Cugetari din Dharma

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

Un copil se naste handicapat sau plin de sfintenie ca rezultat al propriilor pacate sau virtuti faptuite anterior nasterii sale. Nu datorita altor factori. Omul isi ia tot timpul plata pentru ceea ce savarseste el, nu pentru ceea ce fac ceilalti.

Handicapat sau plin de sfintenie... Nu exista antagonie intre ele ,drept exemplu exista sfinti cu handicap/uri ,vezi sfantul Porfirie .El era orb dar a vazut mult mai multe decat o sa vezi tu in toate imaginarele tale reincarnari.


"Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli. De multe ori îi spun: „Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!''. E o minune cum de mai trăiesc. Printre alte boli ale mele, am şi cancer la hipofiză. S-a făcut acolo o tumoare care creşte şi apasă pe nervul optic. De-asta nu mai văd acum. Mă doare înfricoşător. Mă rog, însă, ridicând Crucea lui Hristos cu răbdare. Vedeţi inima mea cum este? S-a mărit, nu mai este cum era. Este tot din pricina cancerului de la cap. Şi cu cât merg, o să se înrăutăţească. Se va mai mări, o să-mi fie greu să vorbesc. Mă doare mult, sufăr, dar este foarte frumoasă boala mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Mă străpung la inimă şi mulţumesc lui Dumnezeu. Este pentru păcatele mele. Sunt păcătos şi Dumnezeu Se străduieşte să mă curăţească.
Atunci când eram de şaisprezece ani, îl rugam pe Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca să mă doară pentru iubirea Lui şi să-L slăvesc în durere. Multă vreme m-am rugat aşa. Dar Bătrânul meu mi-a spus că asta este egoism şi astfel îl constrâng pe Dumnezeu. Dumnezeu ştie ce-o să facă. Aşa că n-am mai stăruit. Vedeţi însă că Dumnezeu n-a uitat cererea mea şi mi-a dat această binefacere după atâţia ani!
Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce l-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu şi eu părtaş la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea Iui Dumnezeu. Căci pe cine îl iubeşte, Domnul îl ceartă (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoinţă a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui şi prin harul Lui să mă străduiesc să-l răspund. Dar eu nu sunt vrednic. O să-mi spuneţi „Toate astea pe care ţi le descoperă Dumnezeu nu te fac vrednic?" Acestea mă judecă. Pentru că ele sunt ale harului lui Dumnezeu. Nu-i nimic al meu. Dumnezeu mi-a dat multe harisme, dar eu nu am răspuns, m-am dovedit nevrednic. Strădania, însă, n-am părăsit-o, Poate că Dumnezeu o să-mi dea ajutorul Lui, ca să mă dăruiesc iubirii Sale.
Pentru aceasta nu mă rog ca să mă facă Dumnezeu bine. Mă rog să mă facă bun."

(Cuviosul Bătrân a suferit de următoarele boli: infarct miocardic, insuficienţă renală cronică, ulcer cu nişă , cataractă, herpes zosterial pe faţă, dermatidă stafilococică pe mână, hernie inghinală , guşă endemică cronică, adenom la hipofiză.)

În prealabil postat de florin.oltean75

Dumnezeu sa fie cu tine!

Despre care Dumnezeu vorbesti ? Daca este cel in care crede el ,e doar o ipocrizie ieftina din partea ta.Daca e cel in care crezi tu este doar o blasfemie din partea ta...Deci abtine-te...

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Atunci, nici Dumnezeu nu e fara inceput - fiind o sursa a Creatiei, conform logicii tale, evident curbata de patima de a discredita.

De unde rezulta asta?
Creatia are un inceput, nu si Dumnezeu.

Este interesant ca sesizezi faptul ca Sursa a creat "o lume atat de stramba plina de fiinte defecte din start". Daca inlocuim cuvantul Sursa cu cuvantul Dumnezeu...?

In conceptia iudeo-crestina, copilul este pedepsit pentru greseala tatului/bunicului/strabunicului/...pana la Adam, suporta consecintele actiunilor acestora. Este o creatie stramba, precum afirmi.

Deloc, sunt concluziile tale pripite.

Ce anume ti se pare ilogic in faptul ca, mama daca bea si/sau fumeaza in sarcina copilul va avea probleme de sanatate?

Si asa cum exista un bagaj genetic, exista si un bagaj spiritual.

Daca parintii n-au un sistem moral sanatos, de unde sa-l aiba copilul?

Nu pacatele propriuzise se transmit ci o atitudine, o mentalitate.

Insa vezi tu Alin, budismul impotriva unor evidente ale lumii sensibile, afirma ca un copil se naste suferind nu din cauza pacatelor parintilor/stramosilor ci din cauza propriilor pacate. Nasterea dintr-un anumit tip de parinti este efectul unei conduite care precede nasterea.

In primul rand nu e o convingere budhista, ea exista inaintea lui Budha, mai mult chiar, Budha a evitat sa se pronunte in privinta "valorii de adevar" a acesti convingeri la fel si cu existata vreunui Dumnezeu sau Creator - considerandu-le filosofii inutile.

Au fost adaugate mai tarziu pentru ca o filosofie a-teista nu poate supravietui ca si religie intr-o lume cu religii teiste sau impotriva convingerilor religioase deja adoptate cvasi-universal.

Si unde e logica afirmatiei "impotriva unor evidente ale lumii sensibile"?
Sa lansezi astfel de speculatii este usor, dar se pare ca pana si tu le contrazici.

În prealabil postat de florin.oltean75;635594 Trebuie, in primul rand, sa intelegem bine ca ceea ce numim reincarnare in budism nu are nimic de-a face cu transmigratia unei „entitati" oarecare, cu metempsihoza. Cata vreme conceptul budist de renastere este gandit mai degraba in acceptia de entitate decat de functie, de continuitate, el nu poate fi inteles. [B

Se spune ca „nu exista nici un fir care sa uneasca perlele din colierul renasterilor". Nu exista deci o identitate a unei „persoane" de-a lungul renasterilor succesive, ci conditionarea unui flux de constiinta.[/b]
J.-F. — Metempsihoza nu exista in budism? Am crezut ca migratia sufletelor este o dogma fundamental a budismului. Nu e vorba despre atingerea a ceea ce numim nirvana, a acelei stari In care nu mai esti obligat sa te reincarnezi intr-o fiinta?

Deci cu alte cuvinte nu exista un "suflet" care sa suporte consecinte pentru ca "Nu exista deci o identitate a unei „persoane" de-a lungul renasterilor "

Deci pedeapsa care o sufera din partea "karmei" nu este justificata, lucru de altfel care e usor de observat din perspectiva faptului ca "fluxul de constiinta" nu are nici o "constiinta" a relatiei cauza-efect.

I se intampla anumite lucruri rele dar nu poate intelege de ce, neavand amintiri despre faptele sale "dintr-o viata anterioara".

Deci ipoteza functiei "educative" a karmei pica.

[/i]Un copil se naste handicapat sau plin de sfintenie ca rezultat al propriilor pacate sau virtuti faptuite anterior nasterii sale.[i] Nu datorita altor factori. Omul isi ia tot timpul plata pentru ceea ce savarseste el, nu pentru ceea ce fac ceilalti.

Din pacate afirmatiile astea ignora evidente elementare ca cele subliniate mai sus.

Patima nu te lasa sa vezi justetea acestui punct de vedere.

Ti-ai pus singur diagnosticul :)

Ceea ce arata ca pana la urma, in budhism trebuie sa pasesti prin (oarba) credinta altfel nu rezisti.

Personal nu vei aveai niciodata "revelatiile" despre reincarnare, budhasi si alte povesti iar observatii elementare care contrazic flagrant alte aspecte esentiale ale acestei credinte se pare ca esti obligat sa le ignori, nu?

P.S.
Ma bucur ca restul aspectelor nu le-ai mai comentat, le ignori intentionat sau imi dai dreptate? :)

[florin.oltean75]

Ce anume ti se pare ilogic in faptul ca, mama daca bea si/sau fumeaza in sarcina copilul va avea probleme de sanatate?

Este imoral, nu ilogic.

Cu ce este mai indreptatit sufletul unui copil sa se nasca din parinti sfinti care-i ofera dragoste si educatie iar altul sa se nasca din parinti degenerati, copil care nu are sanse din start, care intra intr-un mediu pervertit si se perverteste.

Este o problema de morala divina, in universul iudeo-crestin.

Din punct de vedere al budismul este pur si simplu cauza-efect. Un principiu enuntat limpede de Hristos: Nu face rau caci raul facut ti se va intoarce inapoi. Insa cauzalitatea transcende temporalitatea unei vieti umane.

Un copil care este abuzat traieste un iad, este traumatizat si probabil va traumatiza pe altii la randul sau. Este prins intr-un cerc vicios.

Nu intotdeauna nasterea in conditii adverse adanceste starea de suferinta.
Exista exceptii. Pentru orbul din nastere din evanghelie a fost o binecuvantare, o circumstanta prin care a fost iluminat.

[florin.oltean75]

Deci cu alte cuvinte nu exista un "suflet" care sa suporte consecinte pentru ca "Nu exista deci o identitate a unei „persoane" de-a lungul renasterilor "

Deci pedeapsa care o sufera din partea "karmei" nu este justificata, lucru de altfel care e usor de observat din perspectiva faptului ca "fluxul de constiinta" nu are nici o "constiinta" a relatiei cauza-efect.

I se intampla anumite lucruri rele dar nu poate intelege de ce, neavand amintiri despre faptele sale "dintr-o viata anterioara".

Deci ipoteza functiei "educative" a karmei pica.

Karma nu are o functie educativa. Este pur si simplu o particularitate a legii universale cauza-efect privind legatura dintre fapte si consecintele acestora asupra noastra.

Dharma insa are o functie educativa. Presupune aceasta constientizare si abtinerea de la fapte rele intelegand ca ceea ce experimentam clipa de clipa este rezultatul conduitei noastre precedente.

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

Este imoral, nu ilogic.

Cu ce este mai indreptatit sufletul unui copil sa se nasca din parinti sfinti care-i ofera dragoste si educatie iar altul sa se nasca din parinti degenerati, copil care nu are sanse din start, care intra intr-un mediu pervertit si se perverteste.

Este o problema de morala divina, in universul iudeo-crestin.

E o problema de morala divina? Tu practic faci afirmatia ca unui copil nascut din parinti sfinti ii este mai usor sa se mantuiasca decat unul nascut dintr-o desfranata,nu? E bine sa poti sa demonstrezi aceasta afirmatie,ca altfel il faci pe Dumnezeu nedrept,adica hulesti pe Dumnezeu,nu ca ar fi prima data.Iti amintesti de cei 2 talhari din stanga si dreapta Lui Iisus? Fiecare om se mantuieste cu ALEGERILE PERSONALE in contextele particulare respective. Iar tu ,Florinel,cunosti doar alegerile tale personale in contextele tale date si doar franturi si fragmente infime din viata oricarui altcuiva.

În prealabil postat de florin.oltean75

Din punct de vedere al budismul este pur si simplu cauza-efect. Un principiu enuntat limpede de Hristos: Nu face rau caci raul facut ti se va intoarce inapoi. Insa cauzalitatea transcende temporalitatea unei vieti umane.

Transcede ce...? Budismul este un sistem viclean si asta e mai rau decat un sistem defect sau gresit.Reincarnarea e cea mai periculoasa idee pentru mantuire("lasa pe maine ce poti face azi") dar in acelasi timp e ideea care darama toata sandramaua budista.Daca e adevarata reincarnarea inseamna ca nu exista libera alegere,adica te reincarnezi si te reincarnezi ...paaaaana esti obligat sa alegi binele.

În prealabil postat de florin.oltean75

Un copil care este abuzat traieste un iad, este traumatizat si probabil va traumatiza pe altii la randul sau. Este prins intr-un cerc vicios.

Intr-o lume fara Hristos ai fi avut dreptate.Tu de ce crezi ca a venit Hristos?Ca sa rupa cercurile vicioase ...daca il rogi frumos si nu ii hulesti Biserica si pe sfintii sai.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de flying

E o problema de morala divina? Tu practic faci afirmatia ca unui copil nascut din parinti sfinti ii este mai usor sa se mantuiasca decat unul nascut dintr-o desfranata,nu? E bine sa poti sa demonstrezi aceasta afirmatie,ca altfel il faci pe Dumnezeu nedrept,adica hulesti pe Dumnezeu,nu ca ar fi prima data.Iti amintesti de cei 2 talhari din stanga si dreapta Lui Iisus? Fiecare om se mantuieste cu ALEGERILE PERSONALE in contextele particulare respective. Iar tu ,Florinel,cunosti doar alegerile tale personale in contextele tale date si doar franturi si fragmente infime din viata oricarui altcuiva.

Capacitatea de a ALEGE tine de capacitatea de a intelege, incepand cu invatarea vorbirii - deci tine de Educatie.

Alegerea nu este o componenta intrinseca, autonoma, neconditionata ci este dependenta de ...educatie/informatie.

Copilul se educa prin modele. Daca nu are referinte, in fapt este lipsit de ALEGERE ("alegere personala" o asociere de termeni reduntanta - alegerea este intotdeauna personala nu impersonala).

Insa ce sa mai spunem despre situatiile in care copiii au handicapuri severe care le afecteaza capacitatea de intelegere...unde este "ALEGEREA PERSONALA".

Transcede ce...? Budismul este un sistem viclean si asta e mai rau decat un sistem defect sau gresit.Reincarnarea e cea mai periculoasa idee pentru mantuire("lasa pe maine ce poti face azi") dar in acelasi timp e ideea care darama toata sandramaua budista.

Periculoasa este ideea "lasa pe maine ce poti face azi" nu invatatura budista. Budismul nu invata asa ceva. Este probabil deductia 'exegetilor' altor religii care cred ca inteleg budismul.

Budismul afirma ca ne aflam sub puterea Mortii. Adica in orice instanta existentiala ne-am afla moartea ne poate lovi in orice moment iar la un moment dat se va produce cu siguranta...de un numar nesfarsit.

Daca e adevarata reincarnarea inseamna ca nu exista libera alegere,adica te reincarnezi si te reincarnezi ...paaaaana esti obligat sa alegi binele.

Parafarazandu-te: Daca este adevarata existenta Iadului inseamna ca nu exista libera alegere, adica vei suferi si vei suferi....daaaaaca nu alegi binele.

Alegerea binelui se pare ca este o conditie OBLIGATORIE si pentru crestin, pentru a fi ferit de suferinta. Nu exista neutralitate.

Intr-o lume fara Hristos ai fi avut dreptate.Tu de ce crezi ca a venit Hristos?Ca sa rupa cercurile vicioase ...daca il rogi frumos si nu ii hulesti Biserica si pe sfintii sai.

Eu nu hulesc pe nimeni. Prezint argumente rationale bazate pe observatie.

Da, Hristos rupe cercul vicios al pacatului si ne scoate de sub puterea Mortii.

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Copilul se educa prin modele. Daca nu are referinte, in fapt este lipsit de ALEGERE ...

Alegerea este un act distinct din fazele actului voluntar. Are loc în cadrul procesului deciziei, care este finalizat cu hotărârea de a acţiona.
E adevărat că modelul are şi el un rol în procesul decizional. Dar sunt mulţi alţi factori, pe lângă model (care model? că viaţa copiilor e plină de modele, unele contradictorii între ele!), care intră în procesul decizional.
A supralicita rolul modelului este cât se poate de păgubos pentru copil şi educaţie. Astfel de concepţii educaţionale au de fapt adulţii care suferă de adultrism, adică aceia care cred că un copil e un adult în miniatură care trebuie să crească, evident după modelul pe care îl hotărâm noi. Nimic mai nerealist şi mai păgubos pentru copil!
Copilul capătă o educaţie în primul rând prin experienţă şi descoperirile adiacente. Plaja lui de experienţe este direct proporţională cu plaja de alegeri. Atunci când un copil experiază o situaţie problematică are prilejul să descopere soluţii personale, bune sau proaste. În funcţie de acestea îşi va orienta următoarele experienţe şi alegeri, scopurile şi mijloacele.
Copilul se educă singur, deseori. Există mereu şi o autoeducaţie. El ia act de cei care i se oferă ca modele însă adeseori se comportă diferit sau exact invers decât modelul. Îl respinge pe acesta sau îl înţelege în mod surprinzător şi iese, oricum, altceva decât năzuieşte modelul care se voieşte urmat.
Copilul descoperă lumea şi pe sine însuşi, în baza unor investigaţii personale care sunt cu totul diferite de ce ne închipuim noi că sunt ele.
Copilul imită pe alţi copii, care îi sunt modele mai apropiate decât părinţii sau alţi educatori.
Copilul îşi repune problema alegerilor luînd în calcul şi modelul. Dar nu îl imită, nu se calchiază după model decât dacă nu găseşte ceva mai bun de făcut. Atunci, da, apelează la model, aşa cum l-a înţeles (diferit de la copil la copil şi diferit de la o etapă de dezvoltare la alta pentru fiecare copil în parte).
Anumite comportamente se pot însuşi mai uşor prin modelare. În general conduitele simple, rutiniere, automatizate sau automatizabile sunt mai uşor de preluat prin modelare. Însă conduitele complexe, care angajează structuri de personalitate unice şi originale nu se dobândesc prin modelare, ci prin implicare în situaţia problematică pe care copilul o traversează cu tot universul tainic al fiinţei lui.
Sunt foarte multe mecanisme de învăţare şi educaţie. A reduce totul la modelare este păgubos pentru copil şi, în orice caz, e semn de sărăcie a educatorului.

În prealabil postat de florin.oltean75

Insa ce sa mai spunem despre situatiile in care copiii au handicapuri severe care le afecteaza capacitatea de intelegere...unde este "ALEGEREA PERSONALA".

O problemă delicată. S-a pus mereu în istoria defectologiei. Avem impresia, pentru că suntem raţionalişti, că un copil cu handicap sever (mintal, mai ales) nu are capacitate de înţelegere şi de alegere.
În realitate, orice fiinţă umană, cât timp este vie, înţelege şi alege în felul ei. A înţelege nu este înţelegere-precum-vrem-noi, ci este aşa cum face omul respectiv. Câţi oameni, atâtea înţelegeri! Deşi ne-ar plăcea, poate, să înţelegem toţi la fel. Apoi, sunt şi înţelegeri emoţionale (şi cine poate şti oceanul inimii unui om?), nu doar intelectuale. Nu e o bună înţelegere dacă reducem înţelegerea doar la un proces intelectual modelabil pentru a fi universal şi standard. Aceasta nici nu este, de fapt, înţelegere! Ci imitare formală.
Încercînd să înţeleagă înţelegerea, oamenii s-au poticnit de taina ei nesfârşită. Doar cei oneşti o respectă. Ceilalţi truchează şi forţează. Pentru că ei nu înţeleg...

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul afirma ca ne aflam sub puterea Mortii.

Bănuiam eu...
Noi creştinii afirmăm că ne aflăm în Puterea lui Hristos, Mântuitorul nostru, Iubirea! Dumnezeu este iubire. Atotputernică. Nesfârşit înţelegătoare şi proniatoare. Noi nu ne temem că ne paşte moartea şi că ne înhaţă imediat ci, mai degrabă, ţinem cont că ne paşte iubirea şi că poate pune stăpânire pe noi când nici nu bănuiam, măcar...:)

[ioan67]

Florin, aş vrea să îţi spun acum ce am spus mereu, de vreo 20 de ani încoace, despre budism - aşa cum este el receptat şi prezentat la noi, românii europeni.
Trăsătura esenţiala a budismului, aşa cum a fost el preluat de europeni şi de români, este că se prezintă ca o învăţătură psihologică.
El nu apare la noi ca o doctrină spirituală, deşi se pretinde aşa ci, din pricini pe care încă nu le dibuiesc bine, se prezintă ca o psihologie.
Consecinţa este că teologii nu îşi bat capul prea mult cu budismul acesta de import. Îl lichidează repede, în baza unor criterii tari pe care Biserica nu este dispusă să le negocieze. Cu adevărat, în Biserică budismul nu capătă nici o atenţie. E ceva atât de străin de fiinţa Bisericii încât pică singur, fără vreun efort special. Creştinii nici nu ar trebui să acorde vreo atenţie budismului. Pur şi simplu.
Pentru că acesta vine spre noi în haina psihologiei. Şi încă a uneia foarte stranii...
Astfel, în mod firesc şi implacabil, voi budiştii aveţi de-a face mai ales cu noi, psihologii.
Dar aici aveţi un ghinion teribil. Exceptînd pe psihologii care nu cunosc psihologie (şi sunt, vai, o mulţime de diplomaţi care n-au nici o treabă cu psihologia), în faţa celorlalţi picaţi în ridicol.
Pentru că psihologia aceasta naivă şi sucită care este budismul-aşa-cum-se prezintă-la noi, este repede asimilată şi pusă la locul ei (care e coşul de gunoi) de psihologia europeană.
Istoria psihologiei europene este gigantică. Abia de o pot cuprinde, cât de cât rezonabil, minţile cele mai alese. Noi cunoaştem destul de bine, azi, majoritatea mecanismelor, proceselor, funcţiilor, patologiilor, etc. care ţin de psihicul omenesc.
Fie că vor sau nu vor, toţi cei care ignoră cunoştinţele de azi ale psihologilor europeni ajung în ridicol. Darul lui Dumnezeu care este psihologia de azi (din ce raţiuni a făcut Domnul acest cadou este deja o problemă teologică delicată şi mult controversată deocamdată) nu se poticneşte de naivităţile şi ifosele budismului. Vă demontăm orice afirmaţie cu puterea evidenţei, ori de câte ori avem timp şi chef să o facem.
Partea proastă e că lumea, publicul larg, nu este conştientă că voi vreţi să oferiţi o psihologie alternativă şi să o înălţaţi la rang de teologie sau disciplină spirituală.
Voi nu realizaţi că predicaţi o psihologie jalnică, închisă între malurile tâmplei şi fără nici o priză la Dumnezeire. Şi pentru că oamenii nu cunosc, în majoritatea lor, psihologie - iată că reuşiţi să îi seduceţi pe unii sau pe alţii. Dar veţi avea de furcă mereu cu noi, paznicii credincioşi ai Bisericii, noi psihologii. Nu veţi putea pătrunde în Biserică pentru că la marginile acesteia veţi da mereu de noi, noi cei care am fost alungaţi din curtea Bisericii şi ne ducem veacul pe la garduri. Poate că tocmai din acest motiv noi psihologii suntem la periferie, ca Iov pe gunoi. Ca să daţi de noi şi sa vă poticniţi şi să vă ruşinaţi înainte de a mai îndrăzni să faceţi vreun pas cât de mic către Tinda Bisericii.

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

Capacitatea de a ALEGE tine de capacitatea de a intelege, incepand cu invatarea vorbirii - deci tine de Educatie.

Alegerea nu este o componenta intrinseca, autonoma, neconditionata ci este dependenta de ...educatie/informatie.
Copilul se educa prin modele. Daca nu are referinte, in fapt este lipsit de ALEGERE ("alegere personala" o asociere de termeni reduntanta - alegerea este intotdeauna personala nu impersonala).
Insa ce sa mai spunem despre situatiile in care copiii au handicapuri severe care le afecteaza capacitatea de intelegere...unde este "ALEGEREA PERSONALA".

"Cînd un nevrotic care are o oroare patologică de pisici se fortează să ridice o pisică, pentru un motiv bun, este posibil ca în ochii lui Dumnezeu el să arate mai mult curaj decît a arătat un om sănătos care a cîştigat ordinul Virtutea Militară. Cînd un om, care a fost pervertit din tinerete şi a fost învătat că cruzimea este un lucru normal, face un gest mic de bunătate, sau se retine de la o cruzime pe care ar fi putut-o comite şi, de aceea, poate riscă să fie batjocorit de tovarăşii săi, este posibil ca el, în ochii lui Dumnezeu, să fi făcut mai mult decît dacă eu sau tu ne-am fi dat chiar viata pentru un prieten.
Este bine să privim la lucrul acesta şi din altă perspectivă. Este posibil ca unii dintre noi, care părem oameni foarte de treabă, de fapt să fi folosit atît de putin din caracteristicile ereditare bune şi din educatia bună primită, încît sîntem, în realitate, mai răi decît aceia pe care îi socotim oameni înrăiti. Ştim noi cum ne-am fi comportat dacă am li avut structura psihologică, educatia rea şi puterea politică pe care a avut-o, să zicem, Himmler? Acesta este motivul pentru care creştinilor li se spune să nu judece.
"(CS Lewis-Crestinism pur si simplu)

În prealabil postat de florin.oltean75

Parafarazandu-te: Daca este adevarata existenta Iadului inseamna ca nu exista libera alegere, adica vei suferi si vei suferi....daaaaaca nu alegi binele.

Alegerea binelui se pare ca este o conditie OBLIGATORIE si pentru crestin, pentru a fi ferit de suferinta. Nu exista neutralitate.

Nu exista nici o asemanare intre crestinism si budism.In crestinism ,merge in Rai cel ce ii spune lui Dumnezeu :"Faca-se voia Ta!" si in Iad cel caruia Dumnezeu ii spune :"Faca-se voia ta".
In budism ,"sistemul" e facut de asa natura ca daca spui nu ,se repeta filmul pana spui da,adica sistemul nu accepta un refuz,nu exista un real liber arbitru.Dumnezeul crestin accepta refuzul pentru ca fiintele pe care le-a creat sunt cu adevarat libere,un lucru minunat si infricosator in acelasi timp.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Este imoral, nu ilogic.

Dupa care standarde de moralitate?
Budhiste, crestine? :)

Cu ce este mai indreptatit sufletul unui copil sa se nasca din parinti sfinti care-i ofera dragoste si educatie iar altul sa se nasca din parinti degenerati, copil care nu are sanse din start, care intra intr-un mediu pervertit si se perverteste.

Dar ce, unul care se naste cu o karma negativa nu are mai putine "drepturi" decat unul care se naste cu una buna, daca e sa o luam asa?

In viata "prezenta" n-a facut nimic rau, viata anterioara daca a existat e discutabila dupa cum tu ai spus, nu exista o "entitate" care sa se reincarneze de fapt si chiar daca le-a facut nu si le aminteste deci este "pedepsit" inutil, fara sa stie de ce.

In plus, o data ce "fiinta" a fost creata imperfecta de dumnezeu tau, automat va face alegeri proaste, deci va fi pedepsita in mod sadic si nedrept.

Este o problema de morala divina, in universul iudeo-crestin.

As zice ca a ta este chiar mai problematica :)
Ca sa nu mai zic ca invocarea moralei din perspectiva unui sistem in care morala e foarte relativa e destul de haioasa.

Din punct de vedere al budismul este pur si simplu cauza-efect. Un principiu enuntat limpede de Hristos: Nu face rau caci raul facut ti se va intoarce inapoi. Insa cauzalitatea transcende temporalitatea unei vieti umane.

Paralela este fundamental gresita.

Pentru ca ce a spus Hristos se adreseaza unor persoana care pot constientiza legatura cauza-efect. Am facut asta - am primit asta, deci imi regret greseala.

Nu genul "metempsihotic": nu am facut niciodata ceva rau, dar imi asum vina automat din perspectiva faptului ca am facut ceva rau care nu imi amintesc ca era in alta existenta.

Un copil care este abuzat traieste un iad, este traumatizat si probabil va traumatiza pe altii la randul sau. Este prins intr-un cerc vicios.

Si uite cum iar te contrazici singur:

Nu intotdeauna nasterea in conditii adverse adanceste starea de suferinta.
Exista exceptii. Pentru orbul din nastere din evanghelie a fost o binecuvantare, o circumstanta prin care a fost iluminat.