzi?

3) Nu te atac (nu lupt cu indivizi de teapa ta), doar te invit să te dezvălui precum eşti: enumerare.............

4) Dovadă clară pentru însuşirile tale pe care (din milă, nu) le-am enumerat la punctul 3.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Daca de maine nu imi mai place locul acesta sau consider ca nu am nimic bun de pe urma lui plec fara regrete.

........:)
Nu risc un comentariu. Te cred pe cuvânt, dragul meu prieten Scotland.

[dobrin7m]

Va multumesc

Aseara am mai gasit un topic despre „impartasanie des/rar” (or mai fi si altele ca e inflatie).
„Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire”
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16636

Se incadreaza in “campania” care a pornit dupa Revolutia din decembrie 1989.
De ce trebuie sa existe astfel de indemnuri?
Inteleg, dar ma tem. Nu ma tem sa spun, sa scriu. Ma tem pentru ca urmarile sunt foarte grave. Nu trebuie sa fii teolog ca sa intelegi asta.

Daca suntem de acord cu scrierile acelor preoti care ne indeamna sa ne impartasim chiar si fara spovedanie, despre ce credinta vorbim?

In traditia ortodoxa a crestinilor ortodocsi români (poate si a altor crestini ortodocsi) exista niste reguli. Despre ele ne-au vorbit de-a lungul timpurilor mari duhovnici, socotiti asa pana cand au aparut acei “salvatori ai mirenilor”; salvatori de greul marturisirii, de Sf. Spovedanie.

Deci, ce ar mai fi duhovnicul daca minimalizam momentul numit spovedanie sau chiar ne lipsim de spovedanie, mergand pe ideea ca oricum nu suntem vrednici?

De ce ar mai nevoie de duhovnic, acela care e “doar martor” al marturisirii noastre in fata lui Hristos, daca niste slujitori ai altarului ne spun ca, printr-o adevarata introspectie, putem sa ne dam seama daca am pacatuit sau nu?

De ce Mantuitorul Hristos le-a mai spus Apostolilor: “Carora le veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, tinute vor fi" (In. 20, 23).

<<Puterea data de Hristos Apostolilor de a ierta pacatele oamenilor nu apare ca o harisma personala care ar fi disparut cu viata lor pamanteasca, ci ca o institutie permanenta si ca o expresie concreta a puterii Duhului Sfant cu care Hristos insusi a investit pe Apostolii Sai dupa inviere.
Caci odata cu instituirea preotiei sacramentale: "Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi... Luati Duh Sfant" (In. 20, 21-22), are loc si instituirea Tainei Spovedaniei, aratata ca lucrare a celor investiti cu puterea Duhului Sfant si trimisi in lume: "Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, tinute vor fi" (In. 20, 23).>>
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ele-69059.html

Daca suntem de acord cu ce ne invata acesti preoti si cu indemnul la un fel de razvratire impotriva acelor duhovnici care”pazesc Sfantul Potir”, se pune firesc intrebarea: a disparut Taina spovedaniei? Nu mai e nevoie de ascultare?

<<4) TAINA SPOVEDANIEI
Este Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele crestinilor care se căiesc sincer si le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fata preotului.

Ea are diferite numiri. Se numeste pocăintă, pentru că cel ce o primeste trebuie să regrete în mod sincer, păcatele săvârsite si mărturisite preotului duhovnic; mărturisire sau spovedanie, întrucât crestinul îsi mărturiseste păcatele în fata preotului; al doilea Botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor; împăcare, pentru că ne împacă cu Dumnezeu.

Mântuitorul Hristos a îngăduit această Taină sfintilor Săi apostoli când le-a spus : "Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate si in cer si oricâte veti dezlega pe pământ, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19).

El a instituit-o apoi după Sfânta Sa inviere din morti, când arătându-Se apostolilor le-a zis : &laquo;Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit si Eu pe voi. Si zicând aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfânt; cărora veti ierta păcatele, le vor fi iertate si cărora le veti tine, vor fi tinute&raquo; (Ioan XX, 21—23).

Puterea de a lega si dezlega păcatele o are numai Mântuitorul Hristos, cum ne-a arătat (Luca V, 20 si 24), dar El a dat această putere si apostolilor (Ioan XX, 21-23) si prin acestia, episcopilor si preotilor.

Recunoasterea păcatelor se face prin mărturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, în fata preotului-duhovnic. Păcatul apasă constiinta noastră ca o piatră si o răneste dureros.

Dar prin mărturisire, sufletul se usurează, inima dobândeste liniste, constiinta câstigă împăcare si rana se vindecă.

După cum bucuriile cer să fie mărturisite si prin aceasta îsi sporesc frumusetea, asemenea si durerile se cer mărturisite si astfel sufletul se usurează.>>
http://www.sfaturiortodoxe.ro/invata...povedaniei.htm




Oare, toata invatatura crestina daruita noua de marii nostri duhovnici pe care, pana nu de mult ii apreciam, ii respectam si ii iubeam, s-a sters cu buretele?
Pentru ce i-am mai numit „mari duhovnici” pe Sfintii parinti: Sofian Boghiu, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Ilarion Argatu, Adrian Fageteanu, Nicodim Mandita, Iustin Pârvu, Petroniu Tanase, Mina Dobzeu, Constantin Galeriu, Paisie Olaru, Ioanichie Balan, Teofil Pârâian si altii pe care nu-i mai stiu acum, daca „N-ar mai fi nevoie, obligatoriu, sa ne spovedim?”

1. Pentru ca „ideile noi sar ca puricii si-i pişcă pre multi” (cerandu-i iertare lui Tudor Musatescu pe care l-am parafrazat, care,de fapt, spunea: << Ideile sunt ca puricii, sar de la om la om, dar nu-i pişcă pe toţi!>>), iata ce ne spune parintele Constantin Necula:

<<Şi la noi, anii ‘50-56 au adus o discuţie întreagă în revistele teologice. Pe de o parte, unii susţineau deasa împărtăşanie, pe de altă parte alţii susţineau rara sau foarte rara împărtăşanie. „Nici deasă, nici rară – spunea Sf. loan Gură de Aur- ci cu vrednicie“.>>
Pare sa fie un inceput bun. Mai ales ca facem apel la cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur.

Dar:
<<Iar când vorbim de vrednicie şi nevrednicie la Sf. Împărtăşanie – fie vorba între noi, nimeni nu e vrednic a se împărtăşi. Hristosul din noi ne face să fim vrednici de Hristosul din potirul de dinaintea noastră. Atunci, în această grilă de valori, a teopatiei, a împreună-pătimirii cu noi a Dumnezeului Celui Viu, între Hristosul Ce locuieşte în noi şi Hristosul dinaintea noastră, stă toată cheia mântuirii noastre, până la urmă! Noi ne împărtăşim şi ne mântuim nu pentru că ne învrednicim, ci pentru că Dumnezeu ne-a voit întâi. Or, e foarte greu să-i faci pe oameni să înţeleagă acest lucru.>>

<<Să încui toate şansele omului de a se împărtăşi iar mi se pare, într-un fel sau altul, o lipsă de scrupule pastorale. Şi o lipsă de bun simţ pastoral să faci din ţânţar armăsar de fiecare dată şi să-i spui omului că dacă se împărtăşeşte din 40 în 40 de zile, abia atunci e în regulă cu Biserica. 40 de zile după care calendar? Exact ca imposibila imagine pe care mi-am creat-o în toamna aceasta mergând în Canada, în care îmi dădeam seama că ora 7 dimineaţa, în România, când preoţii se pregăteau să meargă la biserică, era ora 12 noaptea pentru mine, în Canada, când eu mă pregăteam de somn.>>
(Preot Constantin Necula, Îndumnezeirea maidanului, Editura Agnos, 2006, p. 279)
http://invitatielaortodoxie.wordpres...-impartasanie/



2. Va dau mai jos cateva FRAGMENTE dintr-un articol/interviu al parintelui Petru Pruteanu.

<<Calendarul bisericesc este memoria şi simbolul Orotodoxiei – un indispensabil element al Tradiţiei Bisericii, pe care este necesar să-l studiem, să-l preţuim şi să-l păstrăm intact, chiar dacă unora le trezeşte insatisfacţii.
În Ortodoxie, aceasta trebuie s-o ştim fiecare dintre noi, priorităţile şi structura celor două calendare – iulian şi gregorian, pot fi analizate numai în raporturile acestora faţă de viaţa liturgică a Bisericii Ortodoxe.
Astfel, Biserica Răsăritului a menţinut mai departe calendarul iulian, care, de aici înainte, se va numi şi stil vechi sau ortodox, prin opoziţie cu cel gregorian, numit şi stil nou sau catolic.>>

<<Cu regret unii ierarhi, precum patriarhul Constantinopolului Meletie IV (Metaxachis) (1921-1923), au căzut pradă acestei influenţe şi s-a decis „îndreptarea” calendarului iulian şi în Biserica Ortodoxă, suprimându-se diferenţa de 13 zile, şi astăzi ne-am pomenit într-o situaţie contrară Ortodoxiei cu o serie de consecinţe grave ce au urmat şi continuă să urmeze…

Astfel pe parcursul secolului al XX-lea cu stilul vechi (calendarul iulian) au rămas:
1. ― Patriarhia Ierusalimului. 2. ― Biserica Ortodoxă Rusă. 3. ― Biserica Ortodoxă din Serbia. 4.― Biserica Ortodoxă din Georgia. 5. ― Mănăstirile de la Sfântul Munte Athos.

Astfel fiind adevărul lucrurilor, de ce n-am fi lăsaţi în pace şi nu ni s-ar tot strecura şi nu ni s-ar tot îndesa gândul nepotrivit şi neortodox – fie din partea celor nechemaţi, fie din partea celor lipsiţi de adevăratul duh bisericesc – de a părăsi şi bisericeşte, după cum am părăsit politiceşte, stilul vechi, şi a ne însuşi stilul nou, care ar fi păcătuit mai puţin din punct de vedere astronomic, dar păcătuieşte mai mult din punct de vedere bisericesc. Ca născut din catolicism şi din anumite ambiţii papiste, stilul nou nu poate aduce nimic Bisericii Ortodoxe, în afară de dezbinare şi tulburare.>>

<<În concluzie: adepţilor ai reformelor bisericeşti şi ai calendarului nou, liberi sunteţi să adoptaţi orice sistem de calculare al vremii: păgân, creştin, ştiinţific sau nu; al lui Sosigene, Aximene, Lilio, Chiricescu, ş.a. – Naşterea Domnului, Învierea Domnului, însă, trebuie să se serbeze aşa cum ne-au lăsat Sfinţii Părinţi, încât să fie respectată Tradiţia Bisericii Ortodoxe.

Noi trebuie să fim alături de acele Biserici Ortodoxe care ţin, fără nici un compromis, stilul vechi în viaţa lor bisericească, drept urmare a hotărârilor canonice, care trebuie să rămână neştirbite…

Biserica nu cere de la noi decât numai devotament din tot sufletul şi din toată inima faţă de sfânta şi nepătata credinţă a Părinţilor noştri: iubirea şi afecţiunea pentru Biserica Ortodoxă Cea care ne-a renăscut pe noi nu prin stropirea inovatoare, ci prin dumnezeiasca baie a botezului apostolic; Cea care ne hrăneşte pe noi după Testamentul cel veşnic al Mântuitorului nostru… „…Să o înconjurăm dar cu gândul ca puii de cloşcă, în orice parte a pământului ne-am găsi…, când vrăjmaşul mântuirii noastre, oferind înlesniri înşelătoare…, pune cursele…, turnând otrava dăunătoare în apa limpede a Ortodoxiei…”.>>
http://ortodox.md/articole/un-striga...mas-in-europa/

Un articol (un îndemn) al Parintelui Petru Pruteanu

Daca aveti ragaz, va rog frumos sa-l cititi.
Nu va intreb dupa aceea la ce ne îndeamna. Nu suntem la şcoală.

Dar as intreba totusi : minunea cu fotografia cu botezul etc. si celelalte minuni doar pe calendarul vechi, si toate mesajele care-mi atrag atentia ca exista „Comuniune” si poate nu s-a inteles corect cum e cu bisericile ortodoxe; si ca ar fi doar pareri sau simple impresii toate controversele pe tema calendarului iulian/gregorian etc. etc.
Pana la urma ce trebuia sa intelegem din toata băşcălia de pe acest topic?



<<Stimaţi ierarhi, opriţi inchiziţia! Temeţi-vă de Domnul!
7 august 2013

Dedic acest material celor şase preoţi din BOR,
care mi s-au plâns despre aceleaşi lucruri.
Dar ei sunt mult mai mulţi…

După cum remarca Sf. Athanasie din Paros (1721–1813), Sf. Nicodim Aghioritul (1749-1809) şi alți Părinţi trăitori ai teologiei euharistice, mulţi preoţi, care vor încerca să aplice în parohiile sau mănăstirile lor învăţătura Bisericii despre împărtăşirea sistematică cu Sfintele Taine vor fi blamaţi şi persecutaţi.

Din păcate, acest lucru chiar se întâmplă în unele eparhii din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române (mai puţin în diaspora), unde preoţii sunt opriţi de slujbe, băgaţi în consistorii, transferaţi în alte parohii etc., pe simplul motiv că împărtăşesc oamenii în fiecare săptămână – adică, pe motiv că respectă canoanele. Şi întrucât bravii „canonişti” şi „păstrători ai tradiţiei strămoșești” nu pot să formuleze nişte capete de acuzare concrete, bagă totul în categoria „inovaţie în cult”.

Şi ce numesc ei „inovaţie în cult”? De exemplu: împărtăşirea mirenilor mai des de 40 de zile (mai ales în afara posturilor), împărtăşirea de 2-3 ori cu aceeaşi spovedanie, citirea cu voce tare a rugăciunilor Liturghiei, unirea Botezului şi Cununiei cu Liturghia şi altele de genul acesta. Normalitatea este numită de ei „inovaţie”, iar anormalitatea este numită „tradiţie strămoşească”. Atâta pot pricepe oamenii respectivi sau, mai degrabă, cei care i-au pus în aceste funcţii… Şi n-are rost să vin acum cu argumente teologice sau istorice, căci cei vizaţi oricum nu le citesc. În ultima vreme ei ştiu doar să numere…

Bineînţeles, preoţii curvari nu sunt opriţi de slujbă, pentru că „sunt smeriţi şi ascultători”, în schimb sunt ţinuţi pe sub uşile unor consilieri eparhiali agramaţi doar cei care vor să facă ceva bun în Biserică şi cheamă la o trăire conştientă a credinţei. Că la noi aşa este: poţi să faci orice prostie, numai „să nu ieşi în evidenţă”; dar dacă vrei să faci ceva bun, apăi stai puţin…, e nevoie de „binecuvântări” şi „aprobări”.

Iubiţi fraţi şi preoţi ai lui Hristos!

Staţi tari şi neclintiţi! Nu vă temeţi de nimeni! Dacă aţi nimerit în asemenea situaţii, cereţi un singur lucru: să fiţi judecaţi de preoţi şi ierarhi care se spovedesc înainte de fiecare împărtăşire şi postesc 3 zile fără ulei înainte de fiecare Liturghie! Dacă de aceştia nu sunt în BOR, înseamnă că nimeni altcineva nu are dreptul să vă judece pentru faptele pe care le faceţi, mai ales dacă lucraţi cu smerenie şi discernământ. Nu au ce să vă facă, căci Dumnezeu e cu noi. „Măsurile administrative” sau „canonice” cu care ne înspăimântă „boierii bisericeşti” sunt nimicuri. Gândiţi-vă la Sfinţii Ioan Gură de Aur, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin şi alţi Sfinţi care au suferit pentru mărturisirea adevărului. Vă susţinem şi noi… Generaţia comunistă din Biserică se va stinge…

P.S. În loc să ne preocupăm de cipuri, ar fi bine să înviorăm disciplina liturgică a Bisericii şi catehizarea, căci dacă credincioşii noştri îl vor avea pe Hristos, nu doar vor şti, dar vor avea şi putere să se împotrivească lui Antihrist. Iar cei care ştiu totul despre cipuri, dar nu se împărtăşesc sistematic şi nici de rugăciune nu se îngrijesc, aceştia vor rămâne doar cu informaţia despre cipuri… Exact ce-i trebuie dracului: multă informare, dar numai formare nu! >>
http://www.teologie.net/2013/08/07/i...ie-preoti-bor/