Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Sunt de accord sa respectam poruncile .Cele din VT par destul de clare : sa nu ucizi ,sa nu furi,pina si legile umane ne opresc de la aceasta.
M-ar fi interest sa gasesc mai multe detalii despre poruncile din NT.
Sa nu judeci pe aproapele, sa iti iubesti vrasmasul. Unde se gaseste aceasta virtute in dogmatica ortrodoxa? Poate ele vin derivate din alte virtuti,cum ar fi smerenia ,pentru prima din porunci .
In NT se dau porunci simple si foarte penetrante pentru inima omului .
Ma asteptam sa gasesc cumva ceva care sa aiba acelasi stil emotionant si puternic ,si in Traditie ,incluzand : dogme, cantari,rugaciuni,vieti ale sfintilor .
Da,am gasit completarea cuvantului biblic , prin practici ale sfintilor care ne fac sa ne apropiem de curatenia ceruta de Hristos. Dar nu am gasit ceva macar asemanator cu puterea Cuvantului.
Clasificare virtutilor si pacatelor recunosc ca e utila si necesara pentru practica si sinteza , dar nu poate aduce nici un gram de emotie in plus fata de o pagina din Biblie .
De aceea mi se pare succesiunea fireasca sa fie Cuvantul lui Dumnezeu ,si apoi instrumentul Traditiei
Stiu ca in multe cazuri a fost invers , ca harul poate premerge citirea evangheliei . Dar acestea sunt cazuri izolate . Fara Biblie,dogmatica ar fi ca un manual de instructiuni ,careia i-ar lipsi insasi obiectul explicat . Invat sa conduc o masina din manualul ei de utilizare ,dar nu am masina
Cum sa te duci la Biserica daca nu ai auzit de Hristos , cum sa crezi in Euharistie,daca nu auzi cuvintele lui de la Cina cea de taina , cum sa te rogi ,daca inima nu iti e strabatuta de dragostea de El ? Cum sa Il iubesti daca nu I-ai auzit Cuvantul ? "Caci credinta vine prin auzire"
Nu toate devin mecanice ,niste simple ritualuri,daca nu il avem in suflet?
Si nu numai la Biserica,dar si in viata de zi cu zi , cum putem sa ii vedem frumusetea,daca in fiecare om nu vedem pe Hristos ?
De aceea sustin ca prima treapta trebuie sa fie Cuvantul,apoi ajutorul Bisericii,apoi harul ,si sa sfarsim cu ce am inceput,cu Cuvantul ,dar de data asta ,nu doar citit , ci traind in noi

Dogma este cadrul sau cuibarul în care mişcă şi se dezvoltă, bucurîndu-se de viaţă, ceea ce cauţi. Tot ce râvneşti să experiezi şi să te modeleze "locuieşte" în perimetrul subţire, nespus de fin, al dogmelor. Adică în Biserică.

[Mihnea Dragomir]

Iustin, se pare ca ne invartim in bucla. Parerea mea este ca aceasta de datoreaza urmatoarelor doua lucruri:
1) mai intai, introduceti false dihotomii. Pe un taler puneti Vechiul Testament, pe altul Noul. Pe un taler puneti Biblia, pe celalalt Traditia. Pe un taler puneti practicile spirituale (rugaciune, post, etc), pe altul practicile sociale din viata de zi cu zi (in raport cu aproapele).
2) pe urma, ma tem ca dati un sens lumesc, atribuind conotatiile lor negative luate direct din mediul profan, anticrestin, anticlerical unor lucruri precum: dogma, ritual, etc.

Spre exemplificare, iau un fragment:

În prealabil postat de iustin10

Nu toate devin mecanice ,niste simple ritualuri,daca nu il avem in suflet?

Ritualul este, prin definitie, ceva ce avem in suflet. Altfel nu am face niciun ritual. Sigur ca, pe alocuri, ritualurile pot avea o componenta de mecanicitate. De exemplu, caracterul inalt repetitiv. Uneori, aceasta repetitivitate are un sens teologic, ca de exemplu Ecteniile de la Sf Liturghie. Alteori explicatia tine de o anumita tehnica mistica, precum unele cantari in stil psaltic. Dar, in esenta, un ritual este "ceva ce avem in suflet", ca altfel nu e ritual, e fariseism. Orice lucru, oricat de bun in sine, nu ne poate ajuta daca avem o dispozitie rea. Asa cum unii nu cresc, ori chiar se nenorocesc studiind Biblia, tot asa se poate intampla si cu ritualul. Cu Biblie si cu ritual se poate ajunge in iad, chiar daca ele au fost inspirate de Dumnezeu, care ne vrea in rai.

Oare ati reflectat vreodata cat de ritualist si de formalist a fost Isus Cristos ? Si nu doar El, ci toti cei ce L-au urmat in timpul vietii Sale printre noi, ca si dupa aceea ? De la varsta de sugar, Domnul nostru a fost dus de Maica Sa sa fie taiat imprejur. Cu tot ritualul. Desi ar putea parea ceva absurd aici: Dumnezeu sa faca semnul juramantului cu...Dumnezeu. Si pana la moartea Sa, cand, la Cina, il gasim pe Domnul facand ritualul pascal. In Vinerea Mare, dupa amiaza, El a fost coborat in graba de pe Cruce si pus in mormant, cu scopul de a se indeplini un ritual: la caderea serii (fix corespunzator orei 18) incepea Sabatul. Duminica dis-de-dimineata intalnim un grup de sfinte femei care il vad pe Isus inviat. Pentru ce se grabeau ele spre mormant, la o ora imposibila ? Ca sa indeplineasca un ritual: acela al ungerii mortului, care nu putuse fi facut potrivit prescriptiilor formale vineri seara. Si inca in multe alte prilejuri il vedem pe Domnul savarsind ritualuri si fiind adeptul formalismului. Tot asa este Dumnezeu in Vechiul Testament. Si ingerii Sai. Ati citit cu cat ritual a pus Dumnezeu sa se faca Templul ? E socant! Pe cat de socanta este iubirea lui Dumnezeu, pe atat de socant e formalismul lui Dumnezeu. Iata, de exemplu: ingerul il pune pe Moise sa se descalte ca sa intampine Rugul Aprins. Asa-i ca, daca v-ar pune episcopul Snagoveanu sa va descaltati in fata Sf Potir ati spune ca nu manifesta iubire de oameni, ca manifesta inflexibilitate dogmatica ritualist-formalista? Ei bine, Moise nu a spus asta. Eu nu am auzit de niciun sfant plangandu-se ca superiorii sai sunt prea inflexibili, prea ritualisti, prea formali ori ca in cartile aprobate de ei nu se trateaza problema iubirii de vrajmasi sau (ne)judecarea aproapelui. Fiindca au inteles ca in Dumnezeu se intrunesc toate calitatile si ca ele nu pot fi contradictorii. Si tot asa se intrunesc in cei Lui urmatori. A tine post si a-ti face rugaciunea de dimineata, de pranz, de seara nu inseamna a nu-ti da camasa aproapelui in nevoie. Dupa cum a-ti da camasa aproapelui nu te dispenseaza de post si rugaciune.
Sfintii sunt oamenii aceia ritualisti, care au avut iubire de aproapele. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim asemenea lor si printre ei!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Potrivit unei traditii rabinice existente la acel moment gestul era facut in semn de profunda respingere si groaza cand se considera ca cineva a blasfemiat numele lui Dumnezeu. In cazul lui Caiafa ipocrizia a fost deplina,el nu avea voie sa faca acest gest (vezi Lev 10.6 si 21.10). In sens mai larg evreii facea acest gest si in fata unei inchinari idolatre,in semn de tristete si respingere(vezi gestul lui Pavel si Barnaba in FA 14.14).

Mulţumesc frumos, Pelerinule. Abia acum văd că îmi dăduseşi un ajutor, ca şi Dalian. Mulţumesc şi scuze de întârziere.
Acum, nu ştiu dacă e vreo legătură între nelămurirea mea şi următoarea: Hristos foloseşte biciul în Templu. Palma Sfântului Nicolae, biciul lui Hristos - cineva a făcut deja o legătură...
Ascultă oare de acelaşi mobil?
Deocamdată nu sunt lămurit dacă gestul Domnului are un sens consacrat deja în comunităţile evreieşti. Iar gestul a fost realizat fizic asupra oamenilor? Sau doar asupra obiectelor cu care ei făceau negoţ? Domnul loveşte oamenii? Sau doar răstoarnă tarabele?
Biciul trimite cumva spre mânia binecunoscută a lui Dumnezeu din VT?
Sau e mai degrabă o anticipare a viitorului, a Judecăţii?
M-aş bucura să postezi opinia ta sau o altă opinie pe care o consideri folositoare, chiar dacă, poate, îţi va părea că nelămurirea mea e cam naivă. Îmi lipsesc multe, multe cunoştinţe. Bătrân şi prost, cătană neinstruită - mi-e tare greu...
Mulţumesc!

Nu-ti face griji,nu este nici o problema,important este sa fi gasit ceva folositor,restul sunt detalii nesemnificative :) Cu privire la momentul ales de tine din NT si referitor la semnificatia gestului Mantuitorului: este unul dintre cele mai dificile pasaje, o sa fac tot posibilul sa-ti prezint o mica sinteza despre ce am gasit eu pe aceasta tema si cam asta ar fi tot ce pot face.Voi face tot posibilul sa fie gata intr-un timp rezonabil,cat mai scurta si concisa.Acum insa am inceput munca astfel incat ne vom auzi spre seara.Numai bine,Domnul sa te calauzeasca.

[Dalian]

În prealabil postat de iuliu46

Am observat si eu chestia asta la Mihnea dar de multe ori au fost doar riposte, adica a fost atacat si la randul lui a atacat.

Ok, baieti, am inteles pozitia voastra. Cand un papistas se da mai tare la voi, va bagati sub masa si il intrebati respectuos daca va permite sa iesiti si sa-i curatati scamele imaginare de pe sacoul sau impecabil. Ati vrea acum sa ma faceti si pe mine sa va urmez. Sub masa. Multumesc dar nu pot. Sincer. Nu pot sa am admiratie profunda pentru un papistas care afirma cu tupeu ca la ortodocsi "€žSfintele Taine sunt un haloimis general€".

Am o rugaminte la voi: nu-mi mai dati nici un sfat pana cand nu va revizuiti atitudinea si luati o pozitie verticala!
Cand voi insiva veti avea macar o singura replica potrivita pentru mizeriile si necuviintele pe care papistasul le arunca periodic asupra Bisericii, abia atunci va voi asculta povetele intelepte.

În prealabil postat de Dalian

Ok, baieti, am inteles pozitia voastra. Cand un papistas se da mai tare la voi, va bagati sub masa si il intrebati respectuos daca va permite sa iesiti si sa-i curatati scamele imaginare de pe sacoul sau impecabil. Ati vrea acum sa ma faceti si pe mine sa va urmez. Sub masa. Multumesc dar nu pot. Sincer. Nu pot sa am admiratie profunda pentru un papistas care afirma cu tupeu ca la ortodocsi "€žSfintele Taine sunt un haloimis general€".

Am o rugaminte la voi: nu-mi mai dati nici un sfat pana cand nu va revizuiti atitudinea si luati o pozitie verticala!
Cand voi insiva veti avea macar o singura replica potrivita pentru mizeriile si necuviintele pe care papistasul le arunca periodic asupra Bisericii, abia atunci va voi asculta povetele intelepte.

Of... daca Iisus ar fi spus "Iubeste-ti aproapele, dar numai daca face parte din aceeasi ramura a religiei tale ca si tine", atunci atitudinea ta ar fi fost de inteles.

Dar Iisus nu a zis asta, deci nu este de inteles de unde atata ura pentru un grup care are in mare aceleasi idei ca si tine, si difera cateva notiuni mici.

[dobrin7m]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Of... daca Iisus ar fi spus "Iubeste-ti aproapele, dar numai daca face parte din aceeasi ramura a religiei tale ca si tine", atunci atitudinea ta ar fi fost de inteles.

Dar Iisus nu a zis asta, deci nu este de inteles de unde atata ura pentru un grup care are in mare aceleasi idei ca si tine, si difera cateva notiuni mici.

Aceste cateva "notiuni mici" sunt atat de mari cam cat 1000 de ani.
Este adevarat insa ca dreptatea si adevarul trebuiesc imbracate cu haina iubirii. Insa aceasta o pot face cum se cuvine doar cei inteleptiti de Dumnezeu.

Dalian sesizeaza totusi o atitudine asupra careia trebuie sa fim foarte atenti.

Regele Solomon si-a luat multe femei straine care nu faceau parte din neamul israelitian: moabite, amonite, sirience, idumee, hetite, de care s-a lipit cu dragoste. Si desi a fost foarte iubitor de Domnul, intelept si drept, a zidit totusi capisti idolesti pentru ca aceste femei sa aiba unde sa se inchine.

"11 Şi a zis Domnul către Solomon: „De vreme ce aşa stau lucrurile cu tine şi nu Mi-ai păzit poruncile şi rânduielile pe care ţi le-am poruncit, îţi voi rupe negreşit regatul din mână şi i-l voi da slujitorului tău.
12 Numai că n'o voi face în zilele tale, de dragul lui David, părintele tău, ci din mâna fiului tău îl voi lua.
13 Regatul însă nu-l voi lua pe tot; un sceptru i-l voi da fiului tău, de dragul lui David, robul Meu, şi de dragul Ierusalimului, cetatea pe care Eu am ales-o“. III Regi cap.11

Si astfel aceasta atitudine l-a costat, caci dupa moartea lui Solomon, regatul s-a impartit, 10 semintii sa fie conduse de slujitorul lui Solomon Ieroboam formand regatul Israel iar 2 semintii sa fie conduse de fiul lui Solomon, Roboam formand regatul Iuda.

Deci nu e usor lucru sa stii sa iubesti oamenii in asa fel incat sa nu iti pierzi sufletul ratacind pe la straini. Asta atentioneaza Dalian. Daca am intelege cum se cuvine porunca lui Dumnezeu de a iubi pe Domnul Dumnezeul nostru din toata inima si din tot sufletul, nu am mai cadea nici intr-o extrema, nici intr-alta.

Desigur, decat sa cadem in pacat din exces de zel, mai bine asteptam sa ne mai cizelam. Aici greseste Dalian. Caci noi nu suntem nici Sf. Nicolae cu palma sa si nici Hristos cand a intrat in templu rasturnand tarabele.

,,Planuita pentru prima data si fiind o expunere maxima, a reprezentat o demonstratie calculata, menita sa intrerupa afacerile obisnuite si sa aduca iminenta domniei lui Dumnezeu abrupt si cu putere in atentia tuturor.A fost deodata o demonstratie,o critica profetica, un eveniment al implinirii si un semn al viitorului" (BF Meyer in ,,The Aims of Jesus")

Locul

Curtea in care a avut loc actiunea masura aproximativ 400 m in lungime si cam 300 m in latime.In partea ei nord-vestica se afla fortareata romana Antonia, unde stationau 600 de legionari romani care, din aceea pozitie stragetica, aveau o privire de ansamblu asupra intregului complex, putand oricand interveni, prin intermediul unui sistem de scari, in caz de revolta.In timpul sarbatorilor romanii suplimentau garnizoana stiind ca acele momente sunt cele mai favorabile fervoarei religioase amestecate cu nationalismul, o combinatie pe care Imperiul nu avea nici cea mai vaga intentie in a o tolera. In acest context inchinarea evreiasca carea avea loc, oricat de incarcata de frustrari ar fi fost privind spre garzile romane, influenta pana in cele mai mici detalii fiecare aspecte al vietii cotidiene iudaice. Era, daca doriti, punctul central al credintei lor, la care toate celelalte aspecte se raportau in mod organic.

Cu toate acestea locul nu era deloc curat din punct de vedere al inchinarii. Preotii saduchei, zelotii si fariseii amestecau intrigi politice, interese lumesti si ambitii nationaliste impreuna cu credinta, un amestec letal care niciodata nu se va termina altfel decat cu o drama profunda si dureroasa, dar previzibila. Templul devenise orice altceva decat un loc sacru, pur si distinct de ambitiile omenesti si prin acest canal al decaderii incepea sa-si scrie propria soarta, ce va culmina cu propria sa distrugere. Aparentele erau corecte, esenta era putreda si venise momentul cand Fiul Omului urma sa proclame judecata asupra Templului si preotilor sai aratand ca profetia din Ieremia 7.11 si-a atins punctul de implinire. In plus locul unde se exercita acel comert era singurul loc din Templu unde neamurile puteau intra (Curtea Neamurilor) si prin comertul exercitat li-se taia singura posibilitate de a avea acces la Templu.In acel loc nu trebuia sa fii intr-o stare de puritate ritualica pentru a putea intra dar exista o problema: in acel loc se schimbau bani iar vasele in care se strangeau bani mergeau direct in partea interioara a Templui si astfel o crunta desacralizare avea loc intrucat existau in acele vase inclusiv monede ale neamurilor (precum ale celor din Tyr)care aveau inscriptionate pe ele imagini ale unor zei pagani, precum Melkart.Ele erau duse direct in incinta sacra a Templului si in acest mod, din lacomie poruncile lui Dumnezeu erau lepadate complet, culmea perfidiei, tocmai sub pretextul unei necesitati de a se procura cele necesare inchinarii.In realitate veniturile depaseau cu mult nevoile.

In plus,ca sa-si asigure egoist mijloacele doar pentru propria lor inchinare, evreii impiedicau venirea neamurilor la Sion si implinirea vechilor profetii pe acesta tema. Pentru marii preoti saduchei aceea curte nu era un loc atat de sfant, asa cum hotarase Domnul, si putea fi sacrificat pentru un comert atat de corect religios in aparenta.In conformitate cu profetiile din Isaia,neamurile urmau sa vina pentru a se inchina singurului Dumnezeu adevarata si orice evreu din acele timpuri stia ca aceea curte era singurul loc unde neamurile puteau intra.Problema era ca acel loc, conform profetiei, trebuia sa fie un loc al bucuriei si al inchinarii,nicidecum al comertului lacom si ipocrit.Exista parca o uluitoare ascensiune a incalcarii oricarei porunci a lui Dumnezeu de catre acei oameni care ar fi trebuit sa calauzeasca poporul lui Israel, nicidecum sa-l faca partas la propria lor mizerie spirituala si compromis.

Actiunea lui Iisus din Templu a starnit multe comentarii insa doua aspecte sunt certe.In primul rand actiunea din Templu nu poate fi privita separat,intrucat si-ar pierde mult din semnificatie,de alte doua momente cruciale: intrarea mesianica in Ierusalim si Cina Domnului. Cele trei momente sunt intr-o indisolubila legatura dpdv al semnificatiei lor mesianice. In al doilea rand actiunea din Templu nu a fost intimplatoare, ea a fost o actiunea directa, incarcata se semnificatii si cu un mesaj clar.

Actiunea

Maleahi 3.1 fusese citat in Matei 11.10 pentru a-l identifica pe Ioan drept solul ce pregateste calea Domnului ce vine in Templu sa curete felul de inchinare. In Zaharia 14.21 se promisese venirea unei zile cand nu vor mai fi negustori in Casa Domnului. Vremurile mesianice asteptate de evrei includeau credinta (centrata pe interpretarea textului din Zaharia 6.12-13 si intemeiate pe vedeniile din Ezechile 40-48) ca Mesia va innoi si purifica Templul care fusese desacralizat nu numai de cuceritori pagani (precum precum Antioch Epifanul sau Pompei) dar si prin inchinarea falsa a propriului popor a lui Dumnezeu.Iisus soseste tocmai ca Domnul al Templului pentru a implinii vechile profetii.Demonstratia Lui vorbeste nu numai despre degradarea abordarii evreiesti curente a cultului Domnului dar si despre propria Lui autoritate mesianica. Este un mesaj deliberat si clar la fel ca si intrarea calare pe un magarus in Ierusalim, iar focalizarea ei pe punctul central al religiei lui Israel o face imposibil de ignorat.In acest context actiunea lui Iisus capata un mesaj clar de implinire profetica si judecata.Desi actiunea nu a fost eficienta dpdv al rezultatelor (nu a repetat-o, nu a intrat si in alte parti ale Templului facand gesturi similare si fara indoiala ca vanzatorii si-au pus la loc mesele imediat) ea nu a avut acest scop.Actiunea a reprezentat anuntarea finalului acestui intreg sistem si de inchinare si inlocuirea lui, la Cina Domnului, cu adevarata inchinare pura, sincera, plina de dragoste in sacrificiu, in Duh si Adevar.

Cand Iisus a intrat in Ierusalim multimile s-au bucurat,l-au primit cu ramuri si cantece : ,,Salta de veselie, fiica Sionului! Striga de bucurie, fiica Ierusalimului! Iata ca Imparatul tau vine la tine; El este neprihanit si biruitor, smerit si calare pe un magar, pe un manz, pe manzul unei magarite" (Zaharia 9.9).Domnul se intorcea in orasul Sau sfant,in cel mai modest si smerit mod cu putiinta.Dar acelasi Fiul al Omului a plans privind la orasul Sau si a anuntat prin actiunile sale mesaianice judecata si soarta sa.Din momentul intrarii Sale in oras Iisus a stiut cu siguranta ca declanseaza un sir de evenimente ce vor avea un singur final.Templul, bastionul suprem al inchinarii iudaice, urma sa stea fata in fata cu insasi Cel mai presus de el iar cuvintele lui Iisus, incarcate de durere dar drepte, anuntau drama ce va urma.

Este greu de crezut ca preotii si scribii nu si-au amintit, in acele clipe, de actiunea, similara cumva, de purificare din timpul Macabeilor insa tocmai acest precedent i-a transformat in dusmani de moarte al tanarului Fiu al Omului. In trecut actiunea avusese un scop clar: curatarea Templului de orice idolatrie si ratacire pagana si restaurarea adevaratei inchinari.Actiunea lui Iisus, desi anunta o restaurarek pe care nici nu o concepeau,transmitea un mesaj clar precum lumina: de data acesta nu pagani erau cei ce intinasera inchinarea ci insasi ei,cei care trebuiau sa-i calauzeasca pe copii lui Avraam spre singurul si adevaratul Dumnezeu.Din acel moment pentru ei a fost clar, Iisus trebuia sa moara, caci ce falsa inchinare admite sa-si vada chipul in oglina luminii lui Dumnezeu?

Bibliografie selectiva folosita: ,,Jesus and the judaism of his time" (Irving Zeitlin); ,,Jesus of Nazareth: an independent historian's account of his life and teaching"(Maurice Casey); ,,The historical Jesus of the Gospels" (Craig S.Keener); ,,Jesus and the victory of God" (NT Wright); ,,Jesus remembered" (James DG Dunn); ,,The historical figure of Jesus" (EP Sanders), ,,The Gospel
of Matthew" (Richard Thomas France)

Ar fi enorm de multe de spus dar nu am reusit decat acesta stangace compilatie si sinteza, de care nu sunt deloc multumit dar din cauza oboselii este tot ce pot oferi in acest moment.Cred ca o analiza a celor trei momente impreuna (Intrarea-Templul-Cina Domului) dezvaluie profunzimi mult superioare la ce am putut eu mai sus.Mai erau,fie si pe acest segment, multe de spus,despre locatie,precedente,actiunea,elemente sau profetii dar am sintetizat cat am putut eu, cu regret in suflet insa,pentru ca am fost nevoit sa renunt la multe elemente care ar fi oferit o imagine mai clara.

Pentru Ioan,numai bine,Domnul cu tine.

[Ioan_Cezar]

Excelentă treabă, Pelerinule, excelent textul - e plin de trimiteri, de porţi spre zări noi de tâlcuri... Ar fi atâtea de dezbătut acum.
Oare de ce nu reuşim să adunăm un topic distinct unde să aprofundăm astfel de teme?
Întrebare retorică. Din păcate.

Mulţumesc, mulţumesc, Doamne ajută!

[dobrin7m]

Problema inchinarii la idoli a fost si va ramane marea problema si poticneala a omenirii. Doar ca infatisarea idoleasca a suferit transformari. Unii erau idolii din vechime, altii erau idolii din vremea lui Iisus si altii sunt idolii de astazi. Insa idolii, raman idoli , indiferent de vremi si infatisare. Se dovedeste totusi ca incapatanati au fost oamenii atunci, incapatanati sunt si astazi. Si dupa cum sunt idolii diferiti, cei din vechime fata de cei de astazi, la fel sunt si templele lor: in trecut capisti idolesti astazi felurite si multe case de adunare. Si mai mult de atat, astazi, insasi trupul nostru devine locuinta idolilor.

Relatia Bibliei cu ortodoxia?
Cuvantul lui Dumnezeu ne invata cum sa ne ferim de idoli ca sa putem sa ne inchinam lui Dumnezeu adevarat.
Cuvantul lui Dumnezeu ne invata cum sa iubim pe Dumnezeu si cum sa ne iubim intre noi.
Cuvantul lui Dumnezeu ne invata cum sa fim desavarsiti, fii ai lui Dumnezeu dupa har.

In ortodoxie gasim practica cea adevarata a credintei, in ortodoxie se implineste Cuvantul in noi. In afara ortodoxiei, nu se implineste ci doar se inchipuie. Dar si acestia, asa neimpliniti, au un loc acolo, dupa masura inimii si sufletului lor. Domnul masoara si cantareste.
Ortodoxia ne-a daruit sfinti in care Cuvantul Domnului s-a implinit , oameni care au inflorit si au devenit astfel flori frumos mirositoare in gradina ortodoxiei.

Si noi asa trebuie sa lucram incat legea cea noua sa nu ramana slove scrise pe hartie , ci sa devina slove scrise pe inima. Pentru aceasta doua lucruri sunt importante : locul si actiunea ( d-le Pelerin m-ati inspirat astazi cu postarea de mai sus, de altfel binevenita): locul este Biserica cea adevarata iar actiunea este practicarea adevaratei credinte.