Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

De ce oare este lumea inselatoare?

Pentru ca isi revendica o existenta de sine statatoare.

[Copacel]

În prealabil postat de florin.oltean75

De ce oare este lumea inselatoare?

Pentru ca isi revendica o existenta de sine statatoare.

[florin.oltean75]

Pocainta

Pocainta este echilibrul regret - bucurie.

Jumatate regret, jumatate bucurie.

Mentinerea acestui echilibru este o arta. Altfel se cade in extreme.

[ioan67]

Asa de important e echilibrul asta... Parca nici nu mai conteaza fata de Cine, in raport cu Cine te pocaiesti. Te pocaiesti asa, in sine. O pocainta absoluta. Fara Persoana Dumnezeu? O pocainta intr-un vid absolut.
Echilibru sa fie! - juma bucurie, juma regret sau cam asa ceva...
Cu alte cuvinte, spui ca totul e ca omul sa functioneze linistit, echilibrat, placut cumva... Nu conteaza daca mai e cineva deasupra capului, nu conteaza de unde vii si unde mergi, nu conteaza Cui te inchini, Cui ai gresit eventual, fata de Cine te simti dator sau vinovat sau neimplinit sau Cine iti lipseste. Conteaza doar sa fii ...echilibrat.
Si iata-ne la picioarele unui nou zeu: zeul echilibru! Bucurie-regretul!

Sa fie asta pocainta predicata in Biserica lui Hristos?

*
Tu spui ca ca daca nu e cumpanit regretul cu bucuria atunci se cade in extreme. Pare logic, nu? Sau, ma rog, tautologic...
Dar, Florin, cine poate pune masura in pocainta (afara doar de Bunul Dumnezeu?)? Si ce legatura are pocainta cu regretele? Innoirea mintii (metanoia, pocainta) nu e o reactie la regrete sau, in fine, nu e doar atat. Nu e o afacere psihologica prin care, ce bine, scap de regrete... E cu totul altceva si, daca vrem neaparat un sentiment motivational pentru pocainta, acesta este dragostea. Dragostea impinge si sustine pe om in pocainta, dragostea pentru Hristos. Am putea adauga si frica, frica lui Dumnezeu. dar si aceasta este tot un rod al dragostei care e aprinsa in sufletul omului prin har.

Ce ai scris tu despre regret si bucurie e o falsa problema a pocaintei. E un sentimentalism care mai degraba impiedica pocainta decat o sustine.
Cred ca atentia aceasta atintita mereu pe psihologia vietii de credinta, pe controlul si conducerea amanuntita a oricarei miscari psihice, ajunge sa fie paguboasa si sa falsifice sau sa superficializeze (sa il coboare in minor) actul de credinta. In postarea ta tocmai asta cred ca ai facut, sa ma ierti de observatie.

[florin.oltean75]

Regretul pentru ceea ce am facut ... gresit.

Iar greselile nu sunt doar cele evidente, ci in special cele nevazute, prezente in toate actiunile noastre.

Pocainta nu urmareste scaparea de regrete (strawman fallacy) ci scaparea de imperfectiuni.

Bucuria vine din intelegere si anticiparea starii de desavarsire, din gustarea arvunei. Fara ea, pocainta este depresiva.

Fara regret, bucuria devine inselatoare, prea increzatoare, parerea-de-sine confisca actul spiritual, curatarea mintii este sistata.

[florin.oltean75]

Fata de Cine ne pocaim?

Fata de Cel pe care-L aflam dincolo de toate impresiile, alcatuirile, icoanele, constructiile mintii. Forma iL exprima, dar nu este forma. "...nu face parte din existente". IL putem numi oricum. Si numele este tot o forma/un fenomen inteligibil prin simturile omului.

[flying]

În prealabil postat de ioan67

E un sentimentalism care mai degraba impiedica pocainta decat o sustine.

...impiedica pocainta?...pai cum ar putea avea vre-un strop de pocainta cineva care se crede ,sarmanul,mai invatat decat toti sfintii Bisericii la un loc.E o priveliste comica atat florinel cat si vsovi .

De ce-o fi scris Apostolul: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit”?

Nu cumva ne credem noi mai destepti si mai " iubitori de oameni "decat Apostolul ,inchipuindu-ne ca putem indrepta ereticii? Nu a zis degeaba ca sa ne departam,caci asta e singura solutie in astfel de cazuri . Vad ca multi incearca sa-l convinga pe florinel cu logica ,cand de ani de zile el o tine pe-a lui.

Isi inchipuie ca ce posteaza el pe aici e cine stie ce intelepciune originala.El chiar crede asta ,cand evidenta e cu totul alta.

Când îndărătnicia lui este evidenta , de ce ne mai chinuim în zadar? I s-a spus ,i s-a explicat de ani de zile ,nu de o data sau de 2 ori .A aflat adevarul ,cuvant de dezvinovatire nu mai are ,dar el continua cu aceleasi aberatii. Ignorarea e cel mai bun tratament pentru mandria luciferica.

[pc-cutza]

[florin.oltean75]

În prealabil postat de flying

...impiedica pocainta?...pai cum ar putea avea vre-un strop de pocainta cineva care se crede ,sarmanul,mai invatat decat toti sfintii Bisericii la un loc.E o priveliste comica atat florinel cat si vsovi .

De ce-o fi scris Apostolul: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit”?

Nu cumva ne credem noi mai destepti si mai " iubitori de oameni "decat Apostolul ,inchipuindu-ne ca putem indrepta ereticii? Nu a zis degeaba ca sa ne departam,caci asta e singura solutie in astfel de cazuri . Vad ca multi incearca sa-l convinga pe florinel cu logica ,cand de ani de zile el o tine pe-a lui.

Isi inchipuie ca ce posteaza el pe aici e cine stie ce intelepciune originala.El chiar crede asta ,cand evidenta e cu totul alta. Nu se deosebeste cu nimic de

Când îndărătnicia lui este evidenta , de ce ne mai chinuim în zadar? I s-a spus ,i s-a explicat de ani de zile ,nu de o data sau de 2 ori .A aflat adevarul ,cuvant de dezvinovatire nu mai are ,dar el continua cu aceleasi aberatii. Ignorarea e cel mai bun tratament pentru mandria luciferica.

Crezi ca mine sau te ignor - in esenta la aceasta se rezuma invatatura. Este un mod de a privi lucrurile, un mod a intelege relatia cu cei din jurul nostru. Nu are nimic extraordinar fata de atitudinea fireasca, a omului care socializeaza pe baza de afinitati.

Oare omul poate fi osandit si de altcineva decat prin sine insusi, prin ceea ce face efectiv? Insa cand se subliniaza ca omul se osandeste singur, se sugereaza o exonerare, usurare, chiar satisfactie pentru cel care nu a reusit sa-l aduca pe semenul sau pe calea cea dreapta. Din nou, nu se deosebeste de satisfactia pe o resimtim atunci cand cineva care procedeaza gresit este pedepsit intr-un anume mod. Nimic extraordinar. Invatatura nu sugereaza durere, rugaciune si non-abandon pentru cel care rataceste.

Mie imi place sa cred intr-un Dumnezeu care este pregatit sa sufere, sa se sacrifice de un numar nesfarsit de ori, de fiecare data cand este necesar pentru a salva fiecare suflet. Sa se pogoare in iad, sa moara de mii si mii de ori, sa intinda o mana salvatoare fiecarui suflet. O astfel de iubire este demna de a fi admirata, pretuita si slavita.

Nu intr-un Dumnezeu care daca nu crezi in El, te azvarle in iad pentru a-si dovedi atotputernicia. Nu intr-o invatatura care justifica renuntarea la semen, pe baza de citate, dogme sau apartenente comunitare.

[AlinB]

Interesant ce efect are educatia atee asupra unora.

Daca te-ai chinui sa cunosti crestinismul cat ai impresia ca stii despre budhism, ti-ai da seama cat de stupide sunt asertiunile tale despre crestinism.

Nu degeaba se zice ca lenea este unul din dusmanii de moarte ai sufletului.

Lenea si surorile ei: autosuficienta, fudulia neghioaba, etc.

Religia ta care ti se pare "iubareata" foarte, greseste de un numar infinit de ori fata de notiuni ca liber arbitru, responsabilitate, dreptate, etc. ca sa nu mai zic de alte incoerente logice care ti le-am aratat pe celalat topic, acum blocat, dar degeaba.

Eu sper sa fie blocat si asta si sa iei o pauza pe termen nedeterminat de la chestiile astea, eventual muta-te in alta parte, vezi un forum de yoghini sau ceva de genul, ca acolo sigur ai avea priza la povestile de genul asta.