Credinta ortodoxa e adaptata vremurilor de azi

[iustin_dumitru]

singurul scop e să lucrăm fiecare cu el în dreptul lui și atât nu să-i convingi și pe alții.

Sunt de acord ca scopul principal al vietii noastre este mantuirea personala, pentru ca asa cum zici, nimeni nu poate mantui pe altul, si cu greu reuseste pe sine.
Si da, nu cred ca sunt suficient de pregatit ca sa conving pe cineva. Caci asa cum zici ,cineva te ar crede numai daca tu ai fi izbandit inainte , si daca ai avea ce sa arati din experienta proprie.

Lasă mă asta în seama păstorilor Bisericii, nu răspunzi tu de sufletul lor

Preotii raspund de cei ce vin la ei , si principala lor putere e iertarea pacatelor precum si pregatirea celui ce se pocaieste prin indrumare duhovniceasca.

De asemenea prin predica lor,prin tinuta,prin blandete, ar mai putea atrage indirect oamenii.

De asemenea si rugaciunea pentru lume ,pentru cei care nu ii cunosti e o forma indirecta de ajutor, dar pentru asta nu tre sa fii preot,trebuie sa ai harul rugaciunii.

Nu vad ce e rau insa,cunoscandu-ti limitele , daca indemni pe altii sa mearga la Biserica, pe aceia la care preotul nu ajunge nicicum, caci aceea stau pe net , si preotul ai zis ca nu are timp de net.

Unul care merge la cateheze deja face practic, ceva despre care celălalt doar schematizează, la fel e și cu pelerinajele și cu practica vieții liturgice a Bisericii.

Greutatea este cu dogma insasi, nu daca eu sau altul mergem pe undeva. Dar e mult mai placut sa inveti impreuna cu altii, sa ai un dascal , sa ai exemple vii in fata .
Nu o zic pentru mine, ca eu m-am obisnuit sa caut singur,si ar fi doar o placere in plus sa invat cu altii in comun.

Dar ar putea compensa pentru altii care nu stiu cat de complexa e credinta , si nu au mai citit , sa faca o introducere treptata cu indrumator, caci e nevoie sa iti infrangi multe limite si necunoasteri , si e greu de unul singur.

Deci nu am eu vreo fobie pentru net , ci e doar un domeniu neexplorat inca suficient de comunicare, si perdeaua aceasta a anonoimului,uneori te poate ajuta sa fii sincer.

Daca parintii se exprimau prin cuvinte si prin analize asupra scripturii ,voresc de cei care s-au manifestat in scris , cvred ca ei ar fi porimit cu bratele dfeschise acest instrument.

Conteaza ce zici pana la urma, nu unde scrii, pe hartie pe ecran sau cu vocea.

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Conteaza ce zici pana la urma, nu unde scrii, pe hartie pe ecran sau cu vocea.

Nici una. Cred ca cel mai important este sa fii față in față cu interlocutorul. Dacă n am fi anonimi multe din cele ce înșiruim aici nu le am spune.

Doar încearcă să-ți imaginezi cum ar fi să îl asculți pe Moroco recitand un psalm de al lui( geniale de altfel) în fața unei audiențe la o Cateheză.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Nici una. Cred ca cel mai important este sa fii față in față cu interlocutorul. Dacă n am fi anonimi multe din cele ce înșiruim aici nu le am spune.

Doar încearcă să-ți imaginezi cum ar fi să îl asculți pe Moroco recitand un psalm de al lui( geniale de altfel) în fața unei audiențe la o Cateheză.

Cine sa va mai inteleaga ! Cand zic hai sa ne vedem,nu ca au fost esecuri in trecut.
Cand zic ca netul e bun si el pentru schimb de idei, incepe dorul de real.
Iar cand ne vedem real fiecare sta pe telefon, ca nu stim ce sa zicem.
Macar un pelerinaj de am face,macar nu ar trebui atatea vorbe.

Acu serios vorbind, probabil ca dialogul nu e prea potrivit pe net,(desi nici real nu am prea intalnit prea mult antren ultima vreme ), dar scrisul nu vad de ce ar diferi de ideile exprimate intr-o carte de exemplu.

Daca ai niste idei spune-le nene, si live si scris si orcum. Nu vedeti ca eu nu ma feresc sa vorbesc, bun, prost, cred in ele le zic, gresesc, ma corectez apoi . Si da, si eu sunt timid, dar orice se poate explica celorlalti, si timiditatea,si necunoasterea si neputinta, important e sa fii sincer. La fel ca si in rugaciune....

[Iorest]

Acuși merg la altă cateheză, sper să nu fie ca data trecută când o babă și câteva femei monopolizaseră discuția, chiar nu merg să ascult niște gospodine plictisite, cu exemple penibiluțe ci pt edificare.
E o linie fină între Cateheză și țățism, bâlci, discuție la o tablă într-o pergolă de lemn în parc între pufuri de țigări ieftine, de contrabandă.

Din păcate la fel ca și în pelerinaj, nu sunt limite de vârstă, mi se pare o prăpastie de gândire între cei născuți prin anii 50-60 și restul, cu câteva excepții, ajung și la părerea părinților, că femeile nu sunt bune să învețe în Biserică și nici în filosofie.

[cozia]

La noi lumea este cu zvac si deseori cu povesti interesante legate de lumea misterioasa din jurul nostru.
In pelerinaje chiar si la 20-30 de ani mereu am tinut aproape de batrani si de povestirile lor legate de vindecari miraculoase, slujbe de noapte de vindecare de boli si eliberari de demoni prin tot felul de biserici mici satesti. Stateam ciuleam urechile si culegeam pe langa retete si proceduri curioase, foarte multe idei de viitoare excursii si calatorii le manastiri si locuri interesante.

Tot de la batrani care cum zici tu pufaie tigari ieftine, am invatat cum sa fiu precaut in trafic, cum sa conduc defensiv fara viteze excesive "daca vreau sa ajung la batranete"cum spunea,:

"condu batraneste!ca nu ai unde sa te grabesti cu adevarat. Asta ti-o zice unul care canduce de 40 de ani fara nici un incident in trafic"

Si deasemenea batranii care se misca incet, de tarasc in pelerinaje, sunt... NOI, eu , tu Iorest peste putin timp. Timpul s-a accelerat in caz ca nu realizati.
Clipesti de doua ori Iorest, si vei fi tu cel care se taraste spre Biserica manastirii., si asta CU MARE MARE NOROC avand in vedere ca in ziua de azi noi suntem in plus, considerati inutili... si se lucreaza PUTERNIC la controlul si gestionarea "Problemutei" asteia inclusiv la noi.

Efectiv stau si ma minunez la vederea multor batrani si nu-mi vine sa cred prin ce minune DUMNEZEIASCA au reusit sa scape de tocatorul de batrani de acum cativa ani, dar asa cum am zis mai nou si tineri, cand sarmanii mureau pe capete prin azile dar si in spitale, acasa.

De fapt astea sunt povestirile de care sunt efectiv avid sa le ascult si sa reflectez cand am ocazia. Cand aud pote si in treacat de o minune savarsita de Acoperamantul Maicii Domnului, a lui Hristos si Sfintii Sai, de icoane in a preveni, salva, evita scurgerea de energie duhovniceasca si intalnirea cu o moarte aproape sigura in randul semenilor nostri, ma opresc, incetez orice alta activitate si sunt numai ochi si urechi.

Intalnirile la Catehism pe langa necesarele invataturi ale Bisericii trebuie sa includa si o scurta-lunga incursiune si in povestirile absolut cutremuratoare ale celor de langa noi legate chiar de familii, copii pe care toti le tinem in noi dar deseori ezitam sa le impartasim din cauza atmosferei de graba si iuteala TAMPA a tinerilor nelinistiti:)). Evident nu vorbesc de Iorest care este un baiat intelept.
In rest, vai de capul lor, amaratii de ei... si mai ales ce-i astepta, si ce ne asteapta si pe noi, deoarece ei sunt cei care vor opera oamenii pe cord deschis, ne vor stabili, tva-ul, varsta de pensionare samd.
Fereasca Dumnezeu!

Gata, pauza, ma duc sa continui sa tai lemne pentru la iarna.:)

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

La noi lumea este cu zvac si deseori cu povesti interesante legate de lumea misterioasa din jurul nostru.
In pelerinaje chiar si la 20-30 de ani mereu am tinut aproape de batrani si de povestirile lor legate de vindecari miraculoase, slujbe de noapte de vindecare de boli si eliberari de demoni prin tot felul de biserici mici satesti. Stateam ciuleam urechile si culegeam pe langa retete si proceduri curioase, foarte multe idei de viitoare excursii si calatorii le manastiri si locuri interesante.

M-am nimerit într-un pelerinaj în altă țară în care era un om de 70 și unul de 80 și cva care erau pt prima dată într-un pelerinaj într-o țară străină, deși dreptul la liberă circulație e cel puțin din 2008.
Adică ar fi avut timp căcălău să meargă, nu trebuie să ajungi la 60 de ani sau peste să mergi în primul pelerinaj.

Treaba e că apropo și de tineri și de ce zicea Iustin Dumitru, tinerii ar vrea să se întâlnească cu oameni apropiați ca vârsta lor sau maxim oameni până în 55 de ani care sunt mai dezghețați și au umblat prin țară.

În prealabil postat de cozia

Tot de la batrani care cum zici tu pufaie tigari ieftine, am invatat cum sa fiu precaut in trafic, cum sa conduc defensiv fara viteze excesive "daca vreau sa ajung la batranete"cum spunea,:

Nu prea auzeam nimic interesant d ela ei nu erau credincioși practicanți care să fi mers 40 de ani din mănăstire în mănăstire și să-i fi prins pe toți duhovnicii mari în viață și să fi luat povețe de la ei.

Auzeam numai pe vremea mea, știu eu mai bine, oamenii din ziua de azi, au piciorul am operație, am stat 15 minute să urce unul un deal mai abrupt ajutat de un gealat mai tânăr ca el, eu l-am făcut în 4-5 minute, unul a crezut că nu m-am dat jos din autocar.

În prealabil postat de cozia

Si deasemenea batranii care se misca incet, de tarasc in pelerinaje, sunt... NOI, eu , tu Iorest peste putin timp. Timpul s-a accelerat in caz ca nu realizati.
Clipesti de doua ori Iorest, si vei fi tu cel care se taraste spre Biserica manastirii., si asta CU MARE MARE NOROC avand in vedere ca in ziua de azi noi suntem in plus, considerati inutili... si se lucreaza PUTERNIC la controlul si gestionarea "Problemutei" asteia inclusiv la noi

Cum zici și tu dacă mai apucăm biologic eu o să fac sport sau mișcare zilnic, și deja fac asta, nu o să stau prin casă și după o să vreau să merg kilometri pe jos în timp scurt că nu merge așa.

Dar sper ca până la 70 de ani să văd tot ce e de văzut referitor la pelerinaje accesibile.

În prealabil postat de cozia

Efectiv stau si ma minunez la vederea multor batrani si nu-mi vine sa cred prin ce minune DUMNEZEIASCA au reusit sa scape de tocatorul de batrani de acum cativa ani, dar asa cum am zis mai nou si tineri, cand sarmanii mureau pe capete prin azile dar si in spitale, acasa.

Toți s-au ales cu câte ceva după vaccin, n-am văzut unul să spună că se simte mai bine sau la fel de bine ca înainte de plandemie, pe unii îi dor articulațiile, pe alții picioarele, alții obosesc mai repede, au hipertensiune etc.

În prealabil postat de cozia

Intalnirile la Catehism pe langa necesarele invataturi ale Bisericii trebuie sa includa si o scurta-lunga incursiune si in povestirile absolut cutremuratoare ale celor de langa noi legate chiar de familii, copii pe care toti le tinem in noi dar deseori ezitam sa le impartasim din cauza atmosferei de graba si iuteala TAMPA a tinerilor nelinistiti:))

Eu aș vrea totuși să se vb de subiectul propus pt cateheză, nu vreau să mă încarc, se vorbea la o temă despre familie, o babă care era profesoară dădea exemplul unui bărbat care nu avea apă caldă acasă și făcea duș la mama lui, dar doar el pe soție și copil nu-i chema, și asta zicea ea că e exemplu de egoism.

Cum kkt să se ajungă la astfel de exemple stau și eu să mă gândesc, că mi-au rămas numai porcărioarele aceleia în cap și vag îmi amintesc ce a zis preotul.

[iustin_dumitru]

Cand te intalnesti cu necunoscuti, ai 2 variante: fie incerci sa faci ce trebuie ,sa nu gresesti cu ceva ,dar asta te autoblocheaza putin , fie nu te mai gandesti la tine, si sa incerci sa fii peste asteptari, sa vii in intampinarea celuilalt plin de insipratie si atent ,chiar daca tu esti un taciturn de fapt, intr-un "cuvant sa daruiesti din ce nu ai"

Mai e si cazul al 3-lea ,ca in povestirea lui Iorest asa cum ar trebui sa arate pelerinajele in conceptia sa, in care fiecare vrea doar liniste si macar ceilalti sa nu deranjeze.

Oricum si la Biserica chiar daca nu vorbesti cu ceilalti,tot te simti cumva inconjurat de oameni

Eu de regula sunt in cazul 1 ,in care ma tot autocontrolez sa nu gresesc ceva.

Dar de multe ori imi zic ca nu ar trebui sa imi apartin asa mult, ca ar trebui sa ies din mine sa vin cu ceva , sa fiu chiar spontan,in masura in care vad ca celalalt se invioreaza.

Granita intre pacat si lipsa facerii de bine este foarte fragila,precum este si granita intre a corecta pe cineva pentru a ii face bine sau a il afecta si jigni.

Doar inchiderea in sine si indiferenta, e cea care ne face sa gresim.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Mai e si cazul al 3-lea ,ca in povestirea lui Iorest asa cum ar trebui sa arate pelerinajele in conceptia sa, in care fiecare vrea doar liniste si macar ceilalti sa nu deranjeze.

Referitor la pelerinaje, mă deranjează strict ratarea obiectivelor, pt că unii nu pot să urce, să meargă mai repede, le trebuie mai mult la baie, observ că dacă e grupul prea mare or să fie câțiva fără disciplină sau fără putere care să întârzie, sau care cer să se oprească autocarul să-și facă nevoile pe drum, că nu mai pot ține, or că le vine rău.

Până la urmă fiecare noapte de cazare și masă inclusă e plătită, iar unii pleacă de acasă cu gândul să bifeze anumite obiective.
Or dacă alea nu se bifează poate respectivul a făcut sacrificii financiare, sau va mai ajunge peste x ani, nu merge în fiecare an.

Deci contează mult disciplina grupului, faptul ca oamenii să aibă instructajul și din autocar, aici depinde și de organizator, cât se stă pe loc sau pe la cumpărături, observ că dacă e grup mare se stă mult și la toaletă, mai ales la femei e coadă că sunt mai multe femei de regulă în pelerinaje.

Ce mă mai deranjează e dacă se ajunge la cazări în jurul orelor 23-24 și se mănâncă pe fugă, iar apoi trezirea e pe la 7 dimineața, am trăit astea pe pielea mea recent.

Toate astea contează ca să ajungi în timp la cazări, să poți mânca până în ora 19, să-ți faci siesta să poți și dormi, să ajungi la timp la ferry-boat ca să nu prinzi mănăstiri închise, or să mai stai 2 ore după următorul ferry-boat aiurea prin port.

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Referitor la pelerinaje, mă deranjează strict ratarea obiectivelor, pt că unii nu pot să urce, să meargă mai repede, le trebuie mai mult la baie, observ că dacă e grupul prea mare or să fie câțiva fără disciplină sau fără putere care să întârzie, sau care cer să se oprească autocarul să-și facă nevoile pe drum, că nu mai pot ține, or că le vine rău.

Până la urmă fiecare noapte de cazare și masă inclusă e plătită, iar unii pleacă de acasă cu gândul să bifeze anumite obiective.
Or dacă alea nu se bifează poate respectivul a făcut sacrificii financiare, sau va mai ajunge peste x ani, nu merge în fiecare an.

Deci contează mult disciplina grupului, faptul ca oamenii să aibă instructajul și din autocar, aici depinde și de organizator, cât se stă pe loc sau pe la cumpărături, observ că dacă e grup mare se stă mult și la toaletă, mai ales la femei e coadă că sunt mai multe femei de regulă în pelerinaje.


Ce mă mai deranjează e dacă se ajunge la cazări în jurul orelor 23-24 și se mănâncă pe fugă, iar apoi trezirea e pe la 7 dimineața, am trăit astea pe pielea mea recent.

Toate astea contează ca să ajungi în timp la cazări, să poți mânca până în ora 19, să-ți faci siesta să poți și dormi, să ajungi la timp la ferry-boat ca să nu prinzi mănăstiri închise, or să mai stai 2 ore după următorul ferry-boat aiurea prin port.

In pelerinajele din tara unde am tot calatorit cu Patriarhia, eu am perceput totul ca un tot unitar, o ascultare si o provocare personala si de grup in acelasi timp.

Personal eu sunt atent la tot ce se intampla si pe drumul catre o manastire si/sau loc de cazare.
Simt ca daca las nemultumirilor sa ma colpleseasca, acestea in ultima instanta ma orbesc si ma blocheaza in a trai momentul prezent.

Totul, tot traseul este ca un vis care trebuie observat duhovniceste cu ochii larg deschisi.

Daca as fi calugar sau preot la aceste obiective si as vedea intristarea si dezamagirea in alti semeni mai putin performanti as adresa grupului cateva cuvinte despre aceasta ascultare.

Patriarhia nu degeaba formeaza aceste grupuri mixte!
Ca urmare stiu ei ceva ce POATE nu realizam unii dintre noi, si trebuie ca si la Liturghie "drepti sa ascultam",... faptul ca si drumul
anevoios si plin de nervi :) pana la "obiectiv" conteaza pentru cresterea noastra, nu numai slujba si fresca de pe peretii unei cladiri.

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

In pelerinajele din tara unde am tot calatorit cu Patriarhia, eu am perceput totul ca un tot unitar, o ascultare si o provocare personala si de grup in acelasi timp.

Personal eu sunt atent la tot ce se intampla si pe drumul catre o manastire si/sau loc de cazare.
Simt ca daca las nemultumirilor sa ma colpleseasca, acestea in ultima instanta ma orbesc si ma blocheaza in a trai momentul prezent.

Totul, tot traseul este ca un vis care trebuie observat duhovniceste cu ochii larg deschisi.

Daca as fi calugar sau preot la aceste obiective si as vedea intristarea si dezamagirea in alti semeni mai putin performanti as adresa grupului cateva cuvinte despre aceasta ascultare.

Patriarhia nu degeaba formeaza aceste grupuri mixte!
Ca urmare stiu ei ceva ce POATE nu realizam unii dintre noi, si trebuie ca si la Liturghie "drepti sa ascultam",... faptul ca si drumul
anevoios si plin de nervi :) pana la "obiectiv" conteaza pentru cresterea noastra, nu numai slujba si fresca de pe peretii unei cladiri.

Problema e că am pierdut obiective incluse în program, am fost cu un preot din BOR în pelerinaj afară unde e mai scump.

Cred că singurul criteriu pt care se formează aceste grupuri mixte ca vârstă, e să fie grupe cât mai mari și încasări pt organizatori, eventual discounturi la ferry-boat în Grecia, dacă ai grup mai mare să îți iasă mai bine, dar banii nu se distribuie grupului, atât, altceva nu văd.

Probabil că fără copii mici și oameni peste 60 de ani, ar mai scădea grupul cu 5-10 oameni, dar mai important e să ai un pelerinaj în care bifezi tot.

În țară, știu de un caz cu o femeie în vârstă care a făcut infarct în autocar, ce să vezi au lăsat-o la spital și au continuat pelerinajul nestingheriți, ar trebui să fie reguli CLARE legate de starea de sănătate, fizică și psihică, am văzut un băiat care a făcut o criză ca și cum era sugrumat într-un pelerinaj, pe la ora 2 noaptea, n-a mai dormit nimeni, eram cazați la o mănăstire.

La fel și cu cei mici, dacă nu poți sta liniștit, ar cam trebui să nu vină până pe la 13-14 ani, e interesant și contrastul unii nu mai au răbdare și își împing copiii la înaintare, alții așteaptă 60-70-80 de ani să meargă într-un pelerinaj în afara țării, două extreme până la urmă.