Depresia-refugiu,boala sau renunțare?

[Seraphim7]

Utopia asta psiho-emoțională pe care o propui tu,este esenta tuturor curentelor spirituale cu valente mistice.Hai sa ne detasat de tot,sa nu mai dorim,sa nu mai simțim,si bineînțeles sa nu mai nici gândim.Ne anihilam frumos si egoul,ne izolam si asa scapam de tot si toate si ne cunoaștem pe noi înșine.Fiindcă daca taiem orice legătura cu exteriorul vom fi conectați total la noi înșine,respectiv sinele nostru.No cu astea esti de acord?:)

[iulius_]

Serahim7, crede-mă, nu am niciun interes sa ma aflu în treaba pe-aici!
Poți sa gândești, poți să-ți dorești și sa simți orice, nu asta e problema, nu e nicio utopie, deci repet, poți sa gândești, poți să-ți dorești și sa simți orice însă NU TE IDENTIFICA CU ELE, asta e ceea ce nu vezi și nu ÎNȚELEGI TU ȘI NICI MULȚI ALTII, aceeași greșeală o făceam și eu, în Realitate nu exista nicio diferența dintre mine și tine, trebuie sa realizezi ca identificarea este sursa suferintei, totul apare și dispare însă tu nu poți sa spui ca simțământul tău de "a fi" a dispărut vreodată, totul este doar în mintea ta de-aceea mintea trebuie doar înțeleasă și depășită prin acceptare, atâta tot.. Ceea ce apare in minte nu este decât o descriere mentala a ființei de dincolo de minte. Exista ceva mult mai înalt decât tot acest nimic mental fără nicio existența reala căreia aproape toată lumea ii da importanta și apoi suferă. Toată aceasta gândire nu ar exista dacă nu ar fi ceva care să o susțină și cu care se confunda.De ce sa conștientizăm prostii inexistente? Nu trebuie sa ma crezi pe mine, verifica singur și vezi dacă ceea ce am spus eu e adevărat.
Cu ceva ani în urma eram exact în poziția ta însă cineva mi-a deschis ochii și mi-a arătat cum sa disting imaginația de realitate. La mine sentimentul ca nu sunt ceea ce apare in minte este atât de puternic încât dezidentificarea se realizează automat dar mi-au trebuit ani de munca pentru a realiza acest lucru. Tine cont ca un învățător spiritual îți poate arata Calea însă nu poate sa o realizeze în locul tău. Mi-au trebuit ani de zile pentru a realiza învățăturile în adevărată lor esență fără sa ma afund în prostii și idei conceptuale create de minte pentru minte...
Pilat din Pont l-a întrebat pe Iisus care este natura Adevărului. Ce a răspuns Iisus?
Nu trebuie decât sa cercetezi și vei realiza multe lucruri din acest răspuns...
Mintea nu poate face distincția între imaginație și realitate, faptul ca tu vezi efectiv un obiect sau ți-l imaginezi pentru minte este același lucru, sunt activați aceeași centri din creier. Mintea vede doar imagini aduse de către simțuri în conștiință, nu analizează în mod direct. Exista rugăciunea inimii pentru a arata omului ca Realitatea nu se poate vedea cu mintea.

"După ce intelectul și-a îndeplinit scopul de a descoperi locul în care sălășluiește inima (este vorba de inima spirituala nu inima fizica), EL VA ÎNCEPE SA VADĂ LUCRURI PE CARE ÎNAINTE LE IGNORA ȘI PE CARE NU ȘI LE-AR FI PUTUT IMAGINA NICIODATĂ CA LE VA DESCOPERI (...). DACĂ SE VA PETRECE ACEST LUCRU NU MAI PERMITE GÂNDURILOR SĂ-ȘI ASUME ÎN INTERIORUL INTELECTULUI TĂU VREO FORMA, FIE EA IMAGINATIVA SAU SILOGISTICA, ALUNGA FIECARE Gând INVOCAND NUMELE LUI Iisus și spunând - DOAMNE IISUSE HRISTOASE, MANTUIESTE-MA PE MINE. RESTUL ÎL VEI ÎNVAȚà SINGUR, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU. " - Când se deschide inima totul se produce de la sine și nu mai este nevoie de repetarea practicii. De aici va răsări acea minte discriminativa care știe...(a se observa ca nu apare și cuvântul " pacatosul" asa cum vor unii sa ne inducă în eroare...)



Îmi este total indiferent dacă cuvintele mele sunt luate în considerare sau nu, mie mi s-a spus asa - ai încredere în mine o perioada pentru a vedea care este calea dar nu crede nimic pana nu cercetezi și investighezi, nu crede nimic din ceea ce nu poți cunoaște în mod direct, nu lua considerare nici mintea altora și nici măcar mintea ta".

Ego-ul omenesc este ultima forma de experimentare a conștiinței prin identificarea ei cu forma în care se manifesta, corpul și creierul uman.
Creierul uman prin neocortex are capacitatea de a se ridica deasupra gândurilor și a forța evoluția conștiinței, doar trebuie sa vezi și sa dezvolți aceasta capacitate.

Einstein nu a fost un om spiritual însă a spus 2 adevăruri fundamentale:
1.egoul este o iluzie optica a constiintei;
2.vreau sa cunosc mintea lui Dumnezeu, restul sunt detalii.

Este ultimul meu post pe acest forum, cu ceva timp în urma am pus 2 întrebări esențiale la care nu am primit răspuns nici în ziua de azi. Mintea nu exista, deci cum poți sa lupți cu ceva ce nu există?

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Seraphim7

Nu știu dacă putem incadra in categoria depresiei toate fugile,fricile sau eșecurile noastre.Iarăși nu stiu daca e indicat să practicam victimizarea sau sa cersim atentie sau intelegere si sa ne tot plangem ca viata noastră e de rahat.Dar stiu sigur ca există totusi diverse moduri prin care sa depășim aceste scurte(sau mai lungi)etape care ne aruncă in această stare,si de cele mai multe ori ele sunt declanșate de ceva din exterior ca mai apoi sa ne macine interiorul.De exemplu cel mai adesea,familia este factorul care stârnește crize,atacuri,neliniști etc.Sau mai exact familia este mediul in care ele iau naștere,iar asta este cel mai grav,dat fiind faptul ca in astfel de momente,subiectul răpus de această molimă,rămâne efectiv neajutorat,gol,si cel mai probabil vrea sa fugă,sa scape din acel mediu,care in mod normal ar trebui sa fie primul la care sa apele sau sa ii ofere înțelegere si ajutor.Deci un mediu familial dezbinat si conflictual creează asfel de stări,si de acolo pornește declinul,criticile,reprosurile si tot ce duce subiectul in dezechilibru,haos si ratare iminenta.De aici incep si căutările,experiențe diverse,rătăciri si tot soiul de comportamente deviante.Altă categorie ar fi deceptiile in amor,mariaje eșuate ,infidelitate,moartea celor apropiați etc.Acestea sunt mai ușor de parcurs,dat fiind faptul ca sunt singulare(de cele mai multe ori nu) și faptul ca cele mai multe sunt ireversibile,face ca subiectul să se impace mai ușor cu ideea pierderii.Singurul aspect pedagogic din acest tip de experiențe poate fi cel al deprinderii unui egoism constructiv,in care depășim dependența de alte persoane sau lucruri,idealuri etc.Ne otelim treptat caracterul și învățăm sa nu depindem de alti factori inafara celor indispensabili existenței.Iarăși dupa aceste experiențe vom deveni,desigur dacă vrem sa iesim din sfera acestor stări,mai insensibili,nepăsători,neîncrezători,precauți,vom lega mai greu relații si prietenii,ne vom insingura si ne vom crea un univers al nostru in care prea putini vor intra si prea rar vom iesi.

Citesc o carte "Rezilienta secretul puterii psihice". La un moment dat, da metode de a creste aceasta rezilienta,aceasta capacitate de adaptare la diverse evenimente suparatoare. Mi-a placut primul remediu trecut era "Umorul". Da , stiam oameni care stiu sa rada, sau cei mai tari, cei care stiu sa foloseasca si autoironia. Intr-o lume care e asa cum e,umorul e un remediu teribil, de multe ori ne luam prea in serios.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Seraphim7

Nu știu dacă putem incadra in categoria depresiei toate fugile,fricile sau eșecurile noastre.Iarăși nu stiu daca e indicat să practicam victimizarea sau sa cersim atentie sau intelegere si sa ne tot plangem ca viata noastră e de rahat.Dar stiu sigur ca există totusi diverse moduri prin care sa depășim aceste scurte(sau mai lungi)etape care ne aruncă in această stare,si de cele mai multe ori ele sunt declanșate de ceva din exterior ca mai apoi sa ne macine interiorul. De exemplu cel mai adesea,familia este factorul care stârnește crize,atacuri,neliniști etc.Sau mai exact familia este mediul in care ele iau naștere,iar asta este cel mai grav,dat fiind faptul ca in astfel de momente,subiectul răpus de această molimă,rămâne efectiv neajutorat,gol,si cel mai probabil vrea sa fugă,sa scape din acel mediu,care in mod normal ar trebui sa fie primul la care sa apele sau sa ii ofere înțelegere si ajutor.Deci un mediu familial dezbinat si conflictual creează asfel de stări,si de acolo pornește declinul,criticile,reprosurile si tot ce duce subiectul in dezechilibru,haos si ratare iminenta. De aici incep si căutările,experiențe diverse,rătăciri si tot soiul de comportamente deviante.Altă categorie ar fi deceptiile in amor,mariaje eșuate ,infidelitate,moartea celor apropiați etc.Acestea sunt mai ușor de parcurs,dat fiind faptul ca sunt singulare(de cele mai multe ori nu) și faptul ca cele mai multe sunt ireversibile,face ca subiectul să se impace mai ușor cu ideea pierderii.Singurul aspect pedagogic din acest tip de experiențe poate fi cel al deprinderii unui egoism constructiv,in care depășim dependența de alte persoane sau lucruri,idealuri etc.Ne otelim treptat caracterul și învățăm sa nu depindem de alti factori inafara celor indispensabili existenței.Iarăși dupa aceste experiențe vom deveni,desigur dacă vrem sa iesim din sfera acestor stări,mai insensibili,nepăsători,neîncrezători,precauți,vom lega mai greu relații si prietenii,ne vom insingura si ne vom crea un univers al nostru in care prea putini vor intra si prea rar vom iesi.

Te tot vad in cautarile astea ale tale. Si eu provin tot dintr-o familie cum ai descris cu probleme conflictuale care nu iti dadeau o situatie de bine. Apoi am cunoscut-o pe sotia mea si am intrat intr-un alt mediu de oameni, care atunci cand i-am cunoscut ma minunam ca exista asemenea oameni.

Nu trebuie sa disperi sau sa incetezi cautarile tale. Cunosc un Preot care ti l-as recomanda ca duhovnic. Un om care a terminat IT parca si apoi a devenit calugar. Am sa iti dau detalii pe PM. Mai am o Conferinta cu el dar este pe alt calculator salvata asa ca maine iti trimit..

Nu trebuie sa disperi fiindca societatea sa schimbat si se va mai schimba dar ce e grav ca se schimba in rau. Se fac tot felul de cercetari,dar nu realizeaza efectul negativ asupra oamenilor. Firma Uber a inceput niste cercetari ptr conducerea masinilor fara pilot uman. Sansa noastra e ca a facut un accident aceasta masina pilot. Cunosc multi in strainatate, care este o adevarata binecuvantare, faptul ca pot lucra ca sofer de TIR. In clipa in care ar disparea aceasta meserie ar apare niste efecte sociale negative teribile.
Era prin 1905 in Anglia se inventase si pusesera in functie prima batoza de grau. Asta le lua mult din posibilitatie de a muncii si a obtine grau din satul respectiv. Era printre primele care erau puse in functie. Oamenii erau disperatii. Nu au stat mult pe ganduri au pus mana pe securi si au facut praf acea batoza cu toate riscurile care au decurs ulterior,un fel de 1907 din Anglia.
Nu sunt impotriva Tehnologiei. Dar sunt impotriva lipsei de creier. Sa cercetam orice, dar mai putin efectul ce il au asupra oamenilor. In Anglia a luat nastere un minister nou, se numeste Ministerul Singuratatii(in 2017 cred). Ei de fapt de mult, au lucrat ca sa deschida acel minister. In Societatea actuala totul trebuie sa fie rentabil. Nu sunt rentabile mamele care stau prea mult cu copii! Nu sunt rentabili cei trecuti de 50-55 de ani.etc

Cum era inca Societatea in anii 80 ? Se faceau multe lucruri impreuna. Socializai fara sa cauti asta.Munci agricole ,si pe langa fabrici erau perioade,toamna in multe firme, imi povesteau astia mai vechi si cand se intorceau mai bagau cateva beri cu glumele si povestile de rigoare.La fabrica imi povesteau unii:”Ba parca vroiam sa se termine concediul odata sa ma duc la lucru,ca era o atmosfera grozava!” Erau mai multe locuri,situatii sa faci chestii impreuna.
O societate buna, care nu are parghii corecte, poate duce spre rau o societate. Pe cand o Inchisoare infernala, o poti face mai suportabila ,daca iei masurile corecte ca oamenii de acolo sa aiba satisfactii ca au devenit utili. Dar trebuie sa faci, ca ei sa devina utili,ca cineva sa aiba nevoie de ei .
https://www.youtube.com/watch?v=6vX_iNsqe5o
Deci societatea a luat-o intr-o directie aiurea. Nu trebuie sa disperi. Trebuie sa trecem prin”rahatul” asta. Nu este toata problema la tine, zic eu.

[Jonnyw2013]

Ca tot am vorbit de singuratate si acest minister al singuratatii. Am gasit un articol foarte interesant ,postat acum doua zile, cum au rezolvat problema singuratatii si cresterea numarului de relatii sociale in acelasi timp ajutand tinerii in gasirea unei locuinte. Mi se pare o idee deosebit de interesanta care s-a petrecut in Finlanda o tara unde chiriile sunt foarte mari.
Am preluat mai jos articolul de la adresa: https://semneletimpului.ro/social/ps...nguratate.html

"Trăim într-o perioadă a istoriei care pare să ne fi conectat în toate modurile posibile. Credem că sunt puţini cei care nu au pe nimeni cu care să socializeze.
Cu toate acestea, printre noi sunt sute de oameni pe care singurătatea îi apasă şi îi îmbolnăveşte. Mai multe comunităţi au găsit soluţii creative pentru această problemă, iar beneficiile au fost mai mari decât se aşteptaseră iniţial.
Jonatan Shaya şi Emil Bostrom locuiesc în Helsinki. Capitala Finlandei este unul dintre cele mai scumpe locuri din lume în ceea ce priveşte nivelul chiriilor, mai scumpă chiar decât New Yorkul. Prin urmare, una dintre cele mai mari probleme ale tinerilor adulţi este găsirea unei locuinţe pe care să şi-o permită.

Jonatan locuia cu mama în studenţie, iar Emil nu era foarte departe de a locui pe străzi, în ciuda profesiei de educator de grădiniţă. Amândoi au auzit de un program, numit A home that fits (O casă care se potriveşte), iniţiat de o organizaţie care caută soluţii creative pentru a suplini nevoia de locuinţe din oraşul tot mai aglomerat şi mai scump.
Ideea programului este simplă: tinerii se pot înscrie pentru ocuparea unei garsoniere libere dintr-un cămin de bătrâni, la un preţ foarte mic, cu condiţia să petreacă cel puţin 3-5 ore săptămânal cu „vecinii” lor. Pentru cele două garsoniere oferite iniţial s-au înscris mai bine de 300 de tineri, iar dintre toţi au fost aleşi Jonatan şi Emil. Experienţa locuirii într-un cămin de bătrâni a fost pentru amândoi o revelaţie.

„Într-un bloc de apartamente normal, vecinii nu-şi vorbesc, pentru că finlandezii sunt în general oameni timizi, dar aici oamenii sunt foarte primitori. Am sentimentul înduioşător că este bine să fiu aici”, povesteşte Jonatan. Pentru că urmează cursuri de chef de patiserie, Jonatan este specialist în prăjituri, cu care îşi face intrarea uşor printre vecinii de cămin. Povestesc împreună la o cafea cu prajituri şi învaţă din experienţa lor de viaţă. El le arată cum să folosească noile tehnologii şi îi ţine la curent cu noutăţile.
Emil este încântat de posibilitatea de a cunoaşte oameni de toate vârstele şi este convins că nu există o prăpastie atât de mare între generaţii încât să nu se poată împrieteni. „Un astfel de lucru este de folos atât pentru cei tineri, cât şi pentru cei în vârstă”, crede el şi sugerează replicarea ideii oriunde este posibil.
Iar pentru bătrânii din cămin, prezenţa celor doi este nepreţuită. „Mi-am imaginat odată că sunt Luna şi că am nevoie de Soare ca să pot străluci. Acum mă aştept ca aceşti tineri să fie Soarele pentru mine”, spune doamna Ritva.

Jurriën Mentink locuieşte tot într-un cămin de bătrâni, dar în Amsterdam, Olanda. Pentru cele 30 de ore de voluntariat pe lună, are cazarea asigurată. S-a împrietenit uşor şi este foarte ataşat de colegii lui de cămin. Opreşte zilnic în drumul de întoarcere de la muncă pentru a lua de la piaţă fileul de peşte preferat al vecinei lui de 93 de ani.
Într-o noapte a fost trezit de o asistentă pentru a o ajuta cu o bătrână foarte agitată care începuse să atace personalul. Atunci când l-a văzut, doamna s-a liniştit imediat, îl cunoştea de la cursurile de computer pe care le ţinuse cu ea. Au stat împreună liniştiţi şi s-au uitat la un film până dimineaţa, apoi Jurriën a plecat la muncă.

Astfel de poveşti despre modul în care locuirea intergeneraţională schimbă atitudini şi îmbunătăţeşte vieţile tuturor celor implicaţi pot fi auzite şi din Spania, Franţa sau SUA, unde ideea a fost de asemenea pusă în aplicare cu succes.
Frome este un orăşel din vestul Angliei. Locuitorii lui şi-au propus să nu lase singur pe niciunul dintre locuitorii lui care au nevoie de companie. Iar efectele mobilizării lor sunt impresionante şi fac parte dintr-un studiu care analizează dacă scăderea considerabilă a internărilor de urgenţă din ultimii ani are vreo legătură cu proiectele comunităţii.
Totul a început în anul 2013 cu Helen Kingston, medic de familie în Frome. Avea pacienţi care păreau a fi doar un pachet de boli, iar mulţi dintre ei nu aveau pe nimeni care să se îngrijească de ei. În colaborare cu Serviciul Naţional de Sănătate (NHS) şi cu primăria locală, Helen a identificat „găurile” din sistem şi a gândit un plan pentru a rezolva problemele. Aşa a luat naştere proiectul Compassionate Frome (Un Frome al compasiunii), care a schimbat în doar câţiva ani atmosfera din oraş.
Programul funcţionează astfel: medicii identifică pacienţi care se simt singuri şi îi trimit la un „conector” din sistemul de sănătate, o persoană care le ascultă problemele şi care le face legătura cu o persoană sau un grup care poate să îi ajute. Pe lângă aceşti „conectori” oficiali, oraşul mai are alte 500 de persoane care răspândesc vestea despre program.

Lotte deţine o cafenea, Richard este şofer, Becca este chelneriţă. Au în comun dorinţa de a îi ajuta pe cei singuri. Profesia le permite să intre în contact cu mulţi oameni, aşa că au mereu broşuri la ei cu informaţii despre organizaţiile care îi pot ajuta sau despre activităţile din program.
Oraşul este acum plin de cluburi tematice şi de activităţi diverse, organizate pentru cei care se puteau deplasa: cluburi de carte, cluburi sportive şi de dans, chiar şi o magazie-atelier pentru bărbaţii care vor să meşterească diferite piese de mobilier.
Pentru cei care nu se puteau deplasa, o altă idee a fost pusă în practică. Oameni din comunitate dispuşi să ajute au fost puşi în contact cu persoanele bolnave imobilizate la domiciliu. „Este singurătatea. Nu cred că cineva poate să explice cum este cu adevărat. Ştiam că, dacă nu voi avea pe cineva care să mă viziteze, voi muri”, povesteşte Sue. De la începutul programului, Sue a fost vizitată de zeci de persoane, iar cu mulţi dintre ele s-a împrietenit.
Atmosfera din oraş a fost cu totul schimbată de aceste iniţiative, la fel şi starea de spirit a pacienţilor. În ultimii 5 ani, numărul internărilor de urgenţă a scăzut cu 20%. Nu se ştie sigur dacă programul lui Helen a fost elementul principal pentru această îmbunătăţire considerabilă, dar nu despre asta este vorba în fond. Locuitorii orașului ştiu, fără dovezi demonstrate ştiinţific, că printre ei nu mai sunt oameni care suferă de singurătate.

Ascunşi în „cutiuţele” noastre, limitaţi doar la preocupările noastre zilnice, e posibil să avem la distanţă de doar câţiva metri pe cineva care suferă de singurătate. Poate nu vom avea vreodată parte de un program bine pus la punct care să ne aducă mai aproape de ei, dar nimic nu ne împiedică să intrăm în vorbă cu un vecin despre care ştim că locuieşte singur sau să îi ducem o bucată din acea prăjitură pe care am pregătit-o pentru familiile noastre – gesturi care nu ne costă mult, dar care ar putea fi de nepreţuit."

[fallen]

Chiar este așa de rea singurătatea? ??
Sa devii independent de ceilalți cred ca e cel.mai cool...

[Seraphim7]

În prealabil postat de fallen

Chiar este așa de rea singurătatea? ??
Sa devii independent de ceilalți cred ca e cel.mai cool...

Hai sa nu confundam treburile:)).....Singurătatea este acea stare in care nu mai poti sau ,efectiv ,nu mai vrei sa ai contacte cu nimeni.E starea in care tu,indiferent unde si cu cine ai fi este,mereu doar,orice ar fi cu tine,langa tine,ar vorbi sau indiferent ce ar face....tu nu mai simti nimic,nici iubire,nici ură,nimic....totul iti devine indiferent.Singurătatea,e acel moment in care nimeni nu te mai caută,si tu nu mai simti nevoia sa cauti pe nimeni.In care te simti dezamăgit de tot si toate,chiar si daca nu mai ai motive sa fi asa,dar tu oricum le ti ascunse in inima ta......Singurătatea e atunci cand pleci si lasi totul in urma fără regret....Ei,atunci iti capeti si independenta....si atunci vei cauta ceva care poate te,va face fericit si implinit....si poate iti vei gasi si rostul in viata....si nu vei mai fi singur....iar independenta ta,se va transforma intr-o dependența...de oameni faini si fericire.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Seraphim7

....Ei,atunci iti capeti si independenta....si atunci vei cauta ceva care poate te,va face fericit si implinit....si poate iti vei gasi si rostul in viata....si nu vei mai fi singur....iar independenta ta,se va transforma intr-o dependența...de oameni faini si fericire.

Da, imi place finalul a ceea ce ai zis mai sus. ...:-)